ICCJ. Decizia nr. 9623/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9623/2009
Dosar nr. 8813/3/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 12 martie 2007, reclamantul Şt.V.M. a chemat în judecată pe pârâţii S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice, A.P.P.S., D.C.C.P.C.N. al municipiului Bucureşti şi Ministerul Culturii şi cultelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că imobilul situat în Bucureşti, str. Sfântul Ştefan, a fost preluat de stat fără titlu valabil, să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie acest imobil, compus din teren şi construcţie şi să fie dispusă evacuarea pârâţilor.
Acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., Legea nr. 213/1998, C.E.D.O.P.A.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâţilor, intervenienta A.I.M., la data de 20 aprilie 2007.
Prin sentinţa nr. 1222 din 9 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtei R.A.A.P.P.S., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea imobilului şi a fost disjunsă judecarea capetelor de cerere privind constatarea nevalabilităţii titlului statului şi evacuarea pârâţilor.
Apelurile declarate de reclamant şi de pârâţii Ministerul Culturii şi Cultelor – D.C.C.P.C.N. al municipiului Bucureşti au fost admise, prin Decizia nr. 485/ A din 19 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul S.R. prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi intervenienta A.I.M.
Pârâtul S.R. prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, situaţie în care acţiunea întemeiată pe dreptul comun este inadmisibilă, astfel cum în mod corect a stabilit instanţa de fond.
Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., intervenienta A.I.M. a susţinut că acţiunea este inadmisibilă, deoarece imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001 şi că reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantul a formulat acţiunea în revendicare, pe calea dreptului comun, respectiv pe prevederile art. 480 C. civ., la data de 12 martie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, susţinând că imobilul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil.
În conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, prin deciziile Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este obligatorie pentru instanţe.
Prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că în cazul concursului dintre legea specială şi legea generală, primează legea specială, chiar dacă acesta nu este prevăzută expres în legea specială şi că în situaţia în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi C.E.D.O., aceasta din urmă are prioritate, care poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
Or, reclamantul a formulat acţiunea în revendicare pe calea dreptului comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege specială, aplicabilă imobilului ce s-a pretins că a fost preluat abuziv de către stat.
În atare situaţie, corect a respins instanţa de fond, ca inadmisibil, capătul de cerere vizând revendicarea imobilului, soluţie prin care nu a fost încălcată C.E.D.O., deoarece şi în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001 este asigurat liberul acces la justiţie prin exercitarea căilor de atac.
În consecinţă, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admise ambele recursuri, a fi modificată Decizia curţii de apel, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile privitoare la admiterea celorlalte apeluri, precum şi la trimiterea cauzei, spre rejudecare, privind măsura disjungerii judecării capetelor de cerere referitoare la nevalabilitatea titlului statului şi evacuarea pârâţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de S.R. prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de intervenienta A.I.M. împotriva deciziei nr. 485/ A din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Şt.V.M. împotriva sentinţei nr. 1222 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Menţine dispoziţiile privitoare la admiterea apelurilor pârâţilor Ministerul Culturii şi Cultelor - D.C.C.P.C.N. al municipiului Bucureşti, precum şi la trimiterea cauzei spre rejudecare privind măsura disjungerii judecării capetelor de cerere privind nevalabilitatea titlului statului şi evacuarea pârâţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9553/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9624/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
