ICCJ. Decizia nr. 8326/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8326/2009
Dosar nr. 185/103/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 644 C din 11 iunie 2007, Tribunalul Neamţ a respins contestaţia formulată de contestatorii C.I.N., T.G. şi C.I. împotriva dispoziţiei nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamţ.
A respins ca rămasă fără obiect cererea reconvenţională formulată de Primarul municipiului Piatra Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificările transmise Primăriei municipiului Piatra Neamţ, contestatorii au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1620 mp, situat în municipiul Piatra Neamţ.
Prin dispoziţia nr. 39 din 16 ianuarie 2004, s-a dispus restituirea în natură către contestatori a suprafeţei de teren de 150 mp, reţinându-se că, pentru diferenţa de teren şi pentru construcţii contestatorii au dreptul la măsuri reparatorii de la deţinătorul actual, SC A.C. SA, deoarece terenul este ocupat de o centrală termică şi magazia acesteia.
Ulterior, Primarul municipiului Piatra Neamţ a emis dispoziţia nr. 202 din 11 februarie 2005, prin care a revocat dispoziţia nr. 39 din 16 ianuarie 2004 şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 1621 mp, sub condiţia achitării de către contestatori a sumei de 26.592.384 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor actualizate, încasate în momentul demolării.
Această dispoziţie a fost din nou revocată prin dispoziţia nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de teren de 150 mp.
Tribunalul a mai reţinut că legea prevede posibilitatea revocării de către unitatea deţinătoare a dispoziţiei emise, iar dispoziţia nr. 202/2005 nu constituie titlu de proprietate, deoarece contestatorii nu au fost puşi în posesie şi nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliara.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorilor de a se anula dispoziţia nr. 6124/2006, tribunalul a reţinut că pe suprafaţa de 1621 mp teren există construcţii de utilitate publică, respectiv o centrală termică şi o magazie care o deserveşte.
Chiar dacă construcţiile de pe teren nu sunt funcţionale, făcând obiectul vânzării prin licitaţie publică de către A.V.AS., restituirea în natură nu este posibilă în condiţiile art. 10.5 din HG nr. 498/2003, deoarece contestatorii au arătat că nu au posibilităţi materiale pentru a achita contravaloarea construcţiilor.
Ca o consecinţă, pentru că pârâtul a solicitat anularea dispoziţiei nr. 202/2005 doar în situaţia anulării dispoziţiei nr. 6124/2006, cererea reconvenţională a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Prin Decizia nr. 117 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamţ, cu consecinţa menţinerii dispoziţiei nr. 202 din 11 februarie 2005.
A respins ca nefondată cererea reconvenţională şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Instanţa de apel a reţinut că, într-adevăr, legea permite revocarea unei dispoziţii emise dacă nu a fost supusă formalităţilor de publicitate imobiliară, iar faptul că reclamanţii au achitat contravaloarea despăgubirilor primite a născut doar un drept de creanţă în favoarea acestora.
Tribunalul este competent să soluţioneze cererea reconvenţională, deoarece art. 17 C. proc. civ. instituie o prorogare legală de competenţă.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, din expertizele efectuate în cauză, a rezultat că pe terenul solicitat se află o centrală termică, două coşuri de fum, două magazii, un chioşc aparţinând P.F. F.M. şi un magazin mixt, aparţinând P.F. G., ocupând în total o suprafaţă de 850 mp teren.
Centrala termică, coşurile de fum şi magazia de combustibili, edificate anterior anului 1989 sunt dezafectate, fiind incidente dispoziţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Magazinul aparţinând P.F. G. şi magazia din tablă au fost edificate fără autorizaţie după anul 1990, fiind uşor demontabile, iar chioşcul aparţinând P.F. F.M., deşi autorizat, nu mai poate funcţiona în lipsa contractului de concesiune.
Instanţa de apel a constatat că revocarea dispoziţiei nr. 202/2005 nu este justificată şi că, prin revocarea acestei dispoziţii, au rămas nesoluţionate notificările cu privire la diferenţa de 1471 mp teren şi la despăgubirile deja restituite.
