ICCJ. Decizia nr. 6114/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6114/2009
Dosar nr. 62/105/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 5313/2006, reclamanţii N.N. si M.A. au chemat în judecată Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală de Fond Funciar Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 emisă de Comisia Judeţeană Prahova şi să se constate că greşit a fost repartizată Comisiei Locale de Fond Funciar Ploieşti spre soluţionare cererea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploieşti formulată în baza Legii nr. 247/2005 ,urmând a se dispune trimiterea acesteia spre competentă soluţionare Comisiei Locale Ploieşti pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
În subsidiar, constatând greşită soluţionare a cererii de către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ploieşti, contestatorii au solicitat reţinerea acţiunii pentru judecarea fondului şi, în consecinţă, să se dispună retrocedarea în natură a imobilului situat în Ploieşti, respectiv corpurile A, C şi D ale acestuia, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 1010,01 mp - cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp.
În motivarea acţiunii contestatorii au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploieşti, formulată în baza Legii nr. 247/2005 au solicitat restituirea în natură a spaţiilor cu destinaţie de locuinţă corp A, C şi D, situate în Ploieşti, jud. Prahova, iar prin Hotărârea nr. 4612/2006 a Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a Legii fondului funciar, cererea lor a fost respinsă, împrejurare faţă de care au formulat prezenta acţiune.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2006, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a pricinii iar prin sentinţa civilă nr. 9544 din 4 decembrie 2006 s-a admis excepţia declinându-se competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 62/105 din 4 ianuarie 2007.
La solicitarea instanţei contestatorii au precizat temeiul de drept al acţiunii, învederând că au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 4612/2006 în baza art. I - Modificări la Legea nr. 10/2001, pct. 3 privind modificarea art. 2 alin. (1), lit. a) şi pct. 10 privind modificarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 247/2005.
Prin concluziile scrise depuse la data de 05 octombrie 2007 contestatorii N.N. şi M.A. au solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 emisă de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere şi, în consecinţă retrocedarea în natură a imobilului situat în Ploieşti, respectiv corpul A, cu suprafaţa construită de 142,44 mp şi corpul D, cu suprafaţa construită de 154,55 mp precum şi terenul aferent acestor corpuri de proprietate, în suprafaţă de 914,09 mp, iar pentru corpul C cu suprafaţa construită de 95,92 mp, înstrăinat în baza Legii nr. 10/2001 prin contracte de vânzare-cumpărare să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 1281 din 8 octombrie 2007 Tribunalul Prahova a admis în parte plângerea formulată, a anulat hotărârea nr. 4612/2006 emisă de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere şi a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului situat în Ploieşti, corp A şi corp D cu terenul aferent de 914,09 mp, cotă indiviză din 1257,95 mp şi prin măsuri reparatorii pentru corpul C al aceluiaşi imobil, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că deşi notificarea a fost formulată de contestatori în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 care modifică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în mod greşit solicitarea acestora de restituire a imobilului în litigiu a fost soluţionată de comisiile de aplicare a Legilor Fondului funciar cu toate că cererea depusă nu intra în domeniul de reglementare a acestor din urmă acte normative.
Ţinând cont că temeiul legal al acţiunii reclamanţilor îl reprezintă Legea nr. 247/2005 pct. 9 art. 5 de modificare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în baza art. 8 şi art. 53- 59 din Legea nr. 18/1991 instanţa a anulat hotărârea nr. 4612/2006 ca fiind emisă de un organ lipsit de „competenţă,,.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că dispoziţiile legale din cuprinsul Legii nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, în baza cărora contestatorii au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului mai sus menţionat nu sunt de natură să creeze în favoarea acestora drepturi noi, care să-i îndreptăţească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată.
