ICCJ. Decizia nr. 8030/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8030/2009
Dosar nr. 4660/62/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 581/S din 21 decembrie 2007, Tribunalul Braşov a respins excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, lipsei calităţii de reprezentant a M.E.F. pentru Statul Român, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat legal de M.E.F. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Hălchiu prin primar.
A admis în parte acţiunea formulată de S.H.O. şi în consecinţă: a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat cota de ½ parte din imobilul situat în comuna Hălchiu, Judeţul Braşov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, sub nr. top. 155 şi a obligat pârâta comuna Hălchiu prin primar, să facă reclamantului, în condiţiile Legii nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a cotei de ½ parte din imobilul menţionat şi a respins restul pretenţiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la 23 martie 1973 între S.M. şi S.A. în calitate de vânzători şi reclamantul S.H.O. şi S.R.M., în calitate de cumpărători, reclamantul şi fosta soţie a acestuia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 680,40 m.p., înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, sub nr. top. 153.
Prin Decizia nr. 927 din 31 octombrie 1987 emisă de fostul birou permanent al Consiliului executiv al Consiliului Popular al Judeţului Braşov s-a decis trecerea fără plată, în proprietatea statului a cotei de ½ parte din imobilul menţionat, cotă ce a aparţinut reclamantei.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus preluarea de către stat a celeilalte cote de ½ parte din imobilul în litigiu, de la numita S.R., cu plata către aceasta a sumei de 17.500 lei, cu titlu de despăgubiri.
Reclamantul şi fosta soţie a acestuia au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Sub aspectul fondului cauzei, prima instanţă a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a reclamantului, că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei M.E., prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 586 din 22 ianuarie 1998, încheiat între persoana menţionată şi SC C. SA, astfel că imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Statul Român prin M.E.F., Comuna Hălchiu prin primar şi reclamantul S.H.O.
Prin criticile formulate reclamantul a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei M.E., în condiţiile în care a solicitat instanţei cercetarea valabilităţii contractului de dobândire şi pe această cale, restituirea în natură a imobilului.
Tot astfel, reclamantul a mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de restituire a imobilului către fosta sa soţie, după cum nu s-a pronunţat nici asupra cererii vizând constatarea nulităţii titlului statului asupra imobilului.
Prin apelul declarat de Statul Român prin M.F.P. a criticat hotărârea întrucât prima instanţă, greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi, întrucât imobilul se află în patrimoniul comunei Hălchiu.
Apelanta pârâtă comuna Hălchiu a criticat hotărârea sub aspectul greşitei identificări a unităţii deţinătoare a imobilului, susţinând că acesta nu se află în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, ci face parte din domeniul privat al statului conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii apelului declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar şi excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P.
A admis apelurile declarate de reclamantul S.H.O. şi Statul Român împotriva sentinţei civile nr. 581/S din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov.
A schimbat în parte această hotărâre în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin M.E.F.
A constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat întregul imobil situat în comuna Hălchiu, judeţul Braşov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, cu nr. top. 155 şi a obligat pârâta comuna Hălchiu prin Primar să facă reclamantului, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a întregului imobil.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins apelul declarat de pârâta comuna Hălchiu prin Primar.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din considerentele sentinţei apelate, rezultă că tribunalul a examinat valabilitatea titlului statului, stabilind că dispoziţiile Decretului nr. 223/1974 contraveneau legii fundamentale cât şi tratatelor internaţionale ratificate de România.
În mod corespunzător, s-a arătat că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, terţului M.E., instanţa justificând soluţia de restituire în echivalent, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin recunoaşterea efectelor contractului de vânzare-cumpărare prin care terţul a dobândit imobilul.
Câtă vreme valabilitatea actului translativ de proprietate nu a fost contestată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamantul nu poate pretinde restituirea în natură a imobilului.
Curtea a apreciat ca întemeiată critica formulată de reclamant cu privire la restituirea în totalitate a imobilului în litigiu şi nu doar în cotă de ½ parte cum greşit a reţinut prima instanţă.
În privinţa apelului declarat de pârâtul Statul Român prin M.F., curtea a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a acestei părţi, imobilul aflându-se în domeniul privat al Comunei Hălchiu prin efectul art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Comuna Hălchiu prin Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate recurenta a susţinut că imobilul în litigiu nu a aparţinut domeniului privat al Comunei Hălchiu, ci s-a aflat în administrarea SC C. SA Braşov, astfel că acţiunea trebuia admisă împotriva Statului Român prin M.E.F., conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată.
În cauză, reclamantul a notificat Prefectura Braşov şi Primăria Comunei Hălchiu, iar instanţele de judecată au fost sesizate cu o contestaţie la Legea nr. 10/2001 împotriva refuzului nejustificat al Primarului Comunei Hălchiu de a răspunde la notificare.
În speţă, din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în administrarea Consiliului local al Comunei Hălchiu, SC C. SA Braşov, fiind o unitate specializată în vânzarea de locuinţe.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8028/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 7991/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
