ICCJ. Decizia nr. 9345/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9345/2009
Dosar nr. 3506/100/2006
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 390 din 28 martie 2008, Tribunalul Maramureş a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu Primarul Oraşului Borşa, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, acţiunea având ca obiect obligarea Primarului de a emite dispoziţie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 asupra notificării nr. 5 N din 19 octombrie 2005, cu daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2006, reclamantul a solicitat obligarea intimatului Primarul Oraşului Borşa la soluţionarea notificării menţionate, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a aceleiaşi instanţe, intimatul a fost obligat să emită dispoziţie motivată asupra aceleiaşi notificări.
Cum această sentinţă nu a fost apelată de părţi, faţă de prevederile art. 1201 C. civ., s-a considerat că există autoritatea de lucru judecat şi, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis excepţia şi s-a respins acţiunea.
Ulterior reclamantul, prevalându-se de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., a solicitat completarea sentinţei nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor sale de la filele 21 şi 165.
Prin sentinţa civilă nr. 881 din 14 iulie 2008, pronunţată în acelaşi dosar al Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondată cererea reclamantului M.D. pentru completarea sentinţei iniţiale, nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că cererile la care se referă acesta au fost respinse prin aceeaşi sentinţă, nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, neapelată de reclamant şi, câtă vreme s-a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat, instanţa nu mai putea lua în discuţie excepţia de necompetenţă materială şi nici nu putea judeca în fond cauza.
Împotriva ambelor sentinţe a declarat apel reclamantul.
Criticând sentinţa nr. 390 din 28 martie 2008, reclamantul a arătat că, deşi a solicitat despăgubiri pentru imobilul ce face obiectul notificării N 5 din 19 octombrie 2005, instanţa a refuzat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei şi nu a stabilit daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, atacând sentinţa nr. 881 din 14 iulie 2008, dată în acelaşi dosar, reclamantul a arătat că tribunalul nu s-a pronunţat asupra cererilor depuse la filele 16, 21, 109 – 195, a tergiversat soluţionarea cauzei şi a refuzat să decline competenţa.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 250/A din 13 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei civile 881 din 14 iulie 2008 a Tribunalului Maramureş.
Prin încheierea dată în şedinţa din Camera de Consiliu din 14 octombrie 2008, aceeaşi instanţă a îndreptat din oficiu eroarea materială, strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 250 din 13 octombrie 2008 în sensul că respingerea recursului declarat de M.D. priveşte şi sentinţa civilă nr. 390 din 28 martie 2008 pronunţată în acelaşi dosar de Tribunalul Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, s-a admis în parte acţiunea reclamantului M.D., fiind obligat pârâtul Primarul Oraşului Borşa să emită, conform Legii nr. 10/2001, dispoziţii motivate, pentru soluţionarea fiecăreia dintre cele trei notificări: 5 N, 6 N şi 140 N, toate din 19 octombrie 2005, înregistrate la Primăria Borşa sub nr. 13514/2003, 13515/2005 şi 13304/2005.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins petitul vizând plata de daune morale şi cominatorii de 500 lei pentru care zi de întârziere, precum şi acţiunea aceluiaşi reclamant faţă de pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Prefectul judeţului Maramureş.
S-a considerat că, existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între pricina soluţionată anterior, prin sentinţa civilă nr. 93 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, definitivă şi irevocabilă, şi cea care formează obiectul prezentului dosar, vizând soluţionarea notificării nr. 5 N înregistrată la Primăria Borşa, sub nr. 13514 din 19 octombrie 2005 şi daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere, în mod corect a reţinut instanţa de fond incidenţa autorităţii de lucru judecat.
Pe cale de consecinţă, s-a considerat că nu se mai impune reaprecierea probatoriului, conform precizării motivelor de apel depuse ulterior.
Împotriva deciziei menţionate şi a încheierii din 14 octombrie 2008 a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.D. criticând-o ca nelegală pentru greşita reţinere a incidenţei autorităţii de lucru judecat, întrucât între cele două cauze nu există identitate de părţi.
S-a mai susţinut că, prin sentinţa 390 din 28 martie 2008, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererilor conexe (filele 21 – 165).
Intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Maramureş şi Primarul Oraşului Borşa şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce rezultă din dezvoltarea acestora, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin sentinţa primei instanţe s-a admis corect excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea reclamantului, privitoare la modul de soluţionare a notificării nr. 5 N/2005, constatându-se că, prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, a fost obligat Primarul Oraşului Borşa să emită dispoziţie motivată asupra aceleiaşi notificări.
Curtea de Apel Cluj, respingând apelul reclamantului şi confirmând astfel soluţia primei instanţe, a reţinut corect că, faţă de soluţionarea pricinii prin admiterea unei excepţii de ordine publică, nu se mai impune cercetarea pe fond a pricinii.
În consecinţă, instanţa nu se mai putea pronunţa cu privire la probele existente la dosar.
De altfel, petiţia de la fila 21, invocată de reclamant, nu reprezintă o probă, ci prin aceasta se solicită, fără respectarea dispoziţiilor procedurale cu privire la extinderea cadrului procesului, citarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere asupra căreia instanţa a apreciat corect că nu i se putea da curs în aceste condiţii.
Ca atare, s-a considerat corect că nu se mai impune reaprecierea probatoriilor indicate de reclamant prin precizarea motivelor de apel.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9354/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9319/2009. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
