ICCJ. Decizia nr. 6598/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6598/2009
Dosar nr. 4428/120/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă, reclamanţii G.M.J., G.Ş.I., P.D.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Târgovişte şi T.C., anularea parţială a dispoziţiei nr. 4700 din 5 iulie 2007 în sensul retrocedării în întregime a imobilului situat în Târgovişte, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 12635 din 2 decembrie 2005 şi a contractului de închiriere, încheiate între pârâte, cel din urmă pentru cauză ilicită.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul a aparţinut autorului lor, P.I. şi, urmare notificării formulată în luna noiembrie 2001, Primăria municipiului Târgovişte a dispus restituirea către acesta a imobilului, mai puţin spaţiul comercial de la etaj, ce a fost vândut pârâtei T.C.
În ce priveşte contractul de închiriere încheiat de pârâţi, se arată că pârâta T.C. nu a locuit niciodată în imobil, iar contractul a fost încheiat tocmai în vederea cumpărării acestuia de la primărie, deşi imobilul fusese revendicat de ei.
Prin sentinţa civilă nr. 607 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că susţinerea reclamanţilor conform căreia sunt îndreptăţiţi la retrocedarea întregului imobil este contrazisă de înscrisurile depuse în susţinerea notificării, unul dintre acestea fiind autorizaţia de construcţie emisă în anul 1938, din care rezultă că imobilul a fost construit fără etaj.
Extinderea imobilului în sensul adăugării unui etaj s-a făcut de către societatea petroliferă Muntenia, iar acest corp de clădire a fost vândut pârâtei T.C. în baza dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, în cauză fiind îndeplinite cerinţele acestui text de lege, întrucât la acea dată imobilul era restituit autorului reclamanţilor, mai puţin construcţia care a fost adăugată pe orizontală şi verticală, creând corpuri suplimentare de construcţie de sine stătătoare şi care nu îi aparţinea.
Prin Decizia nr. 93 din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat în parte hotărârea tribunalului în sensul că a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 12635 din 2 decembrie 2005 încheiat de pârâte, a anulat în parte dispoziţia nr. 4700 din 05 iulie 2007 emisă de pârâta Primăria municipiului Târgovişte şi a dispus restituirea în natură şi a părţii de imobil ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 12635 din 2 decembrie 2005, menţinând dispoziţiile sentinţei în ce priveşte respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere încheiat de pârâte.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 12635 din 2 decembrie 2005 a avut la bază concernul fraudulos al părţilor contractante, vânzătorul cunoscând că imobilul a fost solicitat a fi restituit în natură încă din anul 2001 şi chiar dacă s-ar prezuma că pârâta T.C. nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, a ştiut în schimb că nu îndeplinea condiţiile pentru a cumpăra imobilul în litigiu întrucât nu avea contract de închiriere la data de 25 noiembrie 1995, astfel cum prevedea HCL nr. 21 din 25 februarie 2005.
Din aceleaşi considerente s-a dispus şi anularea în parte a dispoziţiei nr. 4700/2007 reţinându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 10/2001 care exceptează de la restituirea în natură doar imobilele ce au fost valabil înstrăinate.
În ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere încheiat de pârâte, reclamanţii nu au probat existenţa unei cauze ilicite, neputându-se reţine susţinerea reclamanţilor în sensul că neconcordanţa între data încheierii contractului şi data la care începe termenul de închiriere poate constitui prin ea însăşi o dovadă a cauzei ilicite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primăria municipiului Târgovişte şi T.C.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Târgovişte critică Decizia Curţii de apel arătând că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate cu autorizaţia de construcţie nr. 4082/1938, din care rezultă că imobilul pe care l-au deţinut nu avea etaj, acest fapt rezultând şi din depoziţiile martorilor, astfel că vânzarea-cumpărarea unităţii locative situate la etajul 1 către pârâta T.C. a fost legală deoarece aceasta făcea parte din patrimoniul primăriei, nefiind niciodată proprietatea autorului reclamanţilor, iar cumpărătoarea a acţionat cu bună credinţă, având convingerea că a achiziţionat bunul de la adevăratul proprietar.
În recursul său, pârâta T.C. arată că partea de imobil cumpărată de la pârâta Primăria municipiului Târgovişte se afla în domeniul privat al acesteia şi nu a fost niciodată proprietatea autorului reclamanţilor. Se mai arată că partea din imobil care a constituit obiectul contractului de vânzare cumpărare reprezintă o unitate locativă distinctă, o adăugire pe verticală, acest fapt rezultând şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.
Analizând recursurile declarate în cauză, se constată că acestea sunt nule pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
In speţă, deşi recurenta-pârâtă Primăria municipiului Târgovişte a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea acestuia nu rezultă în ce constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, motivarea referindu-se în realitate la alte considerente decât cele avute în vedere de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, ceea ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul prevederilor art. 302 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 12635 din 2 decembrie 2005 a avut la bază concernul fraudulos al părţilor contractante, respectiv al recurentelor, vânzătorul cunoscând că imobilul a fost solicitat a fi restituit în natură încă din anul 2001, iar cumpărătoarea ştiind că nu îndeplinea condiţiile pentru a cumpăra imobilul în litigiu întrucât nu avea contract de închiriere, astfel cum prevedea HCL nr. 21/2005. Din aceste considerente s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 12635 din 2 decembrie 2005 încheiat de pârâte, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 4700 din 05 iulie 2007 emisă de pârâta Primăria municipiului Târgovişte.
Or, prin motivele de recurs, pârâtele nu precizează ce dispoziţii legale au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, menţionând doar că „partea din imobil care a constituit obiectul contractului de vânzare cumpărare reprezintă o unitate locativă distinctă, o adăugire pe verticală, acest fapt rezultând şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză".
Ca atare, cum motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, recursurile se constată nule în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în cauză nefiind reţinute motive de ordine publică ce puteau fi invocate din oficiu de instanţă.
De precizat este faptul că sancţiunea nulităţii intervine atât în situaţia în care lipseşte motivarea recursului, cât şi atunci când recurentul enunţă doar motivul de casare, fără a-l dezvolta.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate să plătească intimatelor-reclamante P.D.M. şi G.M.J. cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată nule recursurile declarate de pârâţii Primăria municipiului Târgovişte şi T.C. împotriva deciziei nr. 271 din 28 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurente să plătească intimatelor P.D.M. şi G.M.J. cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6591/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6515/2009. Civil → |
|---|
