ICCJ. Decizia nr. 6416/2009. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6416/2009
Dosar nr. 1615/3/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 2006, reclamanta SC N.C. SA a chemat în judecată pe pârâţii P.N., P.I. şi O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze brevetul de invenţie din 29 august 1997, acordat primilor doi pârâţi, cu motivarea că nu întrunea condiţia de brevetabilitate a noutăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1419 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare:
Întinderea protecţiei brevetului a cărui anulare se solicită se referă la amestecuri de pulberi de carburi de wolfram gata de presare şi procedeul de obţinere a acestora, cu următoarele revendicări:
Revendicarea 1, pulberi pe bază de carburi de wolfram destinate obţinerii unor piese sinterizate, pulberea de carbură de wolfram fiind măcinată, amestecată şi omogenizată în mediul lichid, de preferinţă apă, cu pulbere de cobalt cu diametrul Fischer sub 10 mm, astfel încât procentul în greutate al cobaltului să fie cuprins între 4 % şi 28 %, caracterizate prin aceea că pulberea de carbură de wolfram cu diametrul mediu Fischer sub 15 mm are un conţinut de carbon total de până la 6,43 în greutate şi un conţinut de carbon liber de până la 0,4 % în greutate.
Revendicarea 2, pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, în care pulberea de carbură de wolfram este înlocuită parţial cu alte pulberi de carburi metalice, caracterizate prin aceea că aportul de crom este de maxim 5 % în greutate şi/sau aportul de titan este de maxim 20 % şi/sau aportul de tantal cu până la 50 % miobiu este de maxim 10 %, aceste pulberi putând fi şi sub formă de carburi complexe de wolfram.
Revendicarea 3, pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că pulberea de cobalt este înlocuită parţial sau total cu pulberi de nichel şi/sau fier.
Revendicarea 4, pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi de carbură de wolfram şi cobalt are un conţinut minim de carbon total care corespunde formulei: Cam % = 6,13-0,0653 % Co, unde Cam % este procentul în greutate de carbon total în amestec şi % Co procentul în greutate de cobalt în amestec, conţinutul maxim de carbon total în amestec fiind corespunzător unui conţinut de carbon total în carbura de wolfram de 6,2 % procente în greutate, pentru conţinuturi mai mari de carbon total în carbura de wolfram se adaugă pulbere de wolfram cu diametrul Fischer sub 6 microni, în proporţii de greutate ce corespund formulei: W(kg) = 0,375 m/100 [ % Co (% tot –6,2)] unde W(kg) este cantitatea de pulbere de wolfram în kilograme, m este cantitatea totală de amestec de pulbere de carbură wolfram şi cobalt în kilograme, % Co este procentul în greutate a cobaltului în amestecul m şi % Ctot este procentul în greutate de carbon total în carbura de wolfram utilizată, mai mare de 6,2 %.
Revendicarea 5, pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi este omogenizat, cu polietinglicol cu masa moleculară cuprinsă între 1.500 şi 8.000, în procente de greutate cuprinse între 1,7 % şi 2,5 %, faţă de cantitatea totală de pulberi.
Revendicarea 6, pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 5, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi, lubrifiat cu polietilenglicol constituie o pulbere „gata de presare".
În ceea ce priveşte condiţia noutăţii invenţiei, tribunalul a reţinut din revendicările arătate, analizate în raport de documentele opuse cu titlul de anteriorităţi de către reclamantă şi de susţinerile din rapoartele privitoare la brevetul în discuţie aflate la dosar, următoarele:
Revendicarea 1 conţine, ca element caracteristic, faptul că pulberea are un conţinut de carbon de până la 6,43 % în greutate şi un conţinut de carbon liber de maxim 0,4 %, în timp ce, în cererea reclamantei nu se precizează în ce măsură combinaţia acestor valori este acoperită de anterioritatea III, invocată de ea.
Revendicarea 2, în partea sa caracteristică, include valori procentuale maxime exacte ale Cr, Ti, Ta, Nb, cu care este înlocuită pulberea de carbură de wolfram precum şi combinaţiile specifice dintre aceste elemente, acoperirea acestor valori şi combinaţii neputând fi probată prin citarea anteriorităţii I, întrucât nu se revendică faptul că există aliaje de carbură de wolfram cu carburi complexe de Cr, Ti, Ta, Nb, ci valori precise ale acestor elemente, valorile şi combinaţiile acestora dând caracter de noutate invenţiei în cadrul revendicării 3, înlocuirea parţială sau totală a pulberii de wolfram cu pulbere de nichel şi/sau fier, chiar dacă se regăseşte în documentul I, este admisă ca parte a unei revendicări dependente dacă revendicarea 1 este susţinută conform regulii 16 pct. 3 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991.