În consecinţă prima instanţă a statuat că solicitarea formulată de contestatori nu face obiectul Legii nr. 247/2005 şi, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului în litigiu, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de contestatorii N.N. şi M.(N.)A., împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
- în temeiul Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 28 din 17 mai 2000, contestatorilor li s-a constatat dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru clădirea de locuit(subsol, parter) notată pe schiţa de plan "corp A" şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 369,85 mp indiviz din suprafaţa totală de 1110 mp;
- prin aceeaşi hotărâre s-a menţionat că nu fac obiectul măsurilor reparatorii corpul de clădire (subsol, parter) notat pe schiţa de plan corp B care din construcţie şi la preluare a fost spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, corpul de clădire(parter, gheţărie) notat pe schiţa de plan "corp C" şi corpul de clădire (parter fost garaj transformat în locuinţe) notat pe schiţa de plan "corp D", precum şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 740,15 mp, întrucât s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra lor.
- prin sentinţa civilă nr. 10224 din 29 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Ploieşti(sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă) s-a modificat în parte hotărârea mai sus menţionată, constatându-se dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 şi pentru corpul B parţial - camerele 2, 3 şi mansardă - şi corpul C identificate prin raportul de expertiză constructor pentru terenul în suprafaţă de 290,30 mp aferent acestor construcţii şi pentru terenul în suprafaţă de 348,65 mp aferent corpului D, precizându-se expres totodată care este cuantumul acestora.
- după apariţia Legii nr. 10/2001, ca urmare a notificării nr. 312 din 9 august 2001, prin dispoziţia 5772 din 15 iulie 2003, s-a dispus restituirea în natură către contestatorii din prezenta cauză a unei părţi din imobilul situat în Ploieşti, compus din construcţie - corp B, ce cuprinde încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3 şi 4 ( cu suprafaţa utilă 82,48 mp), mansardă - corp B( cu suprafaţa utilă 10,98 mp), pivniţă - corp B ( cu suprafaţa utilă 62,80 mp) şi terenul aferent de 247,94 mp cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp, dispoziţie prin care s-a statuat că nu fac obiectul restituirii spaţiile cu destinaţia de locuinţă de la corpul A, cu suprafaţa construită de 142,44 mp, spaţiile de la corpul C, cu suprafaţa construită de 98,00 mp şi spaţiile de la corpul D, cu suprafaţa construită de 154,55 mp, precum şi terenul în suprafaţă de 1010,55 mp, cotă indiviză din totalul de 1.257,95 mp, întrucât sunt în proprietatea Consiliului Local Ploieşti, şi care nu a fost atacată în instanţă de către contestatori, în ipoteza în care s-ar fi considerat nemulţumiţi de modul de soluţionare a cererii lor, situaţie în care Decizia a rămas definitivă, producându-şi astfel efectele juridice.
- contestatorii au solicitat, după apariţia Legii nr. 247/2005, în temeiul unei cereri înregistrate sub nr. 451B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Ploieşti, restituirea în natură a spaţiilor cu destinaţia de locuinţă, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 1010,01 mp - cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp, situate în oraşul Ploieşti, respectiv corpurile A, cu suprafaţa construită de 142,44 mp, corp C, cu suprafaţa construită de 98,00 mp şi corp D, cu suprafaţa construită de 154,55 mp, iar în subsidiar stabilirea de despăgubiri;
- prin plângerea împotriva hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 (emisă ca răspuns la notificarea lor mai sus menţionată), contestatorii au învederat că temeiul de drept al solicitării lor îl constituie art. I - Modificări la Legea nr. 10/2001, pct. 3 privind modificarea art. 2, alin. (1) lit. a) şi pct. 10 privind modificarea art. 6. alin. (1) din Legea nr. 247/2005.
În consecinţă instanţa de apel a statuat că, în ceea ce priveşte fondul speţei dedus judecăţii, în mod corect, Tribunalul Prahova prin sentinţa pronunţată a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatori de retrocedare în natură a imobilului în litigiu întrucât procedând la o analiză a dispoziţiilor din cuprinsul Legii nr. 247/2005 pe care aceştia şi-au întemeiat acţiunea, a considerat că ele nu sunt de natură să creeze în favoarea lor drepturi noi care să îi îndreptăţească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Pe de altă parte s-a mai reţinut că soluţia respingerii solicitării contestatorilor se impune şi ţinând seama de împrejurarea că Legea nr. 247/2005, deşi a adus o serie de modificări şi completări Legii nr. 10/2001, acestea nu se refereau la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care prevedea obligaţia adresării notificării până la data de 14 februarie 2002.
