ICCJ. Decizia nr. 6607/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6607/200.
Dosar nr. 9198/1/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra contestaţiei în anulare;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2008 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatorii C.P., P.L., B.I., T.R., S.M., C.E., T.F. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 5577 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că la data când s-a judecat recursul, intimaţii Municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara nu au fost citaţi, astfel că sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare.
În ce priveşte motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., se arată că instanţa de recurs a omis să soluţioneze motivul de „casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei" privind anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimaţii din prezenta cauză, deşi existau motive în acest sens, determinate de incidenţa dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, nu a motivat în considerentele sale petitul privind dreptul la un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, iar în ce priveşte contractele de închiriere, atât cele încheiate de pârâţii N., cât şi cele dintre intimaţii Aron, instanţa nu a observat că acestea sunt lipsite de eficienţă juridică deoarece locaţiunea a fost prelungită în temeiul legii, situaţie în care părţile nu puteau să prevadă un alt termen decât cel prevăzut imperativ de legiuitor.
Examinând contestaţia în anulare formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia nr. 5577 din 7 octombrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de reclamanţii C.P., P.L., B.I., T.R., S.M., C.E., T.F., contestatori în prezenta cauză, împotriva deciziei nr. 458 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Potrivit art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi exercitată numai în prezenţa motivelor expres prevăzute în textele de lege evocate, şi anume când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă (art. 317 C. proc. civ.), precum şi când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare (art. 318 C. proc. civ.).
Din examinarea motivelor expuse în contestaţia în anulare, rezultă că anularea deciziei atacate este cerută pentru motivul prevăzut de art. 317 teza I C. proc. civ., în sensul că la termenul când s-a judecat recursul procedura de citare cu Municipiul Timişoara şi cu Consiliul local Timişoara nu a fost legal îndeplinită şi pentru cel prevăzut în art. 318 teza a II a C. proc. civ., relativ la omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare a hotărârii.
Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 317 teza I C. proc. civ. este neîntemeiat întrucât, pentru a exista motiv de contestaţie în anulare, este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă, putând fi invocată numai de partea lezată.
Mai mult, se invocă o lipsă de procedură faţă de persoane care nu au avut calitatea de părţi în proces întrucât prin sentinţa civilă nr. 977 din 30 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins cererea formulată de reclamanţi privind chemarea în garanţie a numiţilor Municipiul Timişoara şi Consiliul local Timişoara, apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, iar prin recurs nu s-au mai formulat critici cu privire la respingerea cererii de chemare în garanţie.
Ca atare, persoanele în legătură cu care se invocă lipsa de procedură nu au avut calitatea de părţi.
Oricum, sancţiunea nulităţii relative care intervine pentru neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca şi ca atare, contestatorii nu au abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor persoane.
În ce priveşte motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 318 teza a II a C. proc. civ., relativ la omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare a hotărârii, trebuie arătat că textul are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte şi care trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină.
Contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. este o contestaţie specială, care nu priveşte problemele de fond, respectiv cele de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziţii legale ori de rezolvare a unui incident procedural. In doctrină s-a arătat că a da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a cere rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziţie (cale de atac ce funcţiona în trecut numai atunci când judecata avusese loc în lipsa părţii), astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, asimilabilă cu recursul la recurs, care, cel puţin, se adresează unei instanţe superioare.
In speţă, instanţa a răspuns criticilor formulate de recurenţi, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
In consecinţă, împrejurările invocate de contestatori, în sensul că instanţa de recurs a omis să soluţioneze motivul de „casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei" privind anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimaţi, că nu a motivat în considerentele sale petitul privind dreptul la un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani şi că nu a observat că sunt lipsite de eficienţă juridică contractele de închiriere nu constituie motive de nelegalitate, asupra cărora instanţa să fi avut obligaţia să se pronunţe.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatorii vor fi obligaţi să plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 4.784 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.P., P.L., B.I., T.R., S.M., C.E., T.F. împotriva deciziei nr. 5577 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă pe contestatori să plătească intimaţilor suma de 4.784 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6677/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6602/2009. Civil → |
|---|