Revendicările 4 şi 5 nu pot fi anulate din aceleaşi motive, cu menţiunea suplimentară că formulele din partea caracteristică nu se regăsesc în documentul III, iar în cazul revendicării 5, intervalul procentual (1,7 % - 2,5 %) în care polietilenglicol de lubrifiere cu masa moleculară 1.500-1.800 este prezent în amestecul de pulberi, nu este prezent în documentele 5 şi 6.
În fine, revendicarea 6 decurge implicit din revendicarea 5.
Tribunalul a mai reţinut că niciunul dintre documentele depuse ca anterioritate de către reclamantă nu conţine toate elementele constitutive pentru a fi opus, precum şi faptul că, potrivit regulii 37, se examinează o singură anterioritate, respectiv aceea care este mai apropiată de obiectul invenţiei analizate.
Ori, reclamanta, nu a comunicat o singură anterioritate care să fie opozabilă potrivit legii şi practicii de examinare a noutăţii invenţiilor.
De asemenea, instrucţiunile tehnologice, procedurile tehnice prezentate şi încercările experimentale nu constituie material documentar opozabil întrucât nu au caracter public.
Prin Decizia civilă nr. 37/ A din 21 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea revendicării nr. 6 a brevetului de invenţie din 29 august 1997.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere probatoriul administrat în faţa primei instanţe şi, în plus, contraexpertiza efectuată în apel de către o comisie alcătuită din trei experţi.
De asemenea, a arătat că, deşi prin motivele de apel reclamanta a criticat în întregime soluţia pronunţată de tribunal, prin concluziile pe fond a înţeles să-şi restrângă criticile şi să solicite numai anularea parţială a brevetului, respectiv a revendicărilor 3 şi 6, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în această fază procesuală.
Pe fond, curtea a constatat că, în ceea ce priveşte revendicarea 6, la eliberarea brevetului de invenţie nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, care prevăd că: o invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, prin stadiul tehnicii înţelegându-se toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
Ca anteriorităţi considerate necontestate de părţi, curtea de apel a avut în vedere următoarele lucrări ştiinţifice: Introducere în metalurgia pulberilor, 1957, Ed. Academiei; Aliaje dure sinterizate din carburi metalice, 1985, Ed. Tehnică; Introducerea şi procesarea pulberilor metalice, 1997 Ed. Matrix Rom; Certificat de control emis de U.G.I.C.A.R.B. şi Certificat de analiză şi calitate „Eurotungstene Metal Powders", „Comparative study of the densification and properties of Wc-Co cermets processd by liquid phase sintering and solide sintering" prezentată la seminarul Plansee Reutte 1993.
În analiza comparativă dintre cunoştinţe cuprinse în aceste documente şi soluţia propusă prin brevetul în litigiu, curtea de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză în sensul că, deşi documentele sunt certe ca existenţă şi ca dată relevantă, conţinutul de cunoştinţe ştiinţifice cuprinse în ele, nu sunt suficiente, pentru a permite realizarea sau utilizarea soluţiei propuse de invenţie de către o persoană de specialitate, cel puţin în ceea ce priveşte revendicările 1, 2, 4 şi 5.
În ceea ce priveşte revendicarea 3, s-a reţinut că termenii comparaţiei nu suportă analiză, deoarece revendicarea 3 din brevet priveşte un produs, în timp ce anterioritatea reţinută de raport descrie un procedeu.
Se admite situaţia în care un produs să poată fi descris prin procedeul său de obţinere, dar numai pentru situaţia în care ar fi imposibilă descrierea acestuia prin structura spaţial-corporală, funcţie sau parametri, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru revendicarea 6, curtea de apel a constatat că ea nu se referă la un produs în legătură cu care să se poată susţine noutatea ci, mai degrabă, descrie o nouă funcţie sau efect ale unui produs cunoscut anterior.
În legătură cu acesta a reţinut că cel de-al 5-le document indicat ca anterioritate este distructiv de noutate fiind întrunite condiţiile anulării brevetului în ceea ce priveşte această din urmă revendicare.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanta SC N.C. SA, cât şi pârâtul P.N.
