ICCJ. Decizia nr. 5829/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5829/200.
Dosar nr. 3284/40/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 582 din 23 mai 2007, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.M.M. în contradictoriu cu comuna Suliţa, prin primar, judeţul Botoşani.
A anulat dispoziţia nr. 10 din 7 februarie 2006, emisă de pârâta comuna Suliţa şi a obligat pârâta să restituie în proprietate reclamantului suprafaţa de teren de 1.772 mp, situată în Suliţa, parcelele cadastrale nr. 551 şi 553, identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză prin punctele 1, 2, 5, 4, 8, 7, 6.
A respins cererea privind restituirea şi a suprafeţei de 275 mp teren, aflată în proprietatea numitului P.G. şi a obligat comuna Suliţa, prin primar să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru suprafaţa de 275 mp teren, identificată în schiţa anexă prin punctele 2, 3, 4, 5, în favoarea reclamantului.
A respins ca nefondată contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 28 din 21 martie 2006, emisă de pârâtă, prin care a solicitat măsuri compensatorii pentru bunuri mobile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea nr. 60/2001, înregistrată la Primăria Suliţa, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa de locuit compusă din 4 camere, hol, bucătărie pe temelie de piatră, zid de cărămidă, acoperită cu tablă, un corp de clădire anexă din 3 camere, magazie şi grajd acoperite cu tablă, cât şi suprafaţa aferentă de teren, de 2.100 mp.
Prin dispoziţia nr. 28 din 21 martie 2006, comuna Suliţa, prin primar a respins cererea de restituire în natură a casei de locuit, anexei, magaziei şi grajdului, deoarece acestea au fost demolate şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru teren.
Comuna Suliţa, prin primar a mai emis dispoziţia nr. 10 din 7 februarie 2006, cu privire la terenul din aceeaşi notificare, motivat de faptul că acesta este ocupat de alte construcţii, propunându-se acordarea de despăgubiri.
Tribunalul a mai reţinut că bunurile solicitate de reclamant au fost preluate de Statul Roman după ce reclamantul şi familia sa au fost evacuaţi forţat din locuinţă în iunie 1941 şi mutaţi la Botoşani, unde au avut domiciliul obligatoriu până la 23 august 1944.
Din suprafaţa de teren ce a aparţinut tatălui reclamantului, O.H., suprafaţa de 275 mp a fost atribuită numitului P.G., conform titlului de proprietate nr. 35214 din 22 mai 1994, iar pe restul terenului există construcţii ale pieţii agro - alimentare.
Cum suprafaţa de 1772 mp din fosta proprietate este liberă de construcţii, tribunalul a anulat dispoziţia nr. 10/2006 şi a dispus restituirea în natură a acestui teren, urmând ca pentru cei 275 mp teren ce nu se mai află în detenţia comunei să se emită dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri.
În ceea ce priveşte bunurile mobile pentru care s-au solicitat despăgubiri, tribunalul a constatat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, astfel încât contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 28/2006 a fost respinsă.
Prin Decizia nr. 303 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că, prin notificarea nr. 60/2001, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil, casă de locuit şi anexe, edificate pe terenul proprietatea familiei sale, iar prin dispoziţia nr. 28/2006, pârâta a procedat la respingerea cererii de restituire în natură a construcţiilor, motivat de faptul că sunt demolate şi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Ulterior, prin notificarea nr. 17461 din 23 septembrie 2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2.100 mp teren, situată în intravilanul comunei Suliţa, aferentă unor imobile, iar pârâta, prin dispoziţia nr. 10/2006 a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că este ocupat de alte construcţii, propunând acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005.
In discuţie, a constatat instanţa de apel, au rămas măsurile compensatorii pentru bunurile mobile preluate în mod abuziv, pentru care, în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 28 din 21 martie 2006, emisă în baza notificării nr. 60/2001, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa de locuit, anexe şi toate construcţiile ridicate pe teren.
Instanţele au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece notificarea nu viza restituirea bunurilor mobile.
