ICCJ. Decizia nr. 5442/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5442/2009
Dosar nr. 1603/104/2007
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă: Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2004, reclamanta R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.M. SA Caracal, solicitând obligarea acesteia la plata de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în localitatea Caracal, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în termen legal, s-a adresat Primăriei Caracal cu notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren şi anexe gospodăreşti ocupat în prezent de un complex comercial, însă aceasta a înaintat notificarea pârâtei, care a refuzat să se conformeze prevederilor legii, în sensul rezolvării cererii prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate.
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 29 februarie 2005, Tribunalul Olt a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţii privind măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în valoare de 24.176.503 lei reprezentând contravaloarea terenului preluat abuziv în suprafaţă de 376 mp şi a construcţiilor demolate grajd, beci, pătul. Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că deşi reclamanta a declanşat procedura prevăzută de art. 21 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, notificând pârâta unitate deţinătoare, aceasta din urmă nu s-a conformat prevederilor art. 23 din lege, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 pârâta a fost obligată să emită ofertă privind acordarea măsurilor reparatorii constând în titluri de valoare (acţiuni sau alte categorii de măsuri reparatorii) astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, parcurgerea acestei proceduri şi opţiunea reclamantei implicând participarea şi a pârâţilor introduşi în cauză, Statul Român prin M.F.P. şi A.V.A.S.
Apelurile declarate de pârâtele SC R.C.M. SA Caracal şi A.V.A.S. Bucureşti, împotriva susmenţionatei hotărâri, au fost admise prin Decizia civilă nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi hotărâri.
S-a reţinut că, deşi reclamanta nu a formulat cerere de extindere a cadrului procesual faţă de alţi pârâţi, prima instanţă cu încălcarea principiului disponibilităţii şi fără a pune în discuţia contradictorie a părţilor această chestiune procesuală, a introdus în cauză, în calitate de pârâţi şi alte persoane, decât cele chemate în judecată.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a notificat direct cele două pârâte, SC R.C.M. SA Caracal şi A.V.A.S. Bucureşti, astfel încât, faţă de împrejurarea, invocată, dar şi a incidenţei în speţă a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, s-a reţinut temeinicia excepţiilor invocate de pârâte privind lipsa calităţii procesuale pasive şi a prematurităţii acţiunii, cu consecinţa respingerii acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin Decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanta R.C. împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a casat Decizia menţionată, precum şi sentinţa nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt şi a trimis cauza, spre rejudecare, la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a reţinut următoarele:
Prin notificarea înaintată C.L.M.C. şi înregistrată sub nr. 183 din 8 august 2001, reclamanta R.C. a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în acţiuni, pentru imobilul-teren în suprafaţă de 376 mp şi construcţii aflate pe acesta, situate în localitatea Caracal, şi expropriate în baza Decretului nr. 839 din 7 septembrie 1967.
La data de 5 noiembrie 2002, Primăria Municipiului Caracal i-a transmis reclamantei că notificarea sa împreună cu toate actele anexe au fost înaintate unităţii deţinătoare, SC R.C.M. SA Caracal, care însă nu s-a conformat cerinţelor art. 25 (fost art. 23) din Legea nr. 10/2001, acesta fiind, de altfel, motivul care a determinat declanşarea prezentei proceduri judiciare.
Nici pârâta A.V.A.S., căreia i-a fost de asemenea transmisă notificarea reclamantei, nu a finalizat etapa administrativă prin emiterea unei dispoziţii, dând dovadă de o atitudine culpabilă.
În speţă, notificarea împreună cu actele anexe, nu i-au fost remise reclamantei, pentru a se putea considera că astfel ar apărea în sarcina sa o nouă obligaţie de comunicare a notificării în termenul stipulat de art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cum greşit a reţinut instanţa de apel, notificarea reclamantei fiind trimisă direct, de către Primăria Municipiului Caracal, unde notificarea fusese iniţial înregistrată, persoanei juridice deţinătoare a bunurilor, respectiv SC R.C.M. SRL Caracal, cu consecinţa antrenării în sarcina acesteia a obligaţiei impuse de prevederile art. 25 și art. 26 (fost art. 23 și art. 24) din lege, constând în necesitatea soluţionării notificării în termenul şi modalităţile imperativ prevăzute de lege, considerente ce privesc şi conduita pârâtei A.V.A.S. care, de asemenea trebuia să se conformeze aceloraşi dispoziţii, date fiind atribuţiile sale specifice în procedura administrativă, astfel cum sunt reglementate de art. 29 alin. (1) (fost art. 27) din lege.
Rejudecând cauza, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 832 din 9 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1603/104/2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.C., în contradictoriu cu pârâţii SC R.C.M. SA Caracal, A.V.A.S. şi Statul Român prin M.F.P. şi a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 376 mp şi construcţiile demolate, grajd, beci şi pătul.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi SC R.C.M. SA Caracal, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii, ca neîntemeiate.