Pentru aceleaşi considerente cererea reconvenţională este neîntemeiată, a reţinut instanţa de apel.
Cererea reconvenţională nu este prescrisă, deoarece Legea nr. 10/2001 nu prevede o astfel de sancţiune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Piatra Neamţ.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că Decizia este nelegală, deoarece centrala termică este o construcţie care aparţine parţial Municipiului Piatra Neamţ şi parţial SC A.C. SA, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recurentul a mai arătat că nu se poate dispune restituirea în natură, deoarece s-ar împiedica funcţionarea normală a laboratorului de metrologie, proprietatea C.J.A.S. SA Piatra Neamţ.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raportul juridic generat de aplicarea Legii nr. 10/2001, atât în forma sa iniţială cât şi în forma republicată se stabileşte între persoana care se pretinde a fi îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii şi persoana juridică deţinătoare a imobilului la data intrării în vigoare a legii speciale.
În cauză au fost emise mai multe dispoziţii de către Primarul municipiului Piatra Neamţ, care nu pot face obiect de analiză în recurs, atât timp cât acest aspect nu constituie critici formulate în acest stadiu procesual.
Deşi reclamanţii au notificat Primăria municipiului Piatra Neamţ în vederea restituirii în natură şi deşi aceasta a avut o atitudine inconstantă cu privire la suprafaţa de teren posibil de restituit, de-a lungul procedurilor administrative şi judiciare s-a susţinut în mod constant că o parte din imobilul solicitat se află în proprietatea unei terţe entităţi juridice, respectiv SC A.C. SA.
Astfel, prin adresa nr. 21984 din 20 februarie 2004, aflată la fila 120 din dosarul de fond, Municipiul Piatra Neamţ a comunicat reclamantei C.I.N. că notificarea a fost transmisă SC A.C. SA pentru competentă soluţionare.
De asemenea, din referatul în baza căruia a fost emisă dispoziţia atacată (fila 39 fond) rezultă că la data de 28 mai 2001, prin adresa nr. 5369, SC A.C. SA a comunicat primăriei regimul juridic al imobilului (adresa este la fila 136 fond).
Prin urmare, există înscrisuri la dosar, din care rezultă că încă de la data transmiterii notificării, imobilul nu se afla în totalitate în deţinerea Municipiului Piatra Neamţ, în sensul Legii nr. 10/2001.
Cu toate acestea, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au analizat cine anume este persoană deţinătoare în cauză şi dacă, notificarea, ce se susţine că a fost transmisă SC A.C. SA încă din ianuarie 2004, a fost soluţionată de aceasta din urmă şi în ce modalitate.
Instanţa supremă mai constată că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 279/1987 pentru realizarea unor apartamente şi a dotărilor tehnico - edilitare aferente.
Acest aspect fiind de necontestat, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede în alin. (3) că în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
În cauză s-au efectuat două rapoarte de expertize şi din ambele a rezultat că pe terenul a cărui restituire se solicită funcţionează un laborator de metrologie al SC A.S. SA.
In ciuda acestor constatări, nici experţii şi nici instanţa nu au analizat dacă acest lucru reprezintă o afectaţiune de utilitate publică, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Toate aceste aspecte reţinute de instanţa supremă duc la concluzia că circumstanţele cauzei nu au fost pe deplin stabilite, astfel încât să asigure o corectă aplicare a legii.
De aceea, se va admite recursul declarat, se va casa Decizia atacată, iar cauza se va trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare se vor administra toate probele necesare în vederea stabilirii entităţii juridice deţinătoare care are obligaţia de a stabili măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001 şi se va verifica dacă notificarea ce se pretinde că a fost transmisă SC A.C. S.A a fost soluţionată de aceasta şi în ce modalitate.
După stabilirea persoanei juridice deţinătoare se va efectua o expertiză tehnică prin care se va determina, în funcţie de criteriile stabilite de art. 11 din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură este posibilă şi se va decide în consecinţă cu privire la dispoziţia contestată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 117 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8327/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8302/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
