ICCJ. Decizia nr. 8922/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8922/2009
Dosar nr. 2100/111/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la 3 mai 2007, reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Oradea, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Finanţelor Publice în reprezentarea Statului Român, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în Oradea, înscris în C.F. 25392 Oradea, şi să fie obligat Ministerul Finanţelor Publice să-i achite despăgubirile în numerar pentru imobilul compus din două camere şi dependinţe, despăgubiri evaluate la suma de 50.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că numita D.I. a fost proprietara apartamentului nr. 13, situat în Oradea, imobil dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1960 şi înscris în C.F. 25392 Oradea, nr. top 8568/22/13.
A mai arătat că la data plecării definitive din ţară, apartamentul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974.
Reclamanta a arătat că este moştenitoarea fostei proprietare şi, în această calitate, a formulat notificare prin care a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu, înstrăinat foştilor chiriaşi în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, până în prezent aceasta nefiind soluţionată.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 123/C pronunţată la 14 aprilie 2008, a admis acţiunea reclamantei P.I. şi a constatat că aceasta este îndreptăţită la despăgubiri pentru apartamentul în litigiu.
S-a dispus înaintarea dosarului la Comisia Centrală, în vederea acordării de despăgubiri.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta şi-a dovedit, cu actele de stare civilă depuse la dosar, calitatea de moştenitoare a fostei proprietare, P.I. (căsătorită D.).
S-a mai reţinut că în prezent imobilul în litigiu este ocupat de S.C. şi V., cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel că reclamantei i se cuvin despăgubiri conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
S-a considerat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor urmează a se avea în vedere valoarea reală a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expert S.E.
Acţiunea a fost respinsă faţă de Ministerul Finanţelor Publice, reţinându-se că, în prealabil, este necesar a se pronunţa Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor.
Împotriva deciziei menţionate a declarat apel reclamanta P.I., susţinând că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor, acesta fiind singura autoritate care reprezintă statul, iar Comisia Centrală şi Fondul Proprietatea nefiind operaţionale şi neavând resursele necesare achitării despăgubirilor la care instanţa a constatat că este îndreptăţită reclamanta.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 194 din 4 decembrie 2008, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata de despăgubiri în valoare de 46.627 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi la 500 RON cheltuieli de judecată către apelantă.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că respingerea capătului de cerere privind obligarea Ministerului Finanţelor la plata despăgubirilor cuantificate în baza expertizei judiciare de evaluare a imobilului, este nelegală, acest pârât fiind autoritatea care asigură fondurile necesare plăţii despăgubirilor, astfel încât excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive nu poate fi primită.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a făcut referire la practica C.E.D.O., care a statuat că, în cazul în care despăgubirile nu sunt achitate efectiv, ci doar îndreptăţesc la o speranţă legitimă că într-un viitor incert de apropriat sau îndepărtat, vor ajunge în posesia celor prejudiciaţi, nu se realizează o reparaţie echitabilă. (Cauzele Porteanu, Suciu, Aramă, Singur sau Străin împotriva României).
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a invocat dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi a susţinut că, în speţă, calitatea procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român o au alte organe, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Primarul, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, în niciun caz Ministerul Finanţelor Publice.
O altă critică a vizat reţinerea eronată a obligaţiei recurentei de plată a despăgubirilor, având în vedere că toate instituţiile cu competenţe în asigurarea reparării prejudiciilor produse prin preluările abuzive de către stat a imobilelor, au la dispoziţie fonduri eliberate, administrate sau aflate în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
S-a arătat că fiecare dintre aceste instituţii au un buget propriu, astfel că obligarea Ministerului Finanţelor Publice la despăgubiri constituie o gravă eroare.
Referitor la practica c.e.d.o. invocată, s-a solicitat să se constate că Fondul Proprietatea este funcţional.
Primarul Municipiului Oradea a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei.
În faza recursului, nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate de recurenta D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul acesteia este fondat pentru considerentele ce succed:
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, reglementează, în mod expres, prin Titlul VII, regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, potrivit art. 2 din titlul sus-menţionat, pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri în conformitate cu prevederile legii, Fondul Proprietatea funcţionează ca un organism de plasament colectiv, sub forma unei societăţi de investiţii, cu personalitate juridică proprie.
De asemenea, potrivit art. 13, capitolul III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având, printre altele, competenţa acordării şi emiterii deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
În acest context, rezultă că nu Ministerul Finanţelor Publice, ci alte instituţii, respectiv primarul şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au calitatea procesuală pasivă în cauză, raportat la obiectul acţiunii introductive.
Soluţia instanţei de apel este nelegală în ceea ce priveşte reţinerea calităţii procesuale pasive a recurentului pârât şi nu s-ar putea pune în executare, întrucât despăgubirile sunt acordate de către Comisia Centrală şi, nu de către Ministerul Finanţelor Publice, acesta nedispunând de instrumente legale în acest sens.
Fiecare dintre instituţiile menţionate, care reprezintă statutul în procedura acordării măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, dispune de un buget propriu şi, prin urmare, Ministerul Finanţelor nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri care trebuie achitate de o altă instituţie.
În ceea ce priveşte Fondul Proprietatea, acesta este o societate comercială pe acţiuni, constituită, aşa cum s-a arătat, în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, HG nr. 1481/2005 şi ale Legii nr. 31/1990, cu personalitate juridică proprie, în ale cărei competenţe pârâtul recurent nu se poate substitui.
Pentru toate aceste considerente, se va constata nelegalitatea obligării Ministerului Economiei şi Finanţelor la plata despăgubirilor la care reclamanta este îndreptăţită, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. , se va modifica Decizia recurată în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinţei civile nr. 123/C din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, hotărâre ce va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei nr. 194/A din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinţei nr. 123/C din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8925/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8911/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