1. Reclamanta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
1.1. În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susţine că atât acţiunea cât şi apelul au privit anularea tuturor revendicărilor brevetului, iar în apel nu şi-a restrâns acţiunea, ci doar şi-a nuanţat pe parcurs motivarea în funcţie de probaţiunea administrată.
În atare situaţie, instanţa de apel şi-a restrâns nelegal controlul judiciar pe baza unei prezumţii, fără să ţină seama de efectul devolutiv al apelului şi fără să fi fost pus în discuţia părţilor o restrângere a acestuia, încălcând dispoziţiile art. 298 cu referire la art. 132 C. proc. civ.
1.2. Pe fond, recurenta susţine că în raport de probele administrate, se impunea anularea în întregime a brevetului de invenţie.
Brevetul a cărui anulare s-a solicitat cuprinde o revendicare principală şi mai multe revendicări subordonate acesteia.
Cum expertiza a constatat pentru revendicări subordonate existenţa unor anteriorităţi distructive de noutate, pe cale de consecinţă, această situaţie are ca efect distrugerea revendicării principale, deoarece revendicarea principală are în conţinut mai puţin decât cea subordonată.
Acest raţionament susţinut de recurentă nu a fost observat de instanţa de apel, deşi era esenţial pentru dezlegarea pricinii, ceea ce impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
1.3. De asemenea, curtea de apel a reţinut în mod greşit că revendicarea 3 priveşte un produs, iar anterioritatea un procedeu.
În realitate, la revendicarea 1 a brevetului se indică un produs şi procedeul său de realizare concretizat în date tehnice de realizare a amestecului.
Instanţa de apel a făcut o distincţie între produs şi procedeu deşi părţile şi experţii nu au făcut-o, fără a o pune în discuţia acestora.
2. Pârâtul critică Decizia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
2.1. Instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii şi prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., din moment ce reclamanta a criticat sentinţa pe motiv că nu au fost luate în considerare anumite anteriorităţi, printre ele nefiind şi cele avute în vedere de instanţa de control judiciar.
2.2. Analiza condiţiei noutăţii trebuia efectuată prin luarea în considerare a actelor normative astfel cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de brevet, respectiv 7 martie 1997.
Făcând trimitere la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 64/1991 şi Regulii nr. 32 din HGR. nr. 152/1992, recurentul susţine că noutatea brevetului său este în perfectă concordanţă cu acte normative menţionate.
Astfel, potrivit regulii nr. 32, la stabilirea noutăţii unei invenţii materiale din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual, pentru fiecare invenţie, nefiind opozabile materialele din stadiul tehnicii în sistem mozaic.
Ori, în speţă, autorii expertizei de specialitate nu au identificat niciun document din stadiul tehnicii care să fie el singur opozabil şi prin aceasta distructiv de noutate.
2.3. În ceea ce priveşte ponderea şi poziţionarea revendicărilor, au fost ignorate prevederile Regulii 15 paragrafele 5 şi 7 din HGR. nr. 152/1992.
Redând textele indicate, recurentul arată că, în speţă, revendicarea 6 este o revendicare cu dependenţă multiplă, respectiv de revendicarea dependentă 5 şi, implicit, de revendicarea independentă 1.
Revendicarea 6 explicitează caracteristicile tehnice ale revendicării dependente 5, prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu polietilenglicol, constituie o pulbere „gata de presare".
Anterioritatea V, de care a ţinut seama instanţa de apel, nu poate fi distructivă de noutate, întrucât nu are dată de identificare, nu rezultă cu certitudine că lubrifiantul este polietilenglicol, iar din tabelul cu sorturile U.G.I.C.A.R.B. rezultă că lubrifiantul folosit este parafina.
Mai mult, anterioritatea 5 este un certificat de control pentru un anumit supliment de pulbere X20 care a avut o destinaţie privată, nefiind la îndemâna publicului.
În fine, recurentul arată că prin soluţia adoptată se ajunge la un paradox.
Anterioritatea V este neopozabilă, adică nedistrugătoare de noutate pentru revendicarea dependentă 5, dar, în acelaşi timp, este opozabilă şi distrugătoare de noutate pentru revendicarea dependentă 6, deşi revendicarea dependentă 6 este subordonată revendicării dependente 5 şi, implicit, revendicării dependente 1.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate şi respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând Decizia prin prisma recursurilor declarate Înalta Curte constată următoarele:
1. Recursul declarat de reclamantă este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
1.1 Reclamanta nu şi-a restrâns, într-adevăr criticile din apel şi nu a solicitat, în această fază procesuală, anularea parţială a brevetului, dar a declarat că-şi însuşeşte concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, ori, aceste concluzii au fost în sensul existenţei unor anteriorităţi distructive de noutate doar în ceea ce priveşte revendicările 3 şi 6.
Pe de altă parte, deşi reţine că reclamanta şi-a restrâns criticile formulate în apel la revendicările 3 şi 6, curtea de apel se pronunţă în sensul că anteriorităţile invocate de aceasta nu sunt veritabile în ceea ce priveşte revendicările 1, 2, 4 şi 5 şi că există o anterioritate distructivă de noutate în ceea ce priveşte revendicarea 6.
Aşadar, cu toate că a reţinut restrângerea motivelor de apel şi, implicit, a cererii de chemare în judecată, în lipsa unei manifestări de voinţă clare şi neechivoce a părţii efectuată în condiţiile art. 246 C. proc. civ., curtea de apel nu a dat eficienţă acestei constatări, motiv pentru care reclamantei nu i s-a produs nici o vătămare, care să atragă incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; dispoziţiile art. 304 pct. 6 au fost greşit indicate de recurentă, deoarece în actuala redactare textul nu mai sancţionează minus petita.
1.2 Raţionamentul propus de reclamantă pentru a se reţine lipsa de noutate a întregii invenţii nu poate fi primit.
Aceasta susţine că, odată dovedită lipsa de noutate a unei revendicări dependente, trebuie dedusă lipsa de noutate a revendicării principale independente şi a celorlalte revendicări dependente de aceasta.
Un atare raţionament nu ţine seama de însăşi definiţia revendicării dependente, dedusă din Regula 15 pct. 7 a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1992, aprobat prin HG nr. 152/1992, în vigoare la data cererii de brevet, dar şi la data soluţionării pozitive a acesteia, 29 august 1997.
Din textul menţionat rezultă că revendicarea dependentă însoţeşte o revendicare independentă, se referă la aceasta, dezvoltă sau explicitează elemente tehnice deja enunţate în revendicarea independentă, sau varianta de realizare a obiectului invenţiei, cu condiţia respectării unităţii invenţiei.
În speţă s-a reţinut că soluţia tehnică din revendicarea independentă 1 îndeplinea, la data cererii de brevet, condiţia noutăţii, neexistând o anterioritate distructivă de noutate.
Dată fiind relaţia de dependenţă a revendicării 6, atât faţă de revendicarea dependentă 5, cât şi faţă de revendicarea independentă 1, şi unitatea invenţiei, pentru a se putea reţine contrariul, respectiv lipsa de noutate a revendicării independente 1, cum solicită recurenta, aceasta ar trebui să demonstreze existenţa unei anteriorităţi distructive de noutate pe care instanţa de apel să nu fi reţinut-o în mod greşit.
Ori, o asemenea anterioritate nu a putut fi identificată de experţii desemnaţi în cauză, însăşi reclamanta acceptând concluziile raportului de expertiză, şi nici nu poate fi substituită printr-un raţionament care inversează raportul de dependenţă dintre revendicări.
1.3 Argumentul instanţei de apel în sensul că anterioritatea I nu poate fi distructivă de noutate pentru revendicarea 3, deoarece priveşte un procedeu, şi nu un produs, precum cel revendicat este, într-adevăr, greşit.
Deşi conţine în exprimare sintagma „procedeu de elaborare", anterioritatea invocată descrie un amestec de pulberi, ceea ce reprezintă un produs, precum cel brevetat.
Cu toate acestea, nu există temei pentru a se reţine că anterioritatea I distruge noutatea revendicării 3, chiar dacă experţii statuează, extrem de lapidar de altfel, că revendicarea 3 nu se susţine, întrucât nu face decât să înlocuiască parţial sau total unele elemente, respectiv Co cu Ni sau Fe, din aceeaşi grupă de elemente.
Soluţia instanţei de apel va fi menţinută sub acest aspect, pentru considerente ce se vor arăta în continuare, cu referire la recursul declarat de pârâtul P.N.
2. Criticile formulate de acest recurent sunt fondate în parte.
2.1 Nu poate fi primită critica potrivit căreia s-ar fi depăşit limitele învestirii instanţei, respectiv a limitelor devoluţiunii stabilite prin cererea de apel.
