ICCJ. Decizia nr. 7039/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7039/2009
Dosar nr.5376/30/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia civilă, la data de 30 iunie 2008, reclamantul L.E. a solicitat să fie obligat pârâtul Tribunalul Timiş să-i elibereze o adeverinţă privind vechimea în magistratură, act care-i este necesar la Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
În motivarea cererii sale a precizat că în prezent este pensionar, iar în perioada 16 decembrie 1958 -1 noiembrie 1974 a îndeplinit funcţia de judecător la Judecătoria Lugoj, trecând ulterior în avocatură.
A solicitat eliberarea adresei privind vechimea în magistratură pentru a se analiza de forul competent dacă îndeplineşte condiţiile legale privind acordarea pensiei de serviciu, iar pârâtul prin adresa nr. 2396/A din 17 iunie 2008 a refuzat să-i elibereze acest act, pe motiv că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale privind obţinerea pensiei de serviciu.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin încheierea nr. 3093/PI din data de 25 septembrie 2008, în baza art. II alin. (1) şi (2) din OUG nr. 75/2008 a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a apreciat că prin solicitarea sa reclamantul tinde la obţinerea unor drepturi, respectiv pensia de serviciu, reglementate prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum a fost modificată şi completată, precum şi OG nr. 8/2007, cu modificările ulterioare, astfel încât sunt incidente dispoziţiile OUG nr.75/2008, susmenţionate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea nr. 134 din data de 9 decembrie 2008 a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa soluţionării cauzei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că O.U.G nr. 75/2008 se referă strict la drepturile salariale ale magistraţilor în funcţie, ori, raportat la obiectul cauzei care constă în eliberarea adeverinţei privind vechimea în magistratură a reclamantului, incidente speţei sunt dispoziţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât prezentul litigiu este de asigurări sociale.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, urmează să constate că în cauză competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamante revine Tribunalului Timiş pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamantul L.E., fost judecător la Judecătoria Lugoj, ulterior avocat şi în prezent pensionar, a solicitat să i elibereze o adeverinţă privind vechimea în magistratură, act care-i este necesar pentru a se analiza dacă îndeplineşte condiţiile legale privind acordarea pensiei de serviciu, în condiţiile prevăzute de art. 82 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea nr. 97/2008 pentru acordarea pensiei de serviciu.
Dispoziţiile art. I din O.U.G nr. 75/2008, derogatorii de la dreptul comun cuprins în art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., ca norme de strictă interpretare, se aplică personalului salarizat potrivit OUG nr. 27/2006 şi OG nr. 8/2007, nu şi personalului care a fost salarizat în baza unor acte normative anterioare pe care se întemeiază pretenţii salariale aferente unor perioade anterioare.
Art. II alin. (1) din OUG nr. 75/2008 foloseşte sintagma „personalul din sistemul justiţie", însă aceasta reprezintă o normă de trimitere la art. I, iar prin sintagma „legea anterioară" se înţelege doar legea procesuală, care reglementează competenţa şi nu legea materială, respectiv cea care reglementează salarizarea, legiuitorul înţelegând prin aceasta să deroge de la principiul cuprins în art. 725 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008.
Dar, în raport de obiectul cauzei, pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind refuzul de rezolvarea a unei cereri privind drepturi de asigurări sociale, având în vedere că prin prezentul litigiu nu se dă dezlegare îndreptăţirii sau nu a reclamantului la obţinerea pensiei de serviciu, ci doar i se dă posibilitatea de a îndeplini formal condiţiile unei astfel de solicitări, se reţine că legea aplicabilă este Legea nr. 19/2000.
Astfel, potrivit Capitolului VII „jurisdicţia asigurărilor sociale" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 155 lit. e):
„Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale."
Pentru cele ce preced, Înalta Curte constată că în cauză. sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 155 lit. i) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi va stabili competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7041/2009. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7019/2009. Civil → |
|---|
