ICCJ. Decizia nr. 6918/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6918/2009
Dosar nr. 4930/121/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, la data de 10 iulie 2008, reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a chemat în judecată pe T.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Italia.
Prin sentinţa nr. 909 din 7 august 2008, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondată cererea promovată în baza Legii nr. 248/2005 de către reclamant.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 276 A din 11 decembrie 2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
S-a reţinut, în esenţă, de către instanţa de apel că deşi pârâtul a fost expulzat pe motivul săvârşirii unor infracţiuni de furt, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, astfel încât nu se poate reţine că există o ameninţare pentru ordinea şi siguranţa publică în raport de comportamentul acestuia, în sensul avut în vedere de Directiva Consiliului nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative care, fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea de atac, a susţinut că în conformitate cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007 coroborate cu cele ale art. 38 din Legea nr. 248/2005, autorităţile judecătoreşti urmează a pronunţa o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi, în Italia, pe o perioadă determinată, având în vedere că România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, cetăţenii acestei uniuni (prin urmare şi cetăţenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni şi de a ieşi de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
În baza art. 27-33 din aceeaşi Directivă, cetăţenilor Uniunii Europene li se poate restricţiona dreptul la libera circulaţie şi de rezidenţă pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalităţile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.
Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislaţia internă prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în cazul returnării unui cetăţean român în temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene şi se situează în afara ipotezelor strict şi limitativ prevăzute prin dispoziţiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Cum legislaţia comunitară, prioritară în speţă, nu permite restricţionarea dreptului discutat decât în condiţiile art. 27 din Directivă, excluzând raţiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv, soluţia instanţei de fond, confirmată în apel se justifică.
Pe de altă parte, nerespectarea culpabilă a cerinţelor de şedere pe teritoriul respectivului stat a fost sancţionată şi s-a consumat prin adoptarea Decretului emis de autorităţile italiene.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamant urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor împotriva deciziei nr. 276 A din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6914/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6905/2009. Civil → |
|---|