Deşi, aparent, dispoziţia nr. 28/2006 îi este favorabilă, în sensul că prevede acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate, ea se impune a fi anulată, pentru că este confuză şi cuprinde mai multe inadvertenţe, deoarece respinge cererea de restituire în natura a construcţiilor, deşi nu s-a cerut restituirea lor în natură, reţine că terenul este ocupat de construcţii, deşi terenul făcea obiectul notificării nr. 1746/2005 şi propune acordarea de despăgubiri pentru teren.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin notificarea nr. 60/2001, reclamantul O.M.M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate „pentru casa de locuit compusă din 4 camere, hol, bucătărie, (...) un corp de clădire anexă din 3 camere, magazie şi grajd".
Notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 28 din 21 martie 2006, emisă de Primarul comunei Suliţa, în sensul că s-a respins cererea de restituire a casei de locuit, motivat de faptul că construcţiile sunt demolate, iar terenul este ocupat de alte construcţii şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, „deoarece la nivel de comună nu există teren disponibil de restituit".
Prin notificarea nr. 1746/2005, reclamantul a solicitat restituirea în natură a proprietăţii din intravilanul comunei Suliţa, compusă din 2.100 mp teren şi construcţiile aferente.
Această notificare a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 10 din 7 februarie 2006, emisă de primarul comunei Suliţa, în sensul că s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 2.100 mp teren intravilan aferent construcţiilor şi se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, deoarece la nivel de comună nu există teren disponibil de restituit.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 31 mai 2006, reclamantul a contestat dispoziţia nr. 28/2006, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.100 mp şi măsuri compensatorii nu doar pentru construcţii ci şi pentru bunurile mobile ce au aparţinut familiei sale.
La 3 octombrie 2006, reclamantul a formulat contestaţie şi împotriva dispoziţiei nr. 10/2006, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.100 mp.
Prima instanţă a respins ca nefondată contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 28/2006, cu motivarea că bunurile mobile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanţa de apel a menţinut soluţia şi motivarea primei instanţe.
Se constată, aşadar, că prin sentinţa primei instanţe, păstrată prin Decizia atacată, s-a reţinut în mod greşit că cererea prin care a fost contestată dispoziţia nr. 28/2006 privea doar acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri mobile, deşi, aşa cum s-a arătat, reclamantul solicitase restituirea în natură a terenului şi „măsuri compensatorii nu doar pentru construcţii, ci şi pentru bunurile mobile care au aparţinut familiei sale.
De aceea, în privinţa dispoziţiei nr. 28/2006, greşit a fost cercetată contestaţia numai pentru bunurile mobile.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât nici din dispoziţia nr. 10/2006 şi nici din cea cu nr. 28/2006 nu rezultă cu exactitate dacă s-au acordat măsuri reparatorii şi pentru construcţii, conţinutul ambelor dispoziţii referindu-se în termeni expliciţi doar la teren.
Or, şi în materia Legii nr. 10/2001, contestaţia împotriva deciziei sau dispoziţiei trebuie soluţionată sub toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Menţinând soluţia primei instanţe, care nu a cercetat în fond contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 28/2006 sub aspectul cererilor privind acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile imobile, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi a pronunţat o hotărâre susceptibilă de casare.
Faţă de cele arătate, se va admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei, ce va fi casată. Se va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului Botoşani, care va fi desfiinţată în parte, iar, faţă de împrejurarea că nici tribunalul, nici curtea de apel nu au soluţionat fondul cauzei cu privire la cererea prin care a fost contestată dispoziţia nr. 28/2006, cauza va fi trimisă primei instanţe pentru rejudecarea plângerii împotriva dispoziţiei nr. 28/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.M.M. împotriva deciziei nr. 303 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 582 din 23 mai 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, pe care o desfiinţează în parte.
Trimite cauza la prima instanţă pentru rejudecarea plângerii formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. 28 din 21 martie 2006 emisă de Primarul comunei Suliţa.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5840/2009. Civil → |
|---|
