ICCJ. Decizia nr. 6717/2009. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6717/2009

Dosar nr. 843/1/200.

Şedinţa publică din 17 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2006, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Piteşti pentru a fi obligată să prezinte Raportul de evaluare întocmit ca anexă la Dispoziţia nr. 3819/2005 emisă de pârâtă, iar în cazul în care acesta nu există să fie obligată pârâta să întocmească menţionatul raport şi să-l prezinte sub sancţiunea obligării pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea obligaţiei solicitate.

În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că prin notificarea nr. 2739/8148 din 18 iunie 2001, a solicitat despăgubiri în cuantum de 2500 RON pentru imobilul din Piteşti, proprietatea autorului său, B.N., preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, construcţia fiind ulterior demolată în baza Decretului nr. 13S/1978,

A învederat că prin dispoziţia atacată emisă în soluţionarea notificării sale, Primarul municipiului Piteşti a propus să i se acorde titluri de despăgubire în loc de despăgubiri băneşti şi că pârâta nu a evaluat imobilul (construcţii şi teren) revendicat şi nu i-au fost prezentate rezultatele evaluării.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din 27 februarie 2006, reclamantul şi a precizat acţiunea în sensul că a solicitat şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 62 mp de la adresa menţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 227 din 30 octombrie 2006, Tribunalul Argeş a admis acţiunea reclamantului astfel cum a fost precizată şi a dispus modificarea în parte a dispoziţiei nr. 3819 din 20 decembrie 2005 emisă de pârâtă, în sensul că s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei de 62 mp situată în municipiul Piteşti, identificată în schiţa raportului de expertiză întocmit de expert L.F., restul dispoziţiilor deciziei fiind menţinute.

Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că terenul solicitat în prezenta procedură este plasat în continuarea terenului în suprafaţă de 637 mp, pentru care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 teren care este liber şi poate fi restituit în natură.

Decizia nr. 26 A din 25 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care a fost admis apelul pârâtei şi schimbată sentinţa menţionată în sensul respingerii acţiunii reclamantului, a fost casată prin Decizia nr. 846 din 12 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, determinat de încălcarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare cu consecinţa nulităţii hotărârii astfel pronunţate.

În rejudecare, prin Decizia nr. 237 A din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze eu minori şi de familie, a fost admis apelul pârâtei şi schimbată sentinţa în sensul că s-a dispus restituirea către reclamant a suprafeţei de 48,17 mp în loc de 62 mp, suprafaţă identificată conform raportului de expertiză B.P., restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.

Instanţa de trimitere a reţinut, în esenţă, că din suprafaţa ce a făcut obiectul notificării, terenul de 48,17 mp nu este afectat de detalii de sistematizare suprateran şi nici subterane, canalul termic despre care face vorbire pârâta nefiind situat pe terenul menţionat, ci la adresa alăturată, motiv pentru care, în aplicarea art. 7, art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a dispus restituirea către reclamant a terenului de 48,17 mp în loc de 62 mp, cât s-a reţinut prin hotărârea primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că terenul în litigiu este afectat de reţele edilitare necesare asigurării bunei funcţionări a utilităţilor din zonă şi că astfel, în mod greşit nu au fost primite obiecţiunile sale formulate la raportul de expertiză întocmit în apel, cu consecinţe asupra legalităţii hotărârii astfel pronunţate.

Recursul nu este fondat.

Raportul de expertiză efectuat în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel cum a fost completat în urma obiecţiunilor formulate de pârâtă, a relevat că terenul în suprafaţă de 48,17 mp solicitat de reclamant în prezenta procedură, aflat în continuarea terenului reconstituit aceleiaşi părţi în procedura Legii nr. 18/1991, nu este afectat de detalii de sistematizare subteran şi suprateran.

Canalul termic pretins a fi situat pe terenul menţionat şi care ar face imposibilă restituirea în natură, se află în realitate la o adresă vecină terenului în litigiu şi nu impietează asupra restituirii sale.

Ca urmare, se constată a fi legale dispoziţiunile instanţei de apel care, în temeiul constatărilor şi concluziilor lucrării de specialitate efectuate în cauză şi în lipsa unor alte înscrisuri care să releve situaţia de fapt susţinută de pârâtă (existenţa unui impediment la restituirea în natură), susţinere ce nu a fost probată nici în recurs, deşi s-a făcut referire la pretinsa existenţă a unor alte înscrisuri, a dispus restituirea imobilului menţionat în natură, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimatul-reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 237 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6717/2009. Civil