Împotriva deciziei civile nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti în termen legal au declarat şi motivat recurs, reclamanţii N.N. şi M.A.
Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., critica de nelegalitate vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor reparatorii ale Legii nr. 247/2005, raportate la situaţia din speţa de faţă, făcându-se un scurt istoric, susţinându-se în esenţă că prin ultima notificare recurenţii au tins la aplicarea principiului restitutio in integrum fapt ce nu era posibil în forma anterioară a Legii 10/2001.
O altă critică vizează faptul că în mod greşit instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţie şi nu pe fond, în sensul că prin soluţia dată a apreciat că notificarea în discuţie vizează alte corpuri de clădire aparţinând aceleiaşi unităţi locative unice la momentul naţionalizării, ceea ce tinde la înfrângerea termenului de decădere stabilit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor. În realitate, susţin recurenţii, notificarea formulată vizează corpuri separate de clădire care nu au făcut obiectul primei notificări şi care nu puteau fi retrocedate în sensul Legii nr. 10/2001.
De asemeni s-a mai susţinut că s-ar impune reanalizarea întregului material probator şi a raţionamentelor juridice adoptate de instanţa de apel.
Analizând Decizia recurată, în limita criticilor formulate, prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia 5772 din 15 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Ploieşti, (fila 29 dosar Judecătoria Ploieşti) ca urmare a notificării nr. 312 din 9 august 2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură către contestatorii din prezenta cauză a unei părţi din imobilul situat în Ploieşti, compus din construcţie clădire - corp B, ce cuprinde încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3 şi 4 ( cu suprafaţa utilă 82,48 mp) , mansardă - corp B ( cu suprafaţa utilă 10,98 mp), pivniţă - corp B ( cu suprafaţa utilă 62,80 mp) şi terenul aferent în suprafaţă de 247,94 mp cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp. Prin aceeaşi dispoziţie s-a stabilit că nu fac obiectul restituirii spaţiile cu destinaţia de locuinţă de la corpul A, cu suprafaţa construită de 142,44 mp, spaţiile de la corpul C, cu suprafaţa construită de 98,00 mp şi spaţiile de la corpul D, cu suprafaţa construită de 154,55 mp, precum şi terenul în suprafaţă de 1010,55 mp, cotă indiviză din totalul de 1.257,95 mp, întrucât sunt în proprietatea Consiliului Local Ploieşti.
Nefiind contestată, dispoziţia de mai sus, a rămas definitivă, producându-şi efectele juridice.
Aşadar, este de observat faptul că recurenţii reclamanţi au avut la îndemână posibilitatea de a ataca dispoziţia 5772 din 15 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Ploieşti, cu privire la corpurile de clădire în litigiu, respectiv A, C şi D în cazul în care ar fi fost nemulţumiţi.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploieşti, formulată în baza Legii nr. 247/2005, contestatorii de faţă au solicitat restituirea în natură a spaţiilor cu destinaţie de locuinţă corp A, C şi D, situate în Ploieşti, jud. Prahova, iar prin Hotărârea nr. 4612/2006 a Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a Legii fondului funciar, cererea lor a fost respinsă.
Dispoziţiile legale din cuprinsul Legii nr. 247/2005 de modificare a legii 10/2001, în baza cărora contestatorii au formulat nouă cerere de restituire a imobilului mai sus menţionat nu sunt de natură să creeze în favoarea acestora drepturi noi, care să-i îndreptăţească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată.
Mai mult, Legea nr. 247/2005, deşi a adus o serie de modificări şi completări Legii nr. 10/2001, acestea nu se refereau la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care prevedea obligaţia adresării notificării până la data de 14 februarie 2002, context în care notificarea formulată de contestatori la data de 29 noiembrie 2005 este tardivă.
Pentru toate cele de mai sus criticile cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor reparatorii ale Legii nr. 247/2005, raportate la situaţia din speţa de faţă, nu pot fi primite.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, apreciind că în cauză s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.N. şi M.A. împotriva deciziei nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6317/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6165/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
