ICCJ. Decizia nr. 6912/2009. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6912/2009
Dosar nr. 8038/62/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 2 noiembrie 2007, sub nr. 8038/62/2007 reclamanţii P.I., D.C., au chemat în judecată pe pârâtul A.C.G., solicitând obligarea pârâtului să se prezinte la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare privind terenul în suprafaţă de 2,32 ha, situat în parcela A 81/2 din titlul de proprietate nr. 602 din 10 august 1999, intabulat în C.F. nr. 3547 Ghimbav nr. top. 2515/1, cadastral 1381, iar în caz de refuz hotărârea pronunţată va ţine loc de act apt de întabulare.
În motivarea cererii se arată că potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din 25 august 2006, reclamanţii au convenit cu pârâtul să le vândă terenul în suprafaţă de 2,32 ha din parcela A 81/2 indicat în titlul de proprietate nr. 602 din 10 august 1999 emis de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Braşov. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit preţul ce urma a fi plătit la 7,5 Euro/mp, achitându-se un avans în cuantum de 5.000 Euro, stabilit de 175.000 Euro, iar diferenţa de preţ până la 125.000 Euro, pârâtul refuzând să o primească întrucât acelaşi teren 1-a oferit spre vânzare altor cumpărători, deşi reclamanţii au preluat posesia terenului începând cu data de 25 august 2006 demarând şi unele lucrări de construcţie.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 181/D din 16 mai 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.C., a admis cererea de chemare în judecată a pârâtului obligându-1 să se prezinte la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţa de 2,32 ha, situat în parcela A 81/2 din titlul de proprietate nr. 602/10/08 1999 şi s-a respins cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată este o acţiune în valorificarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, ce se circumscrie dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1077 C. civ., acţiunea este admisibilă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1073 C. civ. Între reclamanta P.I. şi pârât a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, care respectă condiţiile instituite de lege pentru valabilitatea lui şi s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a încheia actul translativ de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie susţinând că s-a făcut o aplicare greşită a legii iar situaţia de fapt s-a reţinut eronat.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 158/Ap din 3 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, actul respectiv contractul de vânzare-cumpărare este rezultatul unui acord de voinţă, acord care trebuie să existe nu numai la încheierea actului, dar şi la modificarea sau desfiinţarea sa.
Actul modificator al clauzelor contractuale poartă numai semnătura pârâtului, împrejurare ce înlătură orice efect pe care l-ar putea avea asupra convenţiei iniţiale. Potrivit acesteia restul de preţ va fi achitat la data perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, obligaţie îndeplinită la data de 23 martie 2007.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, fără a indica în concret temeiul de drept.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- S-a făcut o greşită aplicare a legii, instanţa analizând din punct de vedere teoretic denumirea actului, fără a analiza clauzele convenţiei, reţinând astfel o situaţie de fapt nereală. S-a invocat art. 1295 C. civ., dar din probaţiune a rezultat că de fapt nu a avut loc un transfer al proprietăţii din momentul încheierii convenţiei întrucât vânzătorul nu deţinea un act apt pentru transferul proprietăţii, iar preţul nu a fost achitat în întregime.
- Nu sunt cumulativ îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 1073 şi urm. C. civ., întrucât recurentul şi-a îndeplinit toate obligaţiunile rezultate din convenţie, în sensul că în termen de 30 de zile de la data încheierii actului, a intabulat în C.F. titlu de proprietate cu privire la terenul ce forma obiectul acesteia însă, nu s-a întocmit actul în formă autentică nu din culpa recurentului ci a intimatei - reclamante care nu a achitat integral preţul convenit de până la data de 25 septembrie 2006.
- În mod greşit s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a opera sancţiunea rezoluţiunii antecontractelor de vânzare-cumpărare.
- Nu rezultă din probatoriul administrativ în cauză că au fost modificate clauzele art. 3 din antecontractul de vânzare-cumpărare iniţial, în sensul că restul de preţ de 169.000 Euro aferent vânzării bunului ar fi trebuit achitat la data perfectării în forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare şi că s-a achitat în întregime preţul bunului la data de 23 martie 2007.
Hotărârea este nelegală întrucât este contrazisă de probele administrate în cauză întrucât intimatul a încercat să denatureze realitatea, făcând notări pe exemplarul contractului aflat în posesia sa, unde a şters termenul de 30 de zile stipulat la art. 3, depunând în instanţă o copie incompletă a actului intitulat „notă la antecontractul de vânzare-cumpărare", încheiat la 28 august 2006, înlăturând prin aceasta tocmai prevederea prin care se stipula faptul că se menţine termenul de plată de 30 de zile de la data întocmirii contractului.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost corect calificată ca fiind o acţiune în valorificarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, ce se circumscrie dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1075 C. civ., astfel că antecontractul de vânzare-cumpărare se bucură de foiţa obligatorie a oricărui contract iar executarea antecontractelor se realizează prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În cauza prezentă, aşa cum rezultă şi din probe s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a autentifica actul încheiat între părţi la 25 august 2006 privind vânzarea unui teren în suprafaţă de 2,32 ha pentru care, preţul stabilit în sarcina reclamantei a fost achitat în întregime, la data de 23 martie 2007, şi în consecinţă, sunt pe deplin îndreptăţite şi aplicabile dispoziţiile art. 1073 şi urm. pentru care s-a admis acţiunea.
Drept urmare, sunt nefondate susţinerile recurentului în sensul că s-a făcut o aplicare greşită a legii în calificarea actului şi că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate cerute de art. 1073 şi urm. C. civ.
Referitor la clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare s-a reţinut corect că actul denumit „notă la antecontract" datat 28 august 2006 care aduce modificări clauzelor antecontractului poartă doar semnătura pârâtului şi că acest act modifică unilateral clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare deci, nu poate avea efect asupra convenţiei iniţiale.
In ceea ce priveşte rezoluţiunea antecontractului solicitat de pârât prin cererea reconvenţională, susţinerile în recurs sunt nefondate, întrucât reclamanta a îndeplinit obligaţiile contractuale prevăzute în antecontract, achitând preţul la data de 23 martie 2007 cum era stipulat în antecontract.
Or, modificările aduse antecontractului prin actul intitulat „notă la antecontract" fiind semnat doar de pârât nu produce nici un efect cu privire la termenul de achitare a preţului, pentru a opera sancţiunea rezoluţiunii antecontractului încheiat între părţi.
Motivele de recurs care nu vizează legalitatea hotărârii ci situaţii de fapt, nu vor fi supuse analizării întrucât dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. arată că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.G. împotriva deciziei nr. 158/Ap din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7023/2009. Civil. Anulare act. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 7007/2009. Civil → |
|---|
