ICCJ. Decizia nr. 6510/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6510/200.
Dosar nr. 6359/118/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 24 august 2005, sub nr. 2233/2005, reclamanţii N.A.E., C.C.N., C.M. şi C.A.P. prin procurator M.R.I., au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, solicitând anularea parţială a dispoziţiei nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de pârâtul Municipiul Constanţa şi pentru diferenţa valorică să fie obligaţi pârâţii să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 531 din 03 martie 2006, a respins acţiunea reclamanţilor îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Constanţa; a respins acţiunea reclamanţilor formulată împotriva pârâţilor Primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii adoptate se reţine că faţă de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 instanţa judecătorească nu are nici o competenţă în materia stabilirii, cuantificării şi acordării de despăgubiri, aceste atribuţiuni revenind de drept Comisiei Centrale, astfel cum sunt enunţate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa apreciază că trebuie parcursă mai întâi procedura de ordin administrativ, operaţiune ce nu trebuie privită ca o îngrădire a accesului la justiţie, deoarece Decizia emisă de Comisia Centrală poate fi atacată de persoana îndreptăţită în condiţiile şi procedura prevăzută de art. 19 din legea menţionată.
Investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei arătate, Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 151 din 12 septembrie 2006, a respins calea de atac ca nefondată, pentru considerentele următoare:
Anterior abrogării alin. (7) al art. 24 din Legea nr. 10/2001, partea nemulţumită avea posibilitatea să conteste cuantumul măsurilor reparatorii stabilite prin decizie la secţia civilă a tribunalului. în prezent, aceste dispoziţii sunt abrogate prin Legea nr. 247/2005, partea putând să conteste doar procesul de divergenţă încheiat în situaţia imobilelor ce cad sub incidenţa art. 27 din Legea nr. 247/2005.
Conchide instanţa că instanţele nu mai au competenţa în materia stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii.
Decizia a fost recurată de reclamanţi pentru următoarele motive:
Prin dispoziţia contestată s-a oferit notificatorilor posibilitatea de a opta pentru măsurile reparatorii oferite de lege, respectiv acordarea de alte bunuri în compensare, acordarea de titluri nominale.
Notificatorii au precizat că solicită acordarea de măsuri reparatorii în compensare, contestând şi valoarea despăgubirilor.
Aplicarea dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este greşită deoarece despăgubirile nu au forma titlurilor de despăgubire.
Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1872 din 27 februarie 2007, a admis recursul reclamanţilor N.A.E., C.C.N., C.A.P. şi C.M. şi s-a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei nr. 531 din 3 martie 2006 a Tribunalului Constanţa, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce se referă doar la titlurile de despăgubire acordate de Comisia Centrală.
Instanţele, aplicând greşit legea, au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unităţii deţinătoare este conformă cu valoarea reală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri în echivalent.
Rejudecând cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 148 din 19 februarie 2008 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Constanţa, ca nefondată, a admis acţiunea reclamantei C.D. prin transmiterea calităţii procesuale de la reclamanţii N.E., C.C.N., C.M. şi C.A.P.,s-a anulat parţial dispoziţia nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa, în sensul că valoarea imobilului teren, în suprafaţă de 3,70 ha, situat în municipiul Constanţa, cartier Anadolchioi, zona Campus Universitar, imposibil de restituit în natură, este de 16.465.000 Euro (445 Euro/mp).
În considerentele deciziei s-a reţinut că valoarea terenului situat în zona Campusului Universitar, stabilită prin metoda comparaţiei directe, este de 445 Euro/mp, mult superior valorii stabilite prin dispoziţia nr. 2536 din 15 iulie 2005.
Prin cererea formulată la data de 21 februarie 2008 reclamanta C.D. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 2812 C. proc. civ., completarea sentinţei nr. 138 din 19 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 6359/118/2007, în sensul completării dispozitivului hotărârii cu privire la cel de-al doilea capăt al acţiunii, respectiv cel privind obligarea pârâţilor la acordarea în favoarea reclamantei de bunuri imobile în compensare constatând dreptul acesteia la măsuri reparatorii în echivalent.
S-a susţinut că cererea de chemare în judecată a avut două capete de cerere, primul petit având ca obiect anularea parţială a dispoziţiei nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, iar cel de-al doilea obligarea pârâţilor la acordarea de bunuri imobile în compensare, echivalent valoric cu valoarea reală a imobilului şi constatarea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea de completare a sentinţei civile nr. 148 din 19 februarie 2008, cu următoarea motivare.
Se poate proceda la completarea hotărârii numai în caz de minus petita, atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Din redactarea cererii de chemare în judecată, a cărei modificare sau întregire nu s-a realizat în condiţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acţiunea are ca obiect numai constatarea nulităţii parţială a dispoziţiei nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa, obiect asupra căruia instanţa s-a pronunţat.
Împotriva sentinţei civile nr. 148 din 19 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat apel pârâţii Municipiul Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa.
Susţinând apelul, pârâţii au arătat că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Constanţa, cu ignorarea dispoziţiilor art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care prevăd că responsabilitatea aplicării legii aparţine în totalitate prealabilă sau ulterioară a unei eventuale restituiri de către Consiliul Local.
S-a mai susţinut de asemenea că valoarea de circulaţie de 445 Euro/mp stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză se apreciază că este exagerat raportat la valoarea de tranzacţionare pe piaţa imobiliară a terenurilor situate în amplasamente similare cu cel al reclamantei, valoarea reală actuală fiind cea stabilită iniţial prin suplimentul de expertiză B.E. - 167,80 Euro/mp.
Reclamanta C.D. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 382 din 01 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa prin care s-a respins cererea de completare a hotărârii nr. 148 din 19 februarie 2008.
În motivarea apelului a susţinut apelanta că a investit instanţa cu o acţiune ce a avut două petite şi anume: anularea părţilor a deciziei nr. 2536 din 15 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa şi obligarea pârâţilor de a-i acorda reclamantului bunuri imobile în compensare, echivalente valoric cu valoarea reală a imobilului preluat abuziv.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 174/C din 10 iulie 2008 a respins apelul reclamantei ca nefondat şi a admis apelul pârâţilor împotriva sentinţei civile nr. 138 din 19 februarie 2008, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu Consiliul Local Constanţa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a menţinut restul sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că persoana îndreptăţită la restituire, care are calitate procesuală activă şi unitatea deţinătoare care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 şi nu pot fi înlocuite de o altă persoană, astfel că, în cazul în care bunul aparţine patrimoniului unei unităţi administrativ-teritoriale, obligaţia de soluţionare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât „deţinătorului", respectiv comunei, oraşului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justiţie prin primar.
În exercitarea atribuţiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită şi atribuţia stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziţie motivată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a descrie, în mod expres, actul procedural prin care se soluţionează notificările.
Referitor la valoarea de circulaţie a terenului s-a reţinut că prin expertiza-supliment efectuată de expert B.E., cu ocazia rejudecării cererii, s-a concluzionat că aceasta este de 445 Euro/mp.
Din suplimentul la raportul de expertiză realizat la 20 decembrie 2007 şi care a avut ca obiectiv actualizarea valorii de circulaţie stabilită la instanţa de fond al imobilului revendicat de reclamanţi, format din suprafaţa de teren de 3,70 ha situat în zona Campusului Universitar Constanţa a rezultat că pentru actualizarea valorii stabilite prin expertiza iniţială s-a procedat la utilizarea metodei comparative.
Aceeaşi metodă a fost utilizată şi cu ocazia efectuării expertizei în primul ciclu procesual de către acelaşi expert, iar părţile, inclusiv apelanţii-pârâţi nu au avut obiectiuni la concluziile expertizei şi că valoarea stabilită în expertiza iniţială la nivelul lunii ianuarie 2006 nu mai este de actualitate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Valoarea de 445 Euro/mp determinată de expert în urma actualizării valorii iniţiale de 167,80 Euro/mp, este exagerată şi nu reflectă realitatea din piaţa tranzacţiilor imobiliare.
- În expertiza-supliment se reţine că există uncorespondent real între preţul cerut, iniţial de vânzător şi preţul final plătit de cumpărător. Acest aspect nu este adevărat deoarece preţurile nu sunt fixe, fiind negociabile.
- În vederea actualizării corecte a valorii de circulaţie era necesar ca expertul să se raporteze la preţurile plătite efectiv urmare unei tranzacţii şi nu la preţuri posibile - diferenţa dintre cerere şi ofertă fiind semnificativă.
- Metoda comparaţiei directe nu a fost corect aplicată întrucât expertul nu s-a deplasat la faţa locului să analizeze şi să determine caracteristicile celorlalte terenuri, ci a folosit doar informaţii furnizate de anunţurile din presă.
Examinând criticile formulate s-a constatat următoarele:
Înalta Curte va stabili aplicarea corectă a legii doar la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţa supusă analizei nu s-au lămurit pe deplin elemente de fapt şi de drept care au stat la baza stabilirii preţului de 445 Euro/mp pentru terenul în litigiu. Astfel, în primul raport de expertiză (fila 129) expertul B.E. identifică terenul în litigiu ca fiind în suprafaţă de 5,0 ha amplasat în zona CIŞMEA - Lacul Siut-Ghiol şi prin utilizarea metodei comparaţiei dovedeşte stabilitatea unui preţ de 167,80 Euro/mp.
În expertiza-supliment executată de acelaşi expert având la bază documentaţia existentă la expertiza iniţială şi utilizând tot metoda comparaţiei directe stabileşte un preţ de 445 Euro/mp pentru acelaşi teren.
Susţine expertul că în expertiza-supliment a procedat la actualizarea valorii de circulaţie a imobilului revendicat având la bază informaţii privind ofertele de vânzare din zonă sau apropiate zonei, cât şi a facilităţilor de care se bucură poziţia amplasamentului în cadrul zonal al oraşului Constanţa şi că oferta competitivă s-a bazat pe anunţurile date de publicaţiile de specialitate asupra unor terenuri din zonă.
Or, elementele reţinute de expert ca bază a actualizării valorii de circulaţie, stabilită la instanţa de fond, nu sunt pe deplin convingătoare, având în vedere că elementul principal care priveşte facilitatea de care se bucură poziţia amplasamentului în cadrul zonal al oraşului Constanţa, exista şi la stabilirea preţului de 167,80 Euro/mp, nefiind deci un element nou în actualizarea valorii de circulaţie.
Ofertele de vânzare din zonă sau apropiate zonei, nu sunt convingătoare, lămuritoare la actualizarea valorii de circulaţie a terenului în litigiu.
De altfel, expertul susţine teoretic că exista un corespondent real între preţul cerut iniţial de vânzător şi preţul final plătit de cumpărător, fără a arăta în concret care este preţul plătit efectiv în urma realizării tranzacţiilor imobiliare.
Instanţa era obligată să solicite expertului să lămurească pe deplin toate aceste împrejurări de fapt, cu atât mai mult cu cât expertiza de bază nu a fost contestată de părţile litigante, reclamanţii solicitând doar actualizarea valorii de circulaţie a terenului în litigiu.
Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor de fapt aşa cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 174 din 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6520/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6503/2009. Civil → |
|---|
