ICCJ. Decizia nr. 9310/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9310/200.
Dosar nr. 4293/117/2006
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 11 mai 2006, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1489 din 30 martie 2006, restituirea în natură a terenului şi acordarea de despăgubiri la valoarea actuală de piaţă pentru casa cu suprafaţa construită de 35,90 mp şi terenul de 40 mp, aflate la aceeaşi adresă.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- terenul în discuţie poate fi restituit în natură deoarece este viran şi ocupat parţial de 3 construcţii uşoare (garaje metalice);
- la expropriere nu a primit despăgubiri pentru casa cu suprafaţa construită de 35,90 mp şi terenul de 40 mp.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 464 din 13 iunie 2007, a admis în parte acţiunea, a anulat art. 1 din dispoziţie, a înlăturat menţiunea referitoare la „despăgubirile primite la expropriere" cuprinsă în art. 2 şi l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului, în natură, suprafaţa de 40 mp (identificată în raportul de expertiză) şi să-i plătească 400 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- imobilul de la adresa menţionată (teren de 40 mp, casă din cărămidă cu suprafaţa utilă de 35,90 mp şi împrejmuiri cu suprafaţa de 14 mp), a aparţinut proprietarilor S.A. şi S.E., de la care a fost expropriat conform Decretului nr. 213/1984;
- reclamantul este moştenitorul celor 2 coproprietari, cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat;
- prin dispoziţia contestată, pârâtul a respins cererea de restituire în natură a terenului (cu motivarea că se află într-o zonă sistematizată) şi a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, luându-se în considerare şi despăgubirile primite la expropriere;
- în privinţa terenului sunt operante prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 deoarece, potrivit expertizei efectuate în cauză, pe această suprafaţă sunt amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje metalice);
- despăgubirile la care este îndreptăţit reclamantul vor fi stabilite de Comisia Centrală, conform regulilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, prin Decizia nr. 153 din 4 iunie 2008, a admis în parte apelul declarat de pârât şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul diminuării la 37 mp a suprafeţei care trebuie restituită în natură (conform ultimei expertize) şi modificării parţiale a art. 2 din dispoziţie (prin propunerea de acordare a despăgubirilor pentru casă şi 3 mp teren).
Totodată, curtea a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins apelul declarat de reclamant.
S-a reţinut că:
- potrivit expertizei efectuate în apel, din terenul de 40 mp o suprafaţă de 3 mp este ocupată de un zid de sprijin, care constituie construcţie definitivă şi împiedică restituirea în natură;
- pârâtul nu şi-a dovedit susţinerile că diferenţa de teren ar fi amenajată ca o curte interioară a blocului situat la nr. 2;
- prin notificarea din 20 iulie 2001, reclamantul a solicitat exclusiv terenul de 36,9 mp, expropriat conform Decretului nr. 213/1984, nu şi diferenţa până la 76 mp, cu privire la care, de altfel, nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor săi;
- reclamantul a solicitat la prima instanţă 800 lei cheltuieli de judecată dar a dovedit doar onorariul de expert (400 lei), nu şi onorariu de avocat (tot 400 lei).
Ambele părţi au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 76 mp şi acordării sumei de 800 lei cheltuieli de judecată la prima instanţă, precum şi a cheltuielilor de judecată din apel (reclamantul) şi, respectiv, admiterii propriului apel, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii (pârâtul).
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că.
- potrivit anexei decretului de expropriere, de la antecesorii săi a fost preluată suprafaţa de 76 mp, înscrisă la două numere top., unul referitor la casa de locuit şi terenul aferent (40 mp), iar celălalt la curte (36 mp);
- în consecinţă, este îndreptăţit şi la restituirea acestei ultime suprafeţe, chiar dacă în cartea funciară figurează o altă persoană ca proprietar al curţii;
- a dovedit în totalitate cheltuielile de judecată efectuate la prima instanţă, astfel că se impunea admiterea propriului apel (sub acest aspect), precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din următoarea fază procesuală.
Pârâtul, fără să indice temeiul de drept al recursului, a susţinut că dispoziţia contestată ar fi corectă deoarece:
- terenul revendicat constituie curtea interioară a unui bloc şi, fiind amenajat ca platformă betonată pentru parcare, este absolut necesar bunei folosiri a apartamentelor acelui imobil;
- platforma betonată a fost realizată prin lucrări de sistematizare verticală, care au caracter definitiv;
- suprafaţa terenului revendicat este mai mică decât suprafaţa minimă stabilită prin Regulamentul Local de Urbanism pentru construcţiile din zona de amplasament, afectată locuinţelor familiale şi colective mici;
- prima instanţă a ignorat aspectele menţionate, pe care le-a prezentat sub formă de obiecţiuni la raportul de expertiză.
Criticile formulate de recurentul reclamant sunt nefondate pentru că acesta a solicitat prin notificare restituirea în natură doar a terenului de 11 stj., cca. 40 mp înscris în cartea funciară pe numele antecesorilor săi, în privinţa cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanţă a dovedit numai onorariul de expert şi, ca urmare a admiterii apelului părţii adverse şi respingerii propriului apel, nu este îndreptăţit la cheltuieli de judecată în această fază procesuală [conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.].
Criticile recurentului pârât constituie obiecţiuni aduse ambelor expertize efectuate în cauză, deci se referă la aspecte ce ţin de situaţia de fapt, au fost formulate pentru prima dată în recurs, iar dezvoltarea lor nu permite încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul S.A. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 153A din 4 iunie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Cluj Napoca, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9313/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9259/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
