ICCJ. Decizia nr. 6503/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6503/200.
Dosar nr. 7191/105/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la nr. 14563/2005, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâta să emită Decizia de restituire referitor la notificarea nr. 255/2002 făcută în baza Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 2 august 2007, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Ploieşti, iar prin sentinţa civilă nr. 6063 din 2 august 2006 a Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă, arătând că prin Decizia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. IX din 20 martie 2006 s-a stabilit competenţa soluţionării cererilor formulate împotriva refuzului persoanelor juridice notificate deţinătoare a imobilului de a emite Decizia sau dispoziţia motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001 în favoarea tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă, această decizie fiind obligatorie, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 7191/105/2006.
Prin încheierea din data de 11 decembrie 2007, tribunalul a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova invocată de SC I.C.I.M. SA, motivând că, referitor la prima excepţie, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi, ori, în cauză, prin sentinţa civilă nr. 2735 din 23 martie 2005, acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, deci, pentru consideraţii procedurale, astfel că faţă de noua acţiune nu poate exista autoritate de lucru judecat, iar referitor la cea de-a doua excepţie, art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată prevede că Decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la Secţia Civilă a Tribunalului Prahova, ceea ce înseamnă că şi în situaţia în care se solicită obligarea unităţii deţinătoare la emiterea deciziei motivate de restituire în natură, competenţa aparţine tot secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Prin aceeaşi încheiere, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, motivându-se că aceste entităţi, nu pot fi în nici un caz investite cu soluţionarea notificărilor formulate de persoanele fizice îndreptăţite în baza dispoziţiei Legii nr. 10/2001, atribuţii care revin potrivit legii, unităţii deţinătoare.
Prin Decizia civilă nr. 1524 din 27 mai 2008 Tribunalul Prahova a respins excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova invocată de SC I.C.I.M. SA, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de aceeaşi pârâtă, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea faţă de aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti şi a SC I.C.I.M. SA, a admis în parte acţiunea completată şi modificată, formulată de reclamantul A.G. obligând pârâta SC I.C.I.M. SA să emită decizie de soluţionare a Notificării nr. 255/2002 formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, precum şi să plătească reclamantului 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la data emiterii efective a deciziei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul A.G. cât şi pârâta SC I.C.I.M. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie iar prin Decizia civilă nr. 280 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins ambele apeluri, ca nefondate.
La data de 9 ianuarie 2009, în termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.C.I.M. SA.
Cu cererea înregistrată sub nr. 7191 din 19 mai 2009, recurentul a comunicat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că înţelege se renunţe la judecata recursului.
Faţă de această împrejurare, în conformitate cu art. 246 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de cererea pârâtului formulată în scris pentru termenul din 30 ianuarie 2007, de renunţare la judecata recursului, aceasta fiind manifestarea de voinţă a părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâta SC I.C.I.M. SA împotriva decizie nr. 280 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6510/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6498/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
