ICCJ. Decizia nr. 7057/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7057/2009
Dosar nr. 427/46/2008
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 883/2004, judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.V.C., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.G. şi a dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 104249/1998 şi nr. 122313/2003 pentru terenurile situate în punctele „Luncă" şi „Dealul Mitoi" („Puţul sec").
Apelurile declarate de reclamant şi de pârât au fost admise de Tribunalul Argeş prin Decizia civilă nr. 16/2005 care, analizând cu prioritate motivul de apel invocat de reclamant cu privire la nesoluţionarea de către instanţă a cererii privind anularea proceselor-verbale de punere în posesie nr. 514/1998 şi a reţinut cauza pentru soluţionarea fondului.
Prin Decizia civilă nr. 701 din 10 iunie 2005, Tribunalul Argeş, a admis în parte acţiunea precizată şi restrânsă formulată de reclamantul-parat N.V.C., a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant P.C., obligându-l pe acesta din urmă să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului suprafeţe de teren situate pe raza comunei Dârmăneşti, judeţul Argeş. S-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate eliberat pârâtului P.C. de Comisia Judeţeană Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, sub nr. 104149 din 14 aprilie 1998, precum şi a fişei cu date pentru titlul de proprietate, eliberată aceluiaşi pârât cu privire la terenurile situate în punctele susmenţionate. S-a constatat, de asemenea, nulitatea absolută a proceselor-verbale de punere în posesie eliberate pârâtului P.C. de Comisia Locală Dârmăneşti de Fond Funciar sub nr. 514 din 20 mai 1998, cu privire la aceleaşi terenuri.
Prin Decizia civilă nr. 1732/R/2005, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul reclamantului şi al pârâtului, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
În rejudecare, Tribunalul Argeş a dispus efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivele dispuse de Curtea de Apel Piteşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a respins atât acţiunea precizată şi restrânsă, cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că s-a făcut dovada că părţile nu au contestat faptul că toate terenurile revendicate au aparţinut autoarei comune, P.E. şi nu fac parte din loturile atribuite exclusiv mamei reclamantului sau tatălui pârâtului.
Având în vedere această situaţie, întrucât reclamantul şi pârâtul nu sunt singurii moştenitori în viaţă ai defunctei E.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 480 C. civ., acţiunea în revendicare a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind respectată regula unanimităţii.
Cum reclamantul nu a făcut dovada dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului în litigiu, pentru care deţine titlu de proprietate şi proces-verbal de punere în posesie, s-a constatat că nu se regăseşte nici un motiv de nulitate a acestor acte, aşa cum sunt ele enumerate de Legea nr. 169/1997.
De asemenea, nici pârâtul nu şi-a probat dreptul exclusiv asupra terenurilor ce provin de la E.P. şi sunt menţionate în ambele titluri, astfel că, neregăsindu-se motivele de nulitate prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi cererea reconvenţională a fost respinsă.
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2007, precizată ulterior, revizuientul N.V.C. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 119 din 17 aprilie 2007, înregistrată iniţial la Curtea de Apel Piteşti, care prin adresa nr. 409/A din 24 mai 2007 a trimis-o spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş.
Astfel investit, Tribunalul Argeş, prin Decizia nr. 42 din 19 februarie 2008, a respins cererea de revizuire, reţinându-se că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 207/R din 29 mai 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat recursul formulat de revizuient vizând cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a disjuns cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea curţii de apel.
Investită cu soluţionarea acestei cereri, Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 14/F din 11 septembrie 2008, a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa a reţinut în considerentele sale că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii lucrului judecat şi ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie pronunţate în aceeaşi cauză, ca rezultat a două procese diferite, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice definitorii pentru reţinerea existenţei lucrului judecat.
Or, cum în speţă cea de-a doua cerere are un alt obiect, fiind întemeiată pe o alta cauză, între alte părţi, rezultă că prin cea de-a doua hotărâre nu a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, astfel că cererea de revizuire este nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul N.V.C. care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9, susţine că în mod greşit a considerat Curtea de Apel că între cele două hotărâri nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză întrucât, chiar dacă intimatul nu a fost parte în acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 445/1996 de către Judecătoria Câmpulung, această hotărâre îi este opozabilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceleaşi calităţi.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin această cale extraordinară de atac urmărindu-se anularea ultimei hotărâri pronunţate.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri, atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiţiei ca aceasta să fie dată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorităţii lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.
În speţă, revizuientul susţine că Decizia civilă nr. 119/2007 pronunţată de Tribunalul Argeş a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 445/1996 a Judecătoriei Câmpulung.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 119/2007 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost respinsă acţiunea având ca obiect revendicarea, cât şi cererea reconvenţională ce viza anularea ridurilor de proprietate, părţi fiind reclamantul-pârât N.V.C., pârâtul-reclamant P.G.C., Comisia Locală de Fond Funciar Dârmăneşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş.
Anterior, Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 445 din 06 februarie 1996 a soluţionat o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, formulată de petiţionarul N.V.C., în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Dârmăneşti.
Este evident că obiectul celor două acţiuni este diferit, iar în acţiunea finalizată cu sentinţa nr. 445/1996, intimatul din prezenta cauză, P.G.C. nu a fost parte şi în consecinţă nu îi poate fi opusă autoritatea de lucru judecat invocată de revizuient.
Celelalte motive formulate de recurent privesc apărări de fond, ce nu pot fi analizate în recurs şi nici nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7, invocate de recurent, astfel că nu pot fi analizate de Înalta Curte.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul N.N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul N.V.C. împotriva deciziei nr. 14 F din 11 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7044/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7023/2009. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
