ICCJ. Decizia nr. 5575/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5575/2009
Dosar nr. 5256/1/2008
Şedinţa de la 14 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 381 din 16 iunie 2003, Tribunalul Teleorman a respins excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei Roşiorii de Vede.
A respins ca nefondată contestaţia formulată de V.M. împotriva dispoziţiei nr. 419 din 24 octombrie 2002 a Primăriei Roşiorii de Vede.
Tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul V.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 419 din 24 octombrie 2002, emisă de P.M.R.V., în contradictoriu cu Primăria Roşiorii de Vede şi D.G.F.P.
Prin dispoziţia atacată, P.M.R.V. a oferit reclamantului măsuri reparatorii în sumă de 148.184.256 lei, reprezentând diferenţa de valoare pentru terenul expropriat.
Primăria Roşiorii de Vede are calitate procesuală pasivă, deoarece P.M.R.V. a emis dispoziţia ca reprezentant al autorităţii căreia i s-a transmis notificarea.
Cât priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că dispoziţia atacată a răspuns tuturor cererilor formulate de reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 476 din 24 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, reţinând că din actele aflate la dosar a rezultat că de la autorul reclamantului a fost expropriată suprafaţa de 450,25 mp teren şi construcţiile aferente, acordându-se despăgubiri pentru construcţie în cuantum de 40.000 lei.
Terenul nu poate fi restituit în natură, pentru că este ocupat de blocuri de locuinţe, motiv pentru care i s-au acordat măsuri reparatorii.
Cuantumul despăgubirilor indicat de reclamant nu poate fi luat în considerare, în condiţiile în care acesta nu a înţeles să solicite efectuarea unui raport de expertiză.
Prin Decizia nr. 7438 din 26 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Instanţa supremă a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat.
În această situaţie, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, valoarea măsurilor reparatorii stabilindu-se conform art. 11 alin. (7) din legea specială.
În cauză, a reţinut Înalta Curte, că este necesară efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcţie şi pentru teren.
După rejudecare, prin Decizia nr. 344 din 29 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant în contradictoriu cu Primăria Roşiorii de Vede şi M.E.F. şi a schimbat în tot sentinţa atacată.
A admis contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 419/2002.
A modificat în parte dispoziţia, în sensul că a stabilit în favoarea contestatorului măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 84.654 euro (echivalentul în lei la data plăţii), reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 450,25 mp şi construcţiilor demolate, din care s-a scăzut contravaloarea actualizată a despăgubirilor primite la data demolării, în cuantum de 40.000 ROL.
A menţinut celelalte măsuri din cuprinsul dispoziţiei.
A obligat pe pârâţi la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat conform îndrumărilor din Decizia de casare, valoarea terenului expropriat şi a construcţiilor demolate, calculate potrivit art. 11 pct. 4 şi 7 din Legea nr. 10/2001, potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorul reclamantului, este de 84.654 euro.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P., în numele M.E.F.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece poate statua proces numai în condiţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Calitatea procesuală nu este justificată nici de faptul că reclamantul a optat pentru titluri de valoare nominală, deoarece despăgubirile se acordă în condiţiile Legii nr. 247/2005.
A mai arătat recurentul, că despăgubirile se stabilesc de C.C.S.D., iar cuantumul despăgubirilor se stabileşte prin raportul de evaluare întocmit potrivit Legii nr. 247/2005.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana chemată în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În cauza de faţă, instanţele au fost sesizate cu o contestaţie formulată împotriva dispoziţiei emise de P.M.R.V., prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În cadrul procedurii soluţionării contestaţiei împotriva deciziei sau dispoziţiei emise de unitatea deţinătoare, raportul juridic se stabileşte între persoana îndreptăţită şi persoana juridică care a soluţionat notificarea.
În prezenta cauză, între contestator şi M.E.F. (în prezent, M.F.P.) nu există un raport juridic stabilit în baza Legii nr. 10/2001, deoarece acest pârât nu a emis dispoziţia atacată, în calitate de unitate deţinătoare, această dispoziţie fiind emisă de Primăria Roşiorii de Vede.
În condiţii strict reglementate de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, poate fi chemat în judecată Statul Român, prin M.F.P. şi nu M.F.P., în nume propriu, iar, în cauză, acţiunea nu a fost formulată în baza acestui text.
Prin urmare, nefiind persoană juridică omologată în raportul juridic dedus judecăţii, M.F.P. nu are nici calitate procesuală pasivă.
De aceea, se va admite recursul declarat de acest pârât, fără a mai fi necesară analizarea criticilor care privesc fondul cauzei, se va casa în parte Decizia atacată, în sensul că se va respinge contestaţia formulată împotriva pârâtului M.E.F. (în prezent, M.F.P.) şi se va înlătura obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Restul dispoziţiilor deciziei privitoare la admiterea contestaţiei în contradictoriu cu Primăria Roşiorii de Vede vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.E.F. (în prezent, M.F.P.), prin D.G.F.P. Teleorman.
Casează în parte Decizia nr. 344 din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că respinge contestaţia formulată de reclamantul V.M. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. (în prezent, M.F.P.) şi înlătură obligarea acestui pârât de la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6416/2009. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5450/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
