ICCJ. Decizia nr. 8939/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8939/2009
Dosar nr. 6229/1/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la 10 mai 2004, reclamantul R.B. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Pucioasa, Primăria Pucioasa şi Comisia judeţeană Dâmboviţa de aplicare a Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea deciziei nr. 192 din 30 martie 2004, emisă de A.P.A.P.S., urmând a se constata dreptul său de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul situat în oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, format din 500 mp teren şi o locuinţă, în prezent demolată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia contestată i s-a respins notificarea motivat de faptul că nu ar fi depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, considerându-se neîntemeiat că nu a făcut dovada titlului autorilor săi.
Prin întâmpinare, Primăria Oraşului Pucioasa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât imobilul aparţine în prezent SC A. SA, care l-a cumpărat de la SC M. SA Pucioasa, societate comercială privatizată, situaţie în care ar avea calitate procesuală pasivă instituţia publică care a efectuat privatizarea – A.P.A.P.S.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 592 din 3 septembrie 2004, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere că a făcut dovada dreptului său de proprietate cu extrasul de rol agricol şi că imobilul construcţie a fost demolat în anul 1974, odată cu toată zona centrală a oraşului, urmare a exproprierii făcute de Statul Român.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 382 din 21 martie 2007, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa, dispunând admiterea contestaţiei, anularea deciziei nr. 192 din 30 martie 2004 emisă de A.P.A.P.S. şi constatarea dreptului reclamantului de a beneficia de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 545 mp, situat în Oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele Primăria Oraşului Pucioasa şi A.V.A.S.
Prin Decizia civilă nr. 5819 din 19 septembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile şi, a casat Decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, reţinând că nu s-a determinat situaţia juridică a imobilului şi nu s-a stabilit unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu, pentru a se putea verifica incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de recurs a dispus ca instanţa de trimitere să efectueze o expertiză pentru identificarea imobilului în raport de care să determine deţinătorul, să stabilească modalitatea de preluare şi să lămurească cadrul procesual, având în vedere şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Primăria Oraşului Pucioasa şi Prefectura Dâmboviţa.
După completarea probatoriului, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 144 din 14 mai 2008, a admis apelul reclamantului R.B. şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis în parte contestaţia.
S-a anulat Decizia nr. 192 din 30 martie 2004 emisă de A.P.A.P.S. şi a fost obligată pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 500 mp, situat în oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a A.V.A.S. la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia de 40 mp.
S-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele Primăria oraşului Pucioasa şi Prefectura Dâmboviţa şi s-a respins acţiunea faţă de acestea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta A.V.A.S. la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit, cu actele depuse, că a figurat înscris în registrul agricol al localităţii, pe anii 1971 – 1975, vol. IX, fila 148, cu suprafaţa de teren de 500 mp, pe care era edificată o casă de locuit în suprafaţă de 40 mp şi, pe cale de consecinţă s-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, conform dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză efectuat în faza apelului de ing. A.S., terenul ce a aparţinut apelantului a fost identificat în incinta SC A. SA Pucioasa, pe acest teren fiind amplasată o parte a unui depozit din cărămidă, ce ocupă 40,40 mp, iar restul terenului fiind betonat.
S-a reţinut că SC A. SA a dobândit la rândul său terenul de la SC M. SA, prin cumpărarea activului secţiei de mobilă Pucioasa, aceasta din urmă fiind societate comercială în lichidare voluntară, la care A.V.A.S. a deţinut 92,07% din capitalul social.
În ceea ce priveşte construcţia de 40 mp ce s-a aflat pe terenul în litigiu, s-a constatat că în cauză nu s-a dovedit preluarea de către stat şi nici demolarea ulterioară.
S-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, apelantul fiind îndreptăţit să primească despăgubiri de la pârâta A.V.A.S. ca instituţie publică implicată în privatizare.
