ICCJ. Decizia nr. 6558/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6558/2009
Dosar nr. 1943/109/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, retine următoarele:
La data de 23 mai 2008, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Piteşti şi Primarul Municipiului Piteşti, pentru ca în contradictoriu cu aceştia, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2391 din 6 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Piteşti şi să se constate că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri pentru suprafaţa de 332,37 mp ce a fot expropriată şi care în prezent este ocupată de construcţii de utilitate publică.
Reclamanta a precizat că este moştenitoarea defunctei S.F. şi că prin notificarea nr. 1254 din 7 august 2008, a solicitat despăgubiri pentru imobilele expropriate de la autoarea sa, respectiv terenul în litigiu în suprafaţă de 450 mp şi construcţie în suprafaţă de 132,37 mp.
A precizat de asemenea că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 250 mp din terenul expropriat, fiind îndreptăţită la diferenţa de 450 mp.
A arătat că, pentru această suprafaţă de teren, în mod eronat s-a respins cererea de despăgubire şi că nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren, întrucât prin actele anexate notificării a făcut dovada şi cu privire la terenul solicitat ca diferenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 6 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a admis contestaţia formulată de reclamanta C.V. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Piteşti prin primar, Primarul municipiului Piteşti, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 2391 emisă la 6 mai 2008 de Primăria municipiului Piteşti, respectiv art. 1 din această dispoziţie şi s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale şi pentru terenul în suprafaţă de 450 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în perioada anilor 1959-1961, autoarea reclamantei S.F. figura în registrul agricol al Primăriei municipiului Piteşti cu suprafaţa de 6 ari, iar din înscrisurile aflate la dosar, filele 10-13 a rezultat că aceeaşi autoare a fot expropriată prin Decretul nr. 191/1974 la poz.83 cu teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţii în suprafaţă de 132,37 mp.
Apărarea intimatului Primarul municipiului Piteşti în sensul că reclamanta nu face dovada calităţii de proprietar al bunului la data preluării abuziva a fost respinsă de instanţă, cu motivarea că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că în absenţa unor probe contrare existente şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege, se prevede că în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executate măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Astfel, instanţa a reţinut că petenta a făcut pe deplin dovada atât a dreptului său de proprietate, cât şi a întinderii acestui drept cu privire la terenul solicitat prin notificare.
Totodată, s-a mai reţinut că suprafaţa de 250 mp pentru care petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, excede suprafeţei de 450 mp ce a făcut obiectul exproprierii.
Din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtă a rezultat că în prezent terenul solicitat este ocupat de construcţia blocului B4, zona funcţională a acestuia şi str. C., aspect confirmat şi de către petentă.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) raportat la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, în cazul în care întreg terenul este afectat de lucrări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Apelul declarat de pârâţii Municipiul Piteşti şi primarul municipiului Piteşti împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 265/A din l5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, pentru argumentele ce succed:
Criticile formulate de pârâţii-apelanţi nu se verifică, întrucât la dosarul cauzei există probe suficiente în sensul că autoarea reclamantei, defuncta S.F. a deţinut în proprietate terenul în suprafaţă de 450 mp, respectiv adeverinţa emisă de Primăria municipiului Piteşti cu nr. 5977 din 15 martie 1991 din care rezultă că în perioada 1959-1961 autoarea reclamantei figura cu rol agricol în Municipiul Piteşti, cu teren curţi în suprafaţă de 6 arii, situaţie rezultată din volumul 3/28 f. 9, adeverinţa nr. 2673 din 13 iulie 2000 emisă de SC A.C. SA (f.11), fişa „proprietari" S.F. (f. 12), poziţia 83 din anexa la Decretul de expropriere nr. 181/1974 unde autoarea reclamantei, defuncta S.F. figurează cu suprafaţa de 450 mp expropriată (f. 37), probe ce se coroborează cu declaraţia dată de aceeaşi autoare în faţa vicepreşedintelui fostului Consiliu Popular al Municipiului Piteşti.
Cu privire la certificatul fiscal nr. 141817 din 7 august 2001, în sensul că la matricola pe anii 1974-1975, S.F. nu figurează cu teren, Curtea a reţinut că această probă prezintă relevanţă în soluţionarea pricinii atâta timp cât priveşte o situaţie de fapt la o dată ulterioară decretului de expropriere, dată la care terenul fiind expropriat, nu mai putea să apară ca aparţinând autoarei S.F.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii criticând-o pentru nelegalitate din prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa nu putea să dea eficientă textului indicat, deoarece există dovada contrară referitoare la întinderea dreptului de proprietate evidenţiat în actul de preluare, respectiv certificatul fiscal nr. 141817 din 7 august 2001 din care rezultă că în anii 1974-1975 reclamanta nu avea teren.
Intimata, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursul pentru considerentele ce se vor arăta.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie o prezumţie legală relativă în favoarea persoanelor îndreptăţite la aplicarea Legii nr. 10/2001 .
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1), în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol , în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Recurentul invocă drept probă contrarie cele înscrise în decretul de expropriere împrejurarea că la matricola pe anii 1974-1975, autoarea reclamantei, S.F. nu figura cu teren.
Înscrisul nu face dovada contrară celor menţionate în decret întrucât atestă situaţii de fapt ulterioare exproprierii., astfel cum au reţinut ambele instanţe de fond.
Aşadar, instanţa de apel a aplicat corect legea atunci când a dat eficienţă dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti împotriva deciziei nr. 265/A din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6602/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6594/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
