ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.880/2009
Dosar nr. 14983/3/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2309/2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii G.L. şi D.S. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, în patrimoniul reclamanţilor, iar în subsidiar, obligarea Primarului General sub sancţiunea unei amenzi de 500.000 lei pe zi de întârziere, să emită o dispoziţie conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care să restituie reclamanţilor acest imobil.
In motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că, la data de 30 octombrie 2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, conform Legii nr. 10/2001, printr-o notificare făcută prin intermediul executorului judecătoresc şi au făcut dovada că îndeplinesc toate condiţiile impuse de lege, însă nu au primit nici un răspuns.
După un prim ciclu procesual, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 369 din 13 martie 2007, a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii G.B. şi D.S. au formulat o cerere precizatoare, prin care au arătat că înţeleg să revendice imobilul situat în Bucureşti, sector 1, mai puţin o cameră la parter, în suprafaţă de 12,6 mp, casa scărilor de la parter şi etajul 1 şi 2 camere de la etajul I, în suprafaţă de 36,49 mp, aceste încăperi având numerele 2, 13, 6, 14 şi 15 în planurile casei.
Au mai arătat că aceste încăperi au făcut obiectul unui proces de ieşire din indiviziune între G.L. şi D.S., pe de o parte şi S.V., pe de altă parte, proces finalizat prin sentinţa civilă nr. 2342 din 25 aprilie 1978 pronunţată de Judecătoria Sectorului 7, ulterior, reclamanţii moştenind pe S.V.
Au mai arătat reclamanţii că, deşi în sentinţa civilă nr. 439 din 9 octombrie 1952 se menţionează despre vânzarea silită a întregului imobil, în fapt aceste camere nu au ieşit niciodată din patrimoniul autorilor lor, prin confiscare, doar camera de la parter a fost vândută de către S.V. în 1982.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 9 octombrie 1952 s-a încuviinţat vânzarea de către organele Ministerului de Finanţe a imobilului, pentru neplata restanţelor şi a majorărilor de impozite, taxe şi alte venituri bugetare, în cuantum de 4.042,70 lei, potrivit Decretului nr. 224/1951.
Reclamanţii nu au dovedit că neplata impozitului s-a datorat unei imposibilităţi create de instituţii ale statului.
Având în vedere că intrarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut pentru atingerea unei creanţe, nu se poate reţine că imobilul a fost preluat abuziv.
Împotriva sentinţei civile nr. 369 din 13 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, au formulat apel reclamanţii, susţinând că sentinţa prin care s-a dispus vânzarea silită este pronunţată împotriva altor persoane decât autorii acestora şi că, în mod contrar susţinerilor instanţei, imobilul nu s-a vândut pentru recuperarea datoriei către stat, respectiv, în loc ca imobilul să fie vândut, urmând ca datoriile către stat să fie reţinute din preţul acestuia, iar diferenţa să fie restituită proprietarilor, imobilul a intrat în proprietatea statului, deci, preluarea a fost abuzivă.
Prin Decizia civilă nr. 457 din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în tot sentinţa apelată, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamanţilor in deplină proprietate şi folosinţă spaţiile deţinute de pârât în imobilul situat în Bucureşti, str. sector 1 şi suprafaţa de 196 mp teren, situat la aceeaşi adresă, construcţie şi teren identificată conform raportului de expertiză efectuat de expertul N.T., pe care l-a omologat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Niciodată nu s-a procedat la vânzarea silită a imobilului, consecinţa sentinţei civile nr. 439 din 9 octombrie 1952 fiind preluarea imobilului de către stat.
Neexistând nicio dovadă a efectuării vreunei plăţi către moştenitoarele debitorului, reluarea imobilului este apreciată ca fiind una fără titlu, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei nr. 457 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
Ulterior datei de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor în baza art. 480 C. civ. nu mai este posibilă, astfel că acţiunea formulată este inadmisibilă.
Pe fond, se susţine că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, potrivit Decretului nr. 224/1951, iar dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, deoarece intimaţii-reclamanţi nu au tăcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Recursul este nefondat.
In primul rând, referitor la susţinerile privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se constată că, aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul deciziei de casare (Decizia nr. 1479 din 9 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală), refuzul entităţii notificate de a răspunde cererii de restituire din motive neimputabile nu o poate împiedica pe persoana îndreptăţită să-şi realizeze dreptul la care este îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În mod irevocabil s-a statuat, prin considerentele deciziei de casare că, soluţia pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel (soluţii pronunţate într-un prim ciclu procesual), în sensul respingerii, ca prematură, a cererii prin care s-a solicitat restituirea în natură, reprezintă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte susţinerea că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speţă, deoarece intimaţii-reclamanţi nu au tăcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, se constată că şi această susţinere este nefondată.
Este de reţinut că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse la lit. d) a acestui articol, în categoria imobilelor preluate abuziv se încadrează imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 9 octombrie 1952, admiţându-se cererea Secţiei Raionului Gheorghe Gheorghiu-Dej, Circa 19 Financiară, s-a încuviinţat vânzarea de către organele Ministerului de Finanţe a imobilului proprietatea moştenitorilor defunctului D.S. pentru lichidarea sumei de 4.042,70 lei plus majorările legale.
Faţă de împrejurarea că valoarea creanţei era de 4.042,70 lei, iar valoarea imobilului la data pronunţării sentinţei din 1952 era de 543.700 lei, neexistând nicio dovadă a efectuării către moştenitoarele debitorului a vreunei plăţi constând în diferenţa dintre valoarea creanţei şi valoarea imobilului, în mod corect s-a reţinut că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, constatându-se neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General împotriva deciziei nr. 457 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8926/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8765/2009. Civil → |
|---|