În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a constatat că celelalte pârâte, respectiv Primăria oraşului Pucioasa şi Prefectura Dâmboviţa nu au calitate procesuală pasivă, raportat la obiectul acţiunii – contestaţie îndreptată împotriva unei decizii emise de A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, s-a susţinut că raportul de expertiză efectuat ca urmare a îndrumărilor făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia de casare, este nul, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., deoarece instituţia recurentă nu a fost citată cu carte poştală recomandată pentru ziua şi ora unde s-a realizat constatarea la faţa locului.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 7 a vizat aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât A.V.A.S. nu are calitate de instituţie publică implicată în privatizare.
În acest sens s-a susţinut că există contradicţie între considerentele deciziei recurate care arată, pe de o parte, că SC M. SA figurează în baza de date a A.V.A.S. ca societate în lichidare voluntară, la care pârâta recurentă a deţinut 92,07% din capitalul social, iar, pe de altă parte, că în prezent terenul se află în patrimoniul SC A. SA, care la rândul său, l-a dobândit prin cumpărare de la o societate comercială privatizată. S-a învederat că SC M. SA nu a fost niciodată societate privatizată.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a criticat Decizia atacată pentru greşita apreciere a instanţei de apel în sensul că s-a făcut dovada de către reclamant a calităţii de persoană îndreptăţită, deşi singurul document pe care acesta îşi întemeiază solicitarea îl reprezintă o adeverinţă eliberată de Primăria Oraşului Pucioasa, Biroul Cadastral, înscrierea în registrul agricol neavând caracter constitutiv sau translativ de proprietate.
Intimatele Primăria Oraşului Pucioasa şi Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Pucioasa, reprezentate legal de primar, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de pârâta-recurentă, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, cum este cazul în speţă, aceasta nu poate fi făcută decât după citarea părţilor.
Deşi în cuprinsul raportului de expertiză, expertul ing. A.S., a făcut menţiunea că părţile au fost înştiinţate prin scrisori recomandate (fila 69 dosar apel), acesta nu a ataşat lucrării dovada de primire conform dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ.
Neregularitatea provocată de nerespectarea acestei dispoziţii legate trebuia, însă, să fie invocată după efectuarea expertizei şi înainte de a se pune concluzii în fond.
În speţă, nulitatea raportului de expertiză, decurgând din pretinsa necitare a recurentei a fost invocată direct în recurs, astfel că a operat sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca această nulitate.
Aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă de la 14 aprilie 2008 şi 12 mai 2008 ale Curţii de Apel Ploieşti, în faza apelului, deşi legal citată, pârâta A.V.A.S. nu s-a prezentat şi nu a invocat nulitatea expertizei la termenul următor depunerii raportului, astfel că, fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta nu atrage incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs şi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiată.
Între considerentele menţionate ale deciziei instanţei de apel nu există niciun element de contrarietate, ceea ce rezultă fiind fără echivoc, faptul că terenul în litigiu este deţinut în prezent de SC A. SA Pucioasa, care l-a dobândit de la SC M. SA Pucioasa, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 739 din 26 iulie 2000 (fila 53 primul dosar de apel).
Prin Decizia ce a făcut obiectul contestaţiei s-a reţinut că terenul revendicat de reclamantul R.B. este evidenţiat în patrimoniul SC A. SA.
Această societate comercială a cumpărat activul „Secţiei de mobilă Pucioasa" de la SC M. SA, subrogându-se astfel în drepturile SC M. SA Pucioasa, societate în lichidare, la care A.V.A.S. a deţinut 92,07% din capitalul social.
La rândul său SC M. SA a fost succesoarea fostei întreprinderi de Prelucrare a Lemnului Pucioasa fapt ce echivalează, conform art. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu dovada preluării abuzive a terenului, prezumţia instituită de prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 nefiind răsturnată de recurentă prin proba contrară.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere şi înscrisurile depuse de reclamantul intimat în dovedirea dreptului de proprietate, respectiv extrasul din registrul agricol pe anii 1971 - 1975 din care rezultă că a fost înscris cu 500 mp în Pucioasa, se va considera că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că acesta are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, astfel că nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru toate aceste considerente, urmează să se constate că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 144 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8968/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8936/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
