ICCJ. Decizia nr. 8971/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8971/2009
Dosar nr. 11252/3/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 29 mai 2006, astfel cum a fost prevăzută, reclamanţii P.V., I.L., S.O., S.I. şi S.A.M.M. au chemat în judecată pe pârâţii A.P.P.S. şi S.R., prin Ministerul Finanţelor, cerând să fie obligată să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în punctul P. (în prezent Vila 12 A), compus din 4000 m.p. teren, imobil situat în oraşul Snagov, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au indicat că şi-au ales domiciliul procesual la cabinetul avocatului G.P., şi au cerut ca actele de procedură să fie comunicate la această adresă şi în persoana avocatului ales.
Prin sentinţa civilă nr. 588 din 12 februarie 2007, Judecătoria Buftea, în raport valoarea imobilului şi de prevederile art. 2 C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1448 din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea în revendicare, ca neîntemeiată. Totodată, a fost admisă cererea de intervenţie în interesul pârâţilor formulată de SC L.A. SRL.
Sentinţa a fost comunicată, conform indicaţiilor date de reclamanţi, avocatului G.P., la sediul cabinetul său, la data de 23 martie 2008, conform menţiunilor dovezilor de comunicare.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 4 iunie 2008, au declarat apel reclamanţii P.V. şi I.L., prin mandatar P.C. şi avocat HG
În motivarea apelului, printre altele, apelantele au invocat că au luat cunoştinţă de motivarea sentinţei abia la data de 21 mai 2008 când, la solicitarea mandatarului, instanţa le-a comunicat un exemplar.
În apel a decedat P.V., procesul fiind continuat de moştenitorii P.C. şi S.L.
Prin Decizia civilă nr. 24 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca tardiv, apelul.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că în raport de data de 3 martie 2008, dată l-a care sentinţa a fost comunicată la domiciliul procesual pe care reclamanţii şi l-au ales în conformitate cu prevederile art. 93 C. proc. civ., apelul a fost declarat tardiv, adică cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 284 din acelaşi cod.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanţii P.C., S.L., I.L., S.O., S.I. şi S.A.M.M., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanţii susţin că instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 93, 102 şi 103 C. proc. civ., a ignorat faptul comunicării sentinţei primei instanţe la data de 21 mai 2008, către mandatarul P.C., dată de care, în realitate, curge termenul de apel.
Totodată, reclamanţii susţin că se impunea comunicarea sentinţei primei instanţa atât la domiciliul ales cât şi la domiciliul reclamanţilor, întrucât consimţământul la alegerea de domiciliu nu s-a realizat printr-o împuternicire specială, conform dispoziţiilor art. 241 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, reclamanţii arată care sunt criticile de nelegalitate pe care înţeleg să le formuleze cu privire la sentinţa primei instanţe.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fit primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 90 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ca regulă, înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat, adică la domiciliul sau reşedinţa părţii litigante.
Excepţia de la această regulă este prevăzută de dispoziţiile art. 93 C. proc. civ., potrivit cărora „În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat fi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii".
Cu alte cuvinte, legiuitorul a lăsat la alegerea părţilor care este locul şi persoana căreia doresc să îi fie comunicate actele de procedură, tocmai pentru ca să poată lua cunoştinţă de conţinutul acestora în mod efectiv şi să îşi poată exercita dreptul de apărare.
În speţa supusa analizei, se constată că reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată, şi-au ales domiciliul procesual la sediului avocatului ales, pe care l-au împuternicit pentru primirea tuturor actelor de procedură.
Această alegere nu a fost schimbată pe parcursul judecăţii în faţa Judecătoriei Buftea (29 mai 2006 - 12 februarie 2007) sau în faţa Tribunalului Bucureşti (11 mai 2007 - 9 noiembrie 2007) şi, deşi parte din reclamanţi au fost prezenţi personal sau prin mandatar, nici cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei, la termenul din 2 noiembrie 2007, nu s-a formulat o altă solicitare cu privire la acest aspect.
Simpla împrejurare că, în anumite înscrisuri, reclamanţii au indicat „domiciliul" solicitări exprese, să determine efectuarea comunicării actelor procesuale la alte adrese şi altor persoane decât cele pe care ei le-au indicat în acest scop.
Aşa fiind, în mod corect, în aplicarea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că apelul declarat de P.V. şi I.L., în raport cu data comunicării sentinţei, evidenţiată în dovezile de comunicare ale instanţei, este tardiv declarat.
Sub aspectul analizat, este de menţionat că nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că mandatarul unuia dintre reclamanţi a obţinut, la cerere, o copie a sentinţei la o altă dată (21 mai 2008), instanţele având obligaţia de a elibera părţilor astfel de copii ori de câte ori le sunt necesare.
Totodată, este de menţionat că principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac nu numai în termenele prescrise dar şi în ordinea instituită de legiuitor ştiut fiind că partea care nu a declarat apel nu are deschisă calea de atac a recursului.
În speţă se constată că reclamanţii S.O., S.I. şi S.A.M.M. nu au declarat apel şi nu au formulat în faţa instanţei de apel apărări proprii sub aspectul comunicării sentinţei primei instanţe, caz în care, fiind formulat omisso medio, recursul declarat de aceştia nu poate fi analizat.
Înalta Curte a reţinut şi faptul că trimiterea prin recurs la dispoziţiile art. art. 2412 alin. (2) şi (3), cuprinse în Secţiunea a III-aAl (Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi) C. proc. civ., este străină prezentului litigiu care nu a avut o astfel de fază, de administrare a probelor de către avocaţi.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.C., S.L., l.L., S.O., S.I. şi S.A.M.M. împotriva deciziei nr. 24 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8974/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 8967/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
