ICCJ. Decizia nr. 6542/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6542/2009
Dosar nr. 942/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 101 din 8 iunie 2006, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamantul M.D.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti.
A anulat dispoziţia nr. 2659/2005.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei de 380 mp teren, conform raportului de expertiză întocmit de ing. Expert D.V.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru suprafaţa de 955 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2659, emisă de Primarul municipiului Piteşti şi a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1335 mp, situat în Piteşti, şi să fie despăgubit pentru suprafaţa de teren care nu poate fi restituită în natură.
Prin notificările nr. 1315/12425/2001 şi 1565/14043/2001, reclamantul a solicitat restituirea suprafeţei de teren de 2.300 mp, din care 800 mp teren în natură, iar 1.500 mp teren prin echivalent.
Ulterior notificării, reclamantul a intrat în posesia actului de partaj voluntar, prin care se atestă că autorul său, M.G., a moştenit doar suprafaţa de teren de 1.335 mp în punctul, restul fiind moştenit de surorile tatălui său.
Din suprafaţa de 1.335 mp teren, pentru care reclamantul justifică dreptul de proprietate, suprafaţa de 380 mp este teren liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea în natură, iar pentru diferenţa de 955 mp teren reclamantul urmează a primi despăgubiri.
Prin Decizia nr. 246A din 13 noiembrie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti.
Instanţa de apel a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin expertiza tehnică efectuată, s-a stabilit că din terenul expropriat de la autorul reclamantului, în vederea construirii de blocuri de locuinţe, se poate restitui în natură suprafaţa de 380 mp teren, neafectat de construcţii, instalaţii sau sarcini, iar pârâtul nu a formulat obiecţiuni la concluziile expertului.
Utilitatea publică ce a constituit raţiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafaţă de teren şi chiar dacă terenul expropriat a trecut în domeniul public al municipiului prin Legea nr. 447/2002, acest act normativ are forţă juridică inferioară Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 2559 din 22 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul Piteşti, prin primar, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Înalta Curte a constatat că, deşi s-a efectuat o expertiză tehnică, nu a fost complet stabilită situaţia de fapt, respectiv dacă terenul este sau nu restituibil în natură, pentru că lipsesc constatările de fapt cu caracter ştiinţific, chiar dacă concluziile sunt că terenul poate fi restituit în natură.
După rejudecare, Curtea de Apel Piteşti a pronunţat Decizia civilă nr. 243A din 20 noiembrie 2008, prin care a admis apelul declarat de Municipiul Piteşti împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal, pentru verificarea cuantumului despăgubirilor.
Curtea de apel a reţinut, după efectuarea unei noi expertize tehnice, conform indicaţiilor date de instanţa supremă, că o parte din terenul ce a aparţinut autorilor reclamantului a fost afectată extinderii străzii, o alta construirii unui bloc şi o alta, cea rămasă în litigiu, amenajării ca spaţiu verde, traversat de o alee de acces ce face legătura între o parcare şi un bloc de locuinţe.
În această situaţie, în mod greşit s-a constatat că terenul ar fi restituibil în natură, deoarece, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Prin urmare, curtea de apel a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal spre a se pronunţa şi asupra valorii despăgubirii.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că Decizia instanţei de apel este nelegală.
Astfel, în considerentele deciziei se arată că apelantul a depus înscrisuri din care rezultă că terenul a fost inventariat în domeniul public al municipiului, dar inventarierea nu are nici o valoarea juridică, iar măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, prin care s-au stabilit suprafeţele de teren ce constituie domeniu public, nu îi sunt opozabile, pentru că pretinsa inventariere a avut loc după ce a solicitat terenul.
Din planşele fotografice depuse la dosar, a rezultat că, în cazuri similare, instanţele din Piteşti au dispus restituirea terenurilor pe care se aflau spaţii verzi improvizate, parcări, conducte de canalizare şi pluviale, care puteau fi deviate.
SC P. SA, instituţia deţinătoare a planurilor de sistematizare, nu a comunicat planul de sistematizare a zonei, planul de urbanism general şi nici planul de urbanism de detaliu, iar curtea de apel a acordat în mod eronat valoare juridică unui plan de situaţie (ridicare topo) şi nu a dat dovadă de rol activ pentru completarea probatoriului.
De asemenea, în mod eronat curtea de apel a apreciat că terenul ar fi traversat de o alee de acces, în realitate fiind o potecă de picior.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Deşi invocă art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul nu formulează critici privind lipsa motivării, iar Decizia atacată cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, motive care nu sunt contradictorii.
Curtea de Apel Piteşti a constatat că terenul solicitat de reclamant a fost expropriat şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren.
Prin urmare, hotărârea atacată nu a fost fundamentată pe faptul că imobilul face parte din domeniul public al municipiului şi nici pe măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, ci pe dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că în considerentele deciziei se face referire la măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, dar această menţiune nu constituie un element al motivării soluţiei, ci este cuprinsă în partea din considerente care prezintă atitudinea procesuală a părţilor şi probele de care acestea au înţeles să se folosească.
Astfel, curtea de apel a arătat că „din partea apelantului s-au depus înscrisuri din care rezultă că acestea sunt inventariate din anul 1999 în domeniul public al localităţii".
In materia legii speciale de restituire, în situaţia terenurilor expropriate, instanţele sunt obligate să aplice art. 11 din lege şi să verifice dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial [alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001] sau ocupă funcţional întregul teren afectat [alin. (4) al art. 11 din Legea nr. 10/2001], verificare pe care Curtea de Apel Piteşti a şi realizat-o.
Conformându-se indicaţiilor din Decizia de casare, instanţa de rejudecare a dispus efectuarea unei noi expertize, care a constatat că suprafaţa de 955 mp. teren, pentru care, prin sentinţa nr. 101 din 8 iunie 2006, apelată numai de cătr.
pârât, s-a constatat dreptul reclamantului la despăgubiri, este afectată de curtea unei vile, spaţiile verzi de lângă blocul 15, alee betonată şi parcare, iar suprafaţa de teren de 380 mp, restituită în natură prin sentinţa primei instanţe, este ocupată de spaţiu verde şi alee acces din parcare, fiind traversată de conducte de gaze şi conducte termice.
Faţă de constatările expertului privind amenajările existente pe terenul restituit în natură prin sentinţa apelată, nu se impunea completarea probatoriului şi în mod corect instanţa de rejudecare în apel a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 380 mp teren.
Terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 727/1962, în vederea construirii unor blocuri de locuinţe, conform planurilor de situaţie aflate la dosar, scopul exproprierii a fost realizat, pentru că blocurile de locuinţe au fost construite, iar suprafaţa de 380 mp teren este ocupată de lucrări de amenajare publică care asigură buna funcţionare şi utilizare a acestora.
Faptul că în zonă au fost restituite alte terenuri nu constituie un argument pentru restituirea suprafeţei de teren ce a aparţinut autorilor reclamantului, deoarece restituirea în natură se dispune conform legii, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de reclamant se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.D.C. împotriva deciziei nr. 243/A din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6594/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6520/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