A obligat pe pârâtele SC R.C.M. SA Caracal şi A.V.A.S. Bucureşti la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană îndreptăţită, precum şi faptul preluării abuzive a imobilului, prin expropriere, de la autorul său, iar faţă de faptul că notificarea formulată a fost înaintată de Primăria Caracal către unitatea deţinătoare, pârâta SC R.C.M. SA, şi către instituţia implicată în privatizarea acesteia, pârâta A.V.A.S., ambele având atribuţii specifice în procedura Legii nr. 10/2001, aşa cum s-a reţinut prin Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând a se face potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel pârâtele SC R.C.M. SA, A.V.A.S. şi D.G.F.P. Olt în numele M.E.F., criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâta SC R.C.M. SA a criticat sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată, arătând că în mod greşit a fost obligată la plata acestora, în solidar cu A.V.A.S., întrucât doar acesteia din urmă îi revenea obligaţia, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, de a face o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pârâta A.V.A.S. a susţinut că în mod eronat s-a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora competenţa de soluţionare a notificărilor, în ceea ce priveşte construcţiile demolate, revine primăriilor în a căror rază teritorială s-au aflat.
A solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta D.G.F.P. Olt, pentru M.E.F., a arătat că în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu M.E.F., care nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care reglementează exclusiv situaţia în care Statul prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în litigiile de Lege nr. 10/2001. A mai arătat că s-a încălcat principiul disponibilităţii, instanţa introducând în proces, din oficiu, părţi ce nu au fost chemate în judecată de reclamantă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 885 din 27 noiembrie 2007, a admis apelurile declarate de pârâţii SC R.C.M. SA Caracal şi Statul Român prin M.E.F. prin D.G.F.P. Olt, împotriva sentinţei civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a Tribunalului Olt, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A respins acţiunea reclamantei faţă de Statul Român, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A înlăturat obligarea pârâtei SC R.C.M. SA Caracal la plata cheltuielilor de judecată.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a Tribunalului Olt.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei menţionate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere, referitor la apelul declarat de pârâta A.V.A.S., următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006 pronunţată de I.C.C.J., ca instanţă de recurs, a fost tranşat în mod irevocabil şi obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C. proc. civ., aspectul privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, statuându-se că această pârâtă, date fiind atribuţiile sale specifice în procedura Legii nr. 10/2001, aşa cum sunt detaliate în art. 29, avea obligaţia impusă de art. 25 şi art. 26, de a propune măsuri reparatorii prin echivalent.
În aceste condiţii, nu se mai poate repune în discuţie calitatea procesuală pasivă a acestei părţi, critica formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât acest text de lege reglementează obligaţia de soluţionare a notificării formulate în cazul imobilelor construcţii demolate, în sarcina primarului unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, ori, în cauză s-au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil compus din teren şi construcţii, demolate în prezent, teren care se găseşte evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, împrejurare care face incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cu privire la apelul declarat de pârâta SC R.C.M. SA Caracal instanţa de apel a motivat că, în speţă, deşi prin Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că atât pârâta A.V.A.S., cât şi pârâta SC R.C.M. SA Caracal au calitate procesuală pasivă, prima în calitate de entitate investită cu soluţionarea notificării, şi secunda, în calitate de unitate deţinătoare, obligaţia de a face o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent revine, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, instituţiei publice care a efectuat privatizarea, respectiv pârâtei A.V.A.S., care se află în culpă procesuală, dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente numai în ceea ce o priveşte pe această pârâtă.
Referitor la apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru M.E.F., Curtea de Apel Craiova a reţinut că este, de asemenea, fondat, întrucât statul, prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în litigiile grefate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 doar în situaţia prevăzută de art. 28 alin. (3) din lege, respectiv când unitatea deţinătoare nu a fost identificată, ipoteză care nu se regăseşte în speţă, imobilul ce face obiectul notificării fiind evidenţiat în patrimoniul SC R.C.M. SA Caracal, cu atât mai mult cu cât M.E.F. a fost introdus în proces, din oficiu, de prima instanţă cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, fără ca reclamanta, prin acţiunea formulată, să-l fi chemat în judecată în calitate de pârât.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 şi pct. 6 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta A.V.A.S. a susţinut, în esenţă, că în mod întemeiat Curtea de Apel Craiova a reţinut, în considerentele deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006, faptul că „prima instanţa, cu încălcarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil si fără a pune in discuţia părţilor extinderea litigiului faţă de alte părţi, a introdus în cauză, Statul Roman prin M.F.P. şi A.V.A.S. în calitate de pârâţi.
Deşi în cauza supusă judecăţii în faţa instanţei de fond a fost efectuată o expertiză având ca obiect individualizarea si evaluarea imobilelor solicitate, aşa cum reiese din sentinţa civila nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt, expertiza a fost făcută în afara cadrului legal instituit de normele procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A.V.A.S. şi fără ca raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fi fost comunicat, în vederea formulării eventualelor obiecţiuni, fiind astfel încălcate flagrant dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi ale art. 6 din C.E.D.O.
