ICCJ. Decizia nr. 9726/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9726/200.
Dosar nr. 3862/107/2006
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Alba la data de 20 decembrie 2006, contestatorii C.C. şi C.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Alba Iulia şi P.S. ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească următoarele:
că imobilele înscrise în C.F. 2910 Alba Iulia, nr. de ord. A+3, nr.top 9641/1 - casă şi curte intravilan în suprafaţă de 988 mp şi nr.top 965/1 - grădină în suprafaţă de 384 mp au fost preluate de la proprietara T.D. (căsătorită P.) de către Statul Român prin expropriere, în mod abuziv şi fără titlu valabil, prin Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987 şi în consecinţă să se anuleze dispoziţia nr. 1021 din 6 decembrie 2006, emisă de pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia;
să se stabilească că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 2910 Alba Iulia, nr.ord. A+3, nr.top 964/1 - casă şi curte intravilan în suprafaţă de 988 mp şi nr.top 965/1 - grădină în suprafaţă de 384 mp ;
să se anuleze încheierile de intabulare nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 şi 23341 din 7 decembrie 2006 şi să se dispună radierea menţiunilor făcute în C.F. 2910 Alba Iulia sub Bl 1-14;
să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din C.F. 2910 Alba Iulia în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamanţilor, cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001;
să fie obligaţi pârâţii să predea reclamanţilor în posesie imobilele ce urmează a fi restituite în natură, respectiv să întocmească protocolul de predare-preluare;
să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 430 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorii C.C. şi C.A. împotriva dispoziţiei nr. 1021 din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia şi împotriva pârâţilor Primăria municipiului Alba Iulia şi P.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în esenţă că, Tribunalul Alba prin sentinţa civilă nr. 1610 din 23 noiembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 5380/2005 a dispus retrocedarea către pârâta P.S. a imobilului în litigiu înscris în C.F. 2910 Alba Iulia, nr. ord. A + 3, nr.top 964/1 - casă şi curte intravilan şi nr.top 965/1 - grădină, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi reţinându-se că pârâta este descendenta proprietarului tabular, defuncta T.D.. Proprietara tabulară a testat imobilul în litigiu fiului său D.A. prin testamentul autentificat sub nr. 1320/1973, legatar al cărei unic moştenitor s-a reţinut a fi pârâta P.S. Aşadar, în baza hotărârii judecătoreşti, imobilul în litigiu a intrat definitiv şi irevocabil în proprietatