ICCJ. Decizia nr. 5629/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5629/2009
Dosar nr. 836/2/200.
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1138 din 9 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat Decizia nr. 115903 din 28 februarie 2007 emisă de aceasta şi a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, în care să se valorifice, pentru perioada 1 ianuarie 1947-1 septembrie 1947, menţiunile din adeverinţa nr. 1696 din 29 august 2005 emisă de P. SA Bucureşti, începând cu 1 iulie 2005. A respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul V.V. şi pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 4301R din 12 decembrie 2007, a constatat nul recursul formulat de reclamantul V.V. împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 9 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul V.V., arătând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la situaţia sumelor plătite drept contribuţie CAS pentru perioada 1945-1988 şi asupra neconstituţionalitătii Legii nr. 19/2000 şi a OUG nr. 19/2007, fiind astfel de acord cu punctul de vedere al primei instanţe, în ceea ce priveşte necesitatea denominării salariilor contestatorului de dinainte de stabilizările din 1947 şi 1952. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 684R din 7 martie 2008 a respins, ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de reclamant, decizie irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul V.V.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu zisă, în fond sau recurs.
Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestaţie în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este irevocabilă ca şi hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere această împrejurare şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva deciziei civile nr. 648R din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5446/2009. Civil → |
|---|