Pârâta A.V.A.S. a reiterat critica invocată şi în apel, referitoare la faptul că Primăria Caracal este cea care trebuie să se pronunţe asupra notificării, conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele-construcţii demolate şi în mod greşit instanţa de apel a reţinut că aceste dispoziţii nu sunt incidente pe motiv că, în cauză, măsurile reparatorii vizează un imobil din teren şi construcţiile demolate, deoarece legea nu distinge iar „fiecare din instituţiile abilitate de lege are obligaţia să se pronunţe doar asupra părţii din notificare ce cade în competenţa sa".
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pârâta A.V.A.S. a susţinut că, reclamanta a stabilit cadrul procesual, solicitând expres obligarea pârâtei SC R.C.M. SA la plata contravalorii imobilului şi, în mod greşit, având în vedere art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 în urma modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, instanţa de apel a statuat că A.V.A.S. are competenţa legală de a acorda aceste despăgubiri, dând reclamantei ceea ce nu a cerut.
Astfel fiind, instanţele de fond şi apel care au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligaţie ce excede competenţelor ce-i revin în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001, care nu poate fi executată, greşită fiind şi obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei nr. 885 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate de tribunal şi respingerea acţiunii faţă de A.V.A.S.
Recursul este nefondat, pentru considerentele care succed.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect, referitor la calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, că această chestiune a fost tranşată în mod irevocabil şi obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C. proc. civ., de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006, a statuat că această pârâtă, având în vedere atribuţiile sale şi competenţele stabilite prin art. 29 al Legii nr. 10/2001, avea obligaţia impusă de art. 25 şi art. 26, de a-i propune reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent şi, în consecinţă, a casat atât Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, cât şi sentinţa nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt şi a trimis cauza, spre rejudecare, la acelaşi tribunal.
Aşa fiind, este fără relevanţă şi nu are nici un temei, susţinerea recurentei-pârâte A.V.A.S. referitoare la faptul că, în primul ciclu procesual, în considerentele deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut întemeiat că în faza procesuală a fondului tribunalul, cu încălcarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil a introdus în cauză, A.V.A.S., în calitate de pârâtă, câtă vreme această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar conform art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu mai are nici o putere, stabilindu-se, definitiv şi irevocabil că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă şi că este obligată, în temeiul art. 29 al Legii nr. 10/2001 să propună măsuri reparatori prin echivalent, fiind instituţia care a efectuat privatizarea SC R.C.M. SA Caracal.
Aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul criticii recurentei-pârâte ce vizează faptul că expertiza din primul ciclu procesual s-a făcut în afara cadrului legal instituit de normele procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A.V.A.S. şi fără ca raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fie comunicat, în vederea formulării eventualelor obiecțiuni. Aceasta deoarece sentința Tribunalului Olt, pronunţată în primul ciclu procesual, a fost casată iar în rejudecarea cauzei, nu s-au avut în vedere, de către instanţe, în nici un fel, concluziile expertizei efectuate în primul ciclu procesual ci doar s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând a se face potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din această perspectivă nu este fondată nici critica referitoare la faptul că instanţele de fond şi apel care au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligaţie ce excede competenţelor ce-i revin în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi că greşit a fost obligată A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că „Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
În rejudecarea cauzei, instanţele de fond şi apel au făcut o legală aplicare a textului de lege menţionat, statuând doar că pârâta A.V.A.S., fiind instituţia care a efectuat privatizarea SC R.C.M. SA Caracal, are obligaţia să propună măsuri reparatori prin echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 376 mp şi construcţiile demolate, grajd, beci şi pătul, prin emiterea unei decizii/dispoziţii în acest sens, modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmând a fi decise de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 24772005, cum corect s-a reţinut în considerentele hotărârilor pronunţate în rejudecarea cauzei.
Aşa fiind, cum pârâtei A.V.A.S. îi revenea obligaţia de a emite această decizie/dispoziţie, în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001, corect a reţinut instanţa de apel că, atâta timp cât nu s-a conformat cerinţelor impuse de acest text de lege, este în culpă procesuală şi a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, instanţa de apel a statuat în mod corect că, atâta timp cât în cauză s-au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil, compus din teren şi construcţii, demolate în prezent - care se găseşte evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în raportul juridic dedus judecăţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, aşa cum eronat a susţinut pârâta A.V.A.S., deoarece textul de lege menţionat reglementează obligaţia de soluţionare a notificării formulate în cazul imobilelor construcţii demolate, în sarcina primarului unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, aşa încât nici sub acest aspect critica recurentei-pârâte nu este fondată.
Având în vedere temeiurile care preced, se constată că Decizia atacată este legală, iar recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 885 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5531/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5348/2009. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
