ICCJ. Decizia nr. 6469/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6469/200.
Dosar nr. 721/1/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 12 aprilie 2005, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Comăneşti pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, Primăria oraşului Comăneşti şi Prefectul judeţului Bacău, anularea Dispoziţiei nr. 210 din 10 martie 2005 emisă de Primarul oraşului Comăneşti şi întocmirea documentaţiei necesare şi emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 6000 mp situat în oraşul Comăneşti.
Prin sentinţa nr. 1173/D din 27 septembrie 2006, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis excepţiile. A respins contestaţia faţă de pârâţii Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a oraşului Comăneşti şi Instituţia Prefectului judeţului Bacău pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora. A admis contestaţia formulată de contestatoarea V.M. în contradictoriu cu intimaţii Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Comăneşti, Primăria oraşului Comăneşti şi Prefectul judeţului Bacău. A anulat dispoziţia nr. 210 din 10 martie 2005 emisă de Primarul oraşului Comăneşti. A obligat Primarul oraşului Comăneşti să emită o nouă dispoziţie privind rezolvarea notificării nr. 55/2002 depusă de contestatoare în condiţiile art. 25 şi respectiv art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că autorul ei a deţinut suprafaţa de 6000 mp, teren situat în intravilanul oraşului Comăneşti, situaţie ce rezultă din rolul agricol din anii 1959 - 1963 (fila 73 dosar), probă coroborată cu constatările raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză care a identificat respectivul teren, constatări din care rezultă că o parte din teren (650 mp) este concesionat de Primăria oraşului Comăneşti, o altă suprafaţă de teren, respectiv 920 mp este ocupată de str. iar o altă parte este ocupată de R.E.M.A.T. Comăneşti. A fost obligată Primăria oraşului Comăneşti să emită o nouă dispoziţie prin analizarea părţilor de teren care pot fi retrocedate în natură şi respectiv prin măsuri reparatorii, în cauză nefăcându-se dovada livezii şi a instalaţiei de stâlpi cu cei 40 de stupi.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 312 din 16 iulie 2007 a admis apelul declarat de pârâta Primăria oraşului Comăneşti împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut în esenţă, că motivată succint, hotărârea apelată nu cuprinde explicit şi detaliat considerentele pentru care a fost reţinută calitatea de moştenitor a contestatoarei, vocaţia la restituirea în natură a terenului solicitat (stabilită prin referire doar la evidenţele de rol agricol din anii 1961 - 1963 şi concluziile raportului de expertiză topocadastrală care relevă deosebirea dintre terenul din notificare şi cel din rolul agricol) şi nici argumentele pentru care au fost înlăturate apărările apelantei - pârâte.
Recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei pronunţată în apel a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 805 din 7 februarie 2008. S-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Înalta Curte a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 297 alin. (1) din cod pentru desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, atâta timp cât cauza s-a soluţionat pe fond, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile, au fost administrate probele solicitate iar hotărârea pronunţată este motivată în fapt şi drept.
Prin Decizia nr. 159 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul oraşului Comăneşti.
S-a reţinut în esenţă că apelantul - pârât nu a dovedit că nu există identitate între terenul solicitat de reclamantă şi cel deţinut de autorul acesteia, neputând fi luată în considerare nici trimiterea la aprecierea expertului care arată că terenul revendicat nu corespunde cu cel din registrul agricol întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă. S-a apreciat că intimata - reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei asupra suprafeţei solicitate, cu adresa nr. 3791 din 23 noiembrie 2005 a Arhivelor Naţionale - Direcţia judeţeană Bacău şi copia din registrul agricol pe anii 1959 - 1963 al oraşului Comăneşti privind pe numitul S.G.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Primarul oraşului Comăneşti, arătând că intimata - reclamantă nu a depus înscrisuri autentificate din care să rezulte dovada proprietăţii pentru imobilele solicitate, testamentul prezentat neprecizând nici suprafaţa şi nici locaţia suprafeţei de teren revendicate. în ceea ce priveşte registrul agricol din anii 1959 - 1963, în acesta apare ca proprietar S.G. care deţinea suprafaţa de 0,93 ha, compusă însă din suprafeţe care se află în alte locaţii decât cea solicitată, în afara razei oraşului Dărmăneşti.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin dispoziţia nr. 210 din 10 martie 2005 emisă de Primăria oraşului Comăneşti s-a respins notificarea nr. 55/2002 formulată de intimata-reclamantă V.M. cu motivarea potrivit căreia nu s-au depus înscrisuri autentificate din care să rezulte dovada proprietăţii pentru terenul solicitat în notificare, iar din adeverinţa nr. 138 din 17 februarie 2001 eliberată de SC T. SA rezultă că la adresa respectivă nu au fost exproprieri.
Urmare atacării dispoziţiei în instanţă, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică având printre obiective identificarea terenului solicitat prin notificare şi pe acela din rolul agricol, precum şi precizarea faptului dacă intimatei-reclamante sau autorului acesteia, S.G., decedat în anul 1992, i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic în specialitatea topogeodezie şi cadastru funciar M.M., terenul revendicat de intimata-reclamantă prin notificare, în suprafaţă de 6000 mp, se compune din trei parcele, însă acesta nu este acelaşi cu cel din registrul agricol pentru anii 1959 - 1963 a cărui copie legalizată de Direcţia judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale se găseşte la fila 73 a dosarului de fond. Referitor la cele trei parcele la care s-a făcut referire, conform raportului de expertiză, pentru suprafaţa de 650 mp, Primăria oraşului Comăneşti arată că are încheiate contracte de închiriere sau concesionare, suprafaţa de 530 mp reprezintă o porţiune din amplasamentul străzii, iar suprafaţa de 5270 mp este ocupată de R.E.M.A.T. Bacău, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0084. Referitor la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, în raportul de expertiză se precizează că Primăria oraşului Comăneşti, prin reprezentanţii săi la efectuarea expertizei, au afirmat că teritoriul Oraşului Comăneşti nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Se reţine astfel că instanţa de apel nu a stăruit în lămurirea situaţiei privind identificarea terenului revendicat, atâta timp cât prin concluziile raportului de expertiză întocmit reiese că acesta nu este acelaşi cu cel din registrul agricol pentru anii 1959-1963, iar potrivit susţinerilor recurentului-pârât terenurile înscrise în registrul agricol se situează în alte locuri decât pe raza Oraşului Comăneşti, procedura fiind de a se înregistra respectivele terenuri la locul de domiciliu al solicitantului.
Totodată, instanţa de apel nu a clarificat problema reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intimatei-reclamante în temeiul Legii nr. 18/1991, în condiţiile în care aceasta afirmă, prin precizările existente la fila 27 a dosarului de fond, că a depus o cerere în baza legii menţionate.
Se impune astfel casarea deciziei pronunţată în apel pentru ca în rejudecare să se lămurească contradicţiile existente între concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză şi înscrierile din registrul agricol pe anii 1959 - 1963. Totodată urmează a se completa probatoriul cu aspectele privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, având în vedere şi adresa emisă de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei oraşului Comăneşti (fila 12 dosar fond), precum şi cu verificarea faptului dacă intimata-reclamantă V.M. a notificat R.E.M.A.T. Comăneşti.
Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări şi celelalte susţineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Comăneşti împotriva deciziei nr. 159 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6465/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6461/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