Astfel, reclamanta a criticat integral hotărârea primei instanţe ceea ce a atras o devoluţiune totală a cauzei cu administrarea de probe noi, printre care o nouă expertiză tehnică de specialitate. Referirea instanţei de apel la o anterioritate menţionată în raportul de expertiză nu poate fi considerată o depăşire a limitelor învestirii.
De altfel, obiecţiunile pârâtului la raport nu au vizat analizarea altor anteriorităţi decât cele invocate de reclamantă, ci nelegalitatea analizării acestora în sistemul mozaic şi relaţiile dintre revendicările independente şi cele dependente.
2.2 Prima obiecţiune, care este reluată ca motiv de recurs, este fondată, în sensul că, într-adevăr, experţii nu au respectat întocmai Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin HG nr. 152/1992, conform căreia: la stabilirea noutăţii unei invenţii, materialele din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual, pentru fiecare invenţie.
Astfel, cu privire la o parte din revendicări aceştia fac trimitere la citate relevante din mai multe documente opuse drept anteriorităţi, deşi regula menţionată impunea referirea la o singură anterioritate.
Cu toate acestea, întrucât instanţa de apel nu a dispus anularea revendicărilor 1 ş 5, ale căror anteriorităţi opuse au fost analizate prin sistemul mozaic, nu există temei pentru modificarea deciziei sub acest aspect.
2.3 Recursul va fi admis, cu consecinţa modificării deciziei în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru cel de-al treilea motiv invocat de pârât.
Ceea ce s-a stabilit de către experţi şi nu s-a contestat de către părţi a fost împrejurarea că revendicările 1, 2, 4 şi 5 îndeplineau condiţia de brevetabilitate a noutăţii, cu alte cuvinte, că soluţia tehnică propusă depăşea stadiul tehnicii existent la data înregistrării cererii de brevet.
Revendicarea 1 este o revendicare independentă şi are ca obiect produsul pulberi de carburi de wolfram.
Revendicarea 6 este una dependentă, în primul rând de revendicarea 5, la care face trimitere, cu menţiunea că este vorba de aceleaşi carburi de wolfram, dar caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu polietilenglicol este o „pulbere gata de presare".
Revendicarea 5 este dependentă de revendicarea 1, la care face trimitere, cu indicarea modului de omogenizare a amestecului de pulberi, ceea ce face ca revendicarea 6 să fie, la rândul său, dependentă de revendicarea independentă 1.
Dacă revendicarea independentă era nouă la data cererii de brevet, adică depăşea stadiul tuturor cunoştinţelor în domeniu devenite accesibile publicului până la acea dată, este de neconceput ca o revendicare dependentă, care nu face decât să expliciteze sau să ofere o variantă de realizare a primeia să nu fi fost nouă, adică să fi fost deja cuprinsă în stadiul tehnicii.
Concluziile experţilor în sensul că revendicarea independentă 1 era nouă, dar două din revendicările dependente nu erau, respectiv, 3 şi 6, au fost determinate de neînţelegerea caracteristicilor şi rolului revendicărilor dependente.
În acest sens, întrebarea retorică a experţilor formulată în răspunsul la obiecţiuni cu referire la revendicările dependente este edificatoare: „Dacă nu aduc noutăţi, la ce mai trec în brevet asemenea revendicări?".
În realitate, noutatea unei revendicări dependente este condiţionată de noutatea celei independente căreia i se subordonează, revendicarea independentă fiind cea care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii.
O noutate necondiţionată a revendicării dependente ar pune problema brevetabilităţii sale separate ori în cadrul unui grup de invenţii care formează un concept inventiv general, ori nu acesta a fost cazul în speţă.
Acestea sunt considerentele pentru care, dată fiind noutatea revendicării independente 1, nu se putea reţine lipsa de noutate a revendicării dependente 6, aşa cum a procedat curtea dea apel, ori a revendicării dependente 3, aşa cum solicită reclamanta în cererea sa de recurs.
În baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte Decizia şi, în baza art. 296 C. proc. civ., va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei.
În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât P.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.N. împotriva deciziei nr. 37/ A din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Modifică Decizia în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta SC N.C. SA, împotriva sentinţei nr. 1419 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta-reclamantă la 595 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât P.N.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6456/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5575/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
