ICCJ. Decizia nr. 8967/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8967/2009
Dosar nr. 7554/117/2006
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2532 din 24 iulie 2006, P.M. Cluj Napoca a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 400 m.p. teren situat în municipiul Cluj Napoca, str. Vasile Bogrea, formulată de F.A., reţinând că terenul este situat într-o zonă sistematizată (art. 1).
Prin aceiaşi dispoziţie s-a propus ca notificatoarei să îi fie acordate pentru terenul menţionat despăgubiri, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Prin cererea formulată, la data de 1 septembrie 2006, reclamanta F.A. a cerut anularea dispoziţiei menţionate şi obligarea pârâţilor P. şi C.L.M. Cluj Napoca să îi restituie în natură terenul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Cluj a admis cererea, a anulat dispoziţia şi a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamantei, suprafaţa de 382 m.p. teren, înscris iniţial în C.F. nr. 20010 Cluj şi, apoi, transcris în C.F. nr. 114462 Cluj, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.T.
Totodată, pârâtul menţionat a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri reclamantei, în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 18 m.p. teren, înscris iniţial în C.F. nr. 20010 Cluj şi, apoi, transcris în C.F. nr. 114462 Cluj.
Prin aceiaşi sentinţă instanţa a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafaţa de 382 m.p. teren este liberă de construcţii definitive (fiind afectată doar de împrejmuiri şi garaje auto - construcţii provizorii) şi este folosită cu destinaţia de curte de cult penticostal, care deţine construcţiile definitive de pe parcela ce se identifică sub nr. top 11645/2, caz în care, în raport de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se impune a fi restituită în natură reclamantei.
Instanţa a reţinut că o suprafaţă de 18 m.p. teren (din suprafaţa totală de 400 m.p.) este ocupată de construcţia definitivă a unui punct trafo, motiv pentru care, pentru acest teren, care nu mai poate fi restituit în natură, reclamantei urmează a-i fi acordate despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul P.M. Cluj.
Pârâtul a susţinut că reclamantei nu îi poate fi restituită în natură suprafaţa de 382 m.p. teren, întrucât se află situată într-o zonă sistematizată a oraşului, aparţine domeniului public al localităţii şi au fost atinse obiectivele pentru care a fost dispusă exproprierea, cu menţiunea că terenul nu se suprapune cu terenul ce se identifică sub „nr. top. 11645/2 unde este amplasată casa de cult penticostal."
Totodată, pârâtul a prezentat conţinutul dispoziţiei emisă cu privire la notificarea formulată de reclamantă, al sentinţei pronunţată în primă instanţă, precum şi al dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250/2007 şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, care apreciază că au fost încălcate, fără a detalia în ce anume constă încălcarea produsă.
Prin Decizia civilă nr. 43 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru, minori şi familie a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că, în raport cu constatările expertului, terenul restituit în natură reclamantei nu este afectat unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10.3 din HG nr. 250/2007, invocat de apelant, cu menţiunea că susţinerea potrivit căreia terenul ar aparţine domeniului public al localităţii nu este suficientă, prin ea însăşi, să împiedice restituirea în natură persoanei îndreptăţite.
Instanţa a mai reţinut, referitor la constatările de fapt evidenţiate în raportul de expertiză întocmit în primă instanţă, că pârâtul a formulat obiecţiuni, care au condus la o nouă convocare a părţilor şi o nouă identificare a terenului şi verificare a situaţiei lucrărilor edificate pe acesta, fără ca răspunsul expertului să fie contestat de către pârât şi fără ca, prin apel, pârâtul să înfăţişeze argumente concrete şi convingătoare de natură a justifica refacerea expertizei.
Aşa fiind, instanţa de apel a constatat că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată în concordanţă cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi cu prevederile finale ale aceluiaşi articol, care trimit la dispoziţiile art. 10 alin. (3) – (6) din aceiaşi lege, potrivit cărora se restituie în natură şi terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii P.M. Cluj Napoca si C.L.M. Cluj Napoca, invocând incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursurilor, pârâţii susţin că terenul în litigiu aparţine domeniului public al localităţii, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care, nu poate fi restituit în natură, concluzie care se impune justificat şi de faptul că pe acest teren este amplasat un punct trafo şi un punct gospodăresc.
Pârâţii prezintă, totodată, argumentele pentru care, prin dispoziţia contestată, s-a făcut o ofertă de despăgubire reclamantei, cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, al adresei nr. 901/303/25 mai 2009 a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (prin care se confirmă faptul că s-a identificat corect de către expert terenul în litigiu) şi al dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi cele art. 10.3 din HG nr. 250/2007, şi susţin că se impunea ca expertul să informeze instanţa şi cu privire la faptul dacă în subsolul terenului există reţele subterane de utilitate publică.
Analizând recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj Napoca, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru, următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs, calea de atac este lovită de nulitate.
Prin cererea de recurs pârâtul menţionat a invocat incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) sau când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9).
Din cuprinsul motivelor de recurs se constată însă că pârâtul nu a dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive.
Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că reclamanta a învestit instanţele de fond cu judecata unei contestaţii împotriva dispoziţiei nr. 2532 din 24 iulie 2006 emisă de P.M. Cluj Napoca, care a fost formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfăşurat judecata şi s-au pronunţat instanţele de fond, caz în care, trimiterea la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se dovedeşte a fi formală şi străină de lucrările dosarului.
Totodată, se constată că nu este motivată, în raport de considerentele de drept reţinute de instanţele de fond, nici critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10. 3 din HG nr. 250/2007.
Mai întâi, este de observat că terenul în suprafaţă de 18 m.p., afectat de punctul trafo, amenajare de utilitate publică la care pârâtul face trimitere, nu a fost restituit în natură ci, dimpotrivă, instanţele de fond au dispus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se acorde reclamantei despăgubiri tocmai în consideraţia acestei amenajări.
Apoi, referitor la terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură, se constată că recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate ci s-a rezumat să reitereze aspectele de fapt ale cauzei, astfel cum acestea au fost reţinute de instanţele de fond, şi să susţină că se impunea completarea probatoriului şi cu privire la eventualele amenajări care posibil ar afecta subsolul acestui teren.
Astfel de susţineri nu îmbracă însă caracterul unor critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
Aşa fiind, pentru considerentele de drept arătate, reţinând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate că recursul dedus judecăţii de pârâtul P.M. Cluj Napoca este lovit de nulitate.
Analizând recursul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, Înalta Curte constată că este inadmisibil.
În drept, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu sa exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor.
În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, nu are deschisă calea de atac a recursului.
În speţă supusă analizei se constată că prin hotărârea primei instanţe a fost primită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, precum şi faptul că acest pârât nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei primei instanţe.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de acest pârât se dovedeşte a fi formulat omisso medio şi, ca atare, este inadmisibil.
Referitor la solicitarea reclamanţilor de plată a cheltuielilor de judecată avansate în această fază procesuală, Înalta Curte constată că nu poate fi primită dat fiind că aceasta este justificate doar de faptul formulării unei întâmpinări, prin care se prezintă aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, astfel cum au fost reţinute de instanţele de fond, fără vreo preocupare referitoare la exigenţele impuse de exerciţiul căii de atac a recursului, întâmpinare care, de altminteri, a fost depusă la dosarul cauzei cu depăşirea termenelor procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 43/ A din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj Napoca împotriva aceleeaşi decizii.
Respinge cererea formulată de intimaţii - reclamanţi F.Şt. senior şi F.Şt. junior de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8971/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8964/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
