ICCJ. Decizia nr. 6703/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6703/200.
Dosar nr. 4481/44/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 521 din 4 iunie 2008 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu Consiliul Local Tecuci privind anularea dispoziţiei nr. 622 din 8 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tecuci şi restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci.
În motivare s-a reţinut că autorul reclamantului, C.S., a devenit proprietarul imobilului în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6283 din 27 noiembrie 1909. In actul de proprietate nu se precizează numărul imobilului, iar reclamantul nu a administrat probe prin care să individualizeze imobilul şi preluarea abuzivă de către stat.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi care prin Decizia nr. 333 A din 25 februarie 2005 a respins apelul reclamantului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5191 din 26 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamant şi a casat Decizia instanţei de apel cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinând că bunicul său, C.S., a deţinut o firmă cu sediul în Tecuci, (în anul 1931) şi respectiv în str. (în anul 1949). In recurs reclamantul a depus mai multe înscrisuri din care rezultă că la adresa din Tecuci, au figurat ca proprietari C.S. şi ulterior fiica acestuia, B.S., al cărei nepot de frate este reclamantul, s-a depus şi Decretul nr. 238 din 28 martie 1962 prin care imobilul din str. a fost expropriat de la mătuşa reclamantului, B.S. Instanţa supremă a recomandat efectuarea unei expertize pentru identificarea actuală a imobilului, amplasamentul acestuia şi dacă poate fi restituit în natură. De asemenea a învederat că este necesar a se verifica, prin înscrisuri, dacă str. D. din Tecuci a purtat şi denumirea de I. şi dacă în prezent se numeşte str. V.
În rejudecare, prin Decizia nr. 229 A din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa, a anulat dispoziţia nr. 622/2003 emisă de Primarul Municipiului Tecuci şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în valoare de 115.374 lei, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul din Tecuci, str. D., fostă str. T., actualmente Bd. V.
S-a efectuat şi expertiza, cu obiectivele stabilite de instanţa de trimitere, care a concluzionat că imobilul din Tecuci, str. D., actualmente Bd. V., proprietatea lui B.S., a fost expropriat în baza Decretului nr. 238 din 28 martie 1962 şi are o valoare de 115.374 lei. Expertul a mai concluzionat că imobilul a fost demolat, astfel că nu se poate restitui în natură, în prezent în zonă fiind construite blocuri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.C., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., învederând că instanţa a omis să acorde despăgubiri şi pentru imobilul din str. A., casă şi teren aferent de 1062, 50 mp, care a fost expropriat tot prin Decretul nr. 238/1962. De asemenea, Decizia cuprinde motive contradictorii şi este dată cu încălcarea legii. Recursul nu este fondat.
Prin notificarea nr. 33 din 17 mai 2001 înregistrată la Biroul Executorului judecătoresc C.A. sub nr. 20 din 25 mai 2001, depusă la fila 40 a dosarului de fond, reclamantul S.C. a solicitat restituirea imobilului din Tecuci, dobândit de autorii săi în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 6283 din 27 noiembrie 1909.
Primarul Municipiului Tecuci, prin dispoziţia nr. 622/2003, fila 38 a dosarului de fond, a respins notificarea cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Fiind nemulţumit de această soluţie reclamantul a contestat în justiţie dispoziţia solicitând restituirea în natură a imobilului din Tecuci.
Imobilul din str. A., pentru care i s-a solicitat acordarea despăgubirilor pentru prima dată în motivarea prezentului recurs nu a făcut obiectul notificării soluţionate prin dispoziţia contestată şi, ca atare, în mod corect instanţa de apel a stabilit acordarea despăgubirilor dosar pentru imobilul din str. T., singurul imobil ce a făcut obiectul acţiunii introductive de instanţă.
Nu se pot reţine nici celelalte două critici inserate în motivarea recursului.
Astfel, Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii, dimpotrivă, ea clară, precisă şi se referă strict la indicaţiile date prin Decizia de casare pe care le-a respectat întocmai. In urma administrării expertizei dispuse de instanţa superioară s-a individualizat imobilul, i s-a stabilit valoarea şi, întrucât expertul a concluzionat că imobilul a fost demolat şi nu poate fi restituit în natură, instanţa de apel, în mod corect a constatat că reclamantul este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Ca atare, nu se poate reţine că Decizia ar fi nemotivată.
Motivul de recurs privind nelegalitatea deciziei nu se poate analiza întrucât recurentul nu a indicat ce text de lege a fost încălcat sau greşit aplicat. Având în vedere aceste considerente recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 229 A din 10 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6712/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6698/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
