ICCJ. Decizia nr. 8911/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8911/2009
Dosar nr. 510/57/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 7 decembrie 2004, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Sibiu, solicitând anularea dispoziţiei nr. 228 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, anularea încheierii de intabulare nr. 2553/1988 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că apartamentul nr. 20 situat în Sibiu, înscris în C.F. 2311 Şelimbăr, sub nr. top 1130/1/1/12/1/2 a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular nr. 771/1988, fără respectarea dispoziţiilor legale, Decizia menţionată nefiindu-i comunicată.
Reclamantul a precizat că este de acord să restituie suma primită cu titlu de despăgubiri, împreună cu soţia sa, A.E., actualizată în condiţiile art. 2, art. 5, art. 13 din Legea nr. 112/1995.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 268 din 28 martie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a anulat dispoziţia nr. 2228 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, respingând celelalte cereri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului solicitat, cu motivarea că acesta a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unei prealabile despăgubiri, deci cu titlu valabil.
S-a considerat că această dispoziţie este netemeinică şi nelegală întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, sunt calificate drept abuzive preluările imobilelor de către stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent dacă au fost făcute cu sau fără titlu valabil.
Chiar dacă fostului proprietar i s-a plătit o despăgubire, aceasta nu poate fi considerată dreaptă, fiind de notorietate că sumele oferite nu corespundeau valorii reale a imobilelor preluate în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Mai mult, s-a reţinut că obţinerea formalităţilor de a părăsi ţara era condiţionată de predarea imobilului, la stat, aşa încât acest act normativ a fost calificat constant în practica instanţelor ca un act abuziv, iar „Opţiunile" la care se referă prevederile cap. II art. 1, pct. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, erau practic inexistente.
S-a apreciat că aceste norme derogă de la dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc, fără vreo posibilitate de interpretare, caracterul abuziv al preluării.
În ceea ce priveşte cererile privind anularea încheierii de carte funciară de intabulare a imobilului în proprietatea Statului Român şi de restabilire a situaţiei anterioare, s-a considerat că exced cadrului Legii nr. 10/2001 şi pot fi soluţionate doar pe calea dreptului comun.
S-a mai reţinut că apartamentul nu poate fi restituit în natură, fiind proprietatea tabulară a numiţilor A.D. şi A.F., în acest caz, potrivit dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii la care reclamantul este îndreptăţit stabilindu-se în echivalent.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel ambele părţi.
Reclamantul a criticat hotărârea apelată pentru greşita respingere a cererilor de anulare a încheierii de intabulare în favoarea Statului Român nr. 2553/1988 şi de rectificare a cărţii funciare.
Primarul Municipiului Sibiu nu şi-a motivat apelul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 230/A din 6 septembrie 2006, a admis apelul reclamantului A.I. şi a modificat în parte sentinţa primei instanţe în sensul că a admis acţiunea reclamantului A.I. în întregime, dispunând anularea încheierii de intabulare nr. 2553/1988 din C.F. 2311 Şelimbăr şi restabilirea situaţiei de carte funciară.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Sibiu.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă, a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită, potrivit Legii nr. 10/2001, însă aceasta trebuia să admită şi cererile accesorii care atrag competenţa sa, potrivit art. 17 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte apelul Primarului s-au examinat din oficiu actele dosarului şi s-a constatat că, în mod greşit, s-a emis petentului dispoziţie de respingere a notificării, deoarece este persoană îndreptăţită la restituirea imobilului preluat abuziv.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.
S-a criticat de asemenea, Decizia recurată şi pentru încălcarea art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Urmare a decesului reclamantului-intimat A.I., la 3 ianuarie 2007, moştenitorii acestuia A.M. şi A.D. au declarat că înţeleg să continue procesul început de autorul lor.
Judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la dovedirea calităţii de moştenitori legali ai numiţilor A.M. şi A.D., prin încheierea de şedinţă de la 29 mai 2007, această măsură fiind menţinută şi prin încheierea de la 4 martie 2008.
Prin încheierea din 23 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia perimării recursului invocată de reclamanţi, constatând că, prin depunerea certificatului de moştenitor nr. 1 din 9 ianuarie 2008 de către intimaţi, s-a îndeplinit un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, ceea ce a dus la întreruperea cursului perimării.
Examinând criticile formulate de recurentul pârât, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin dispoziţia nr. 2228 din 2 noiembrie 2004, Primarul Municipiului Sibiu a respins cererea de restituire în natură a apartamentului nr. 20, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2311 Şelimbăr, sub nr. top 1130/1/1/12/1/2, cu motivarea că această cerere nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul a fost preluat cu titlu valabil în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plata unei prealabile despăgubiri.
Prin sentinţa primei instanţe s-a anulat dispoziţia menţionată şi s-a constatat că apartamentul în litigiu nu poate fi restituit în natură, însă nu pentru că nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci pentru că a fost înstrăinat numiţilor A.D. şi A.F., iar reclamantul nu a făcut dovada anulării titlului actualilor proprietari.
Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în acest caz măsurile reparatorii la care este îndreptăţit reclamantul stabilindu-se numai în echivalent.
Decizia instanţei de apel, prin care s-a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere, respectiv al anulării încheierii de intabulare pe numele Statului Român nr. 2553/1988 din C.F. 2311 Şelimbăr şi restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, este nelegală şi încalcă dispoziţiile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora rectificarea unei intabulări se poate cere dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile.
Atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al numiţilor A.D. şi A.F., act încheiat ulterior preluării apartamentului în proprietatea Statului Român, prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, instanţa de judecată nu putea dispune restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În consecinţă, Curtea va constata că, recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi admis.
Se va modifica Decizia recurată, în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.I. şi continuat de moştenitorii acestuia, A.M. şi A.D. împotriva sentinţei civile nr. 268 din 28 martie 2006 a Tribunalul Sibiu, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 230/A din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică Decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 268 din 28 martie 2006 a Tribunalul Sibiu, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8922/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8908/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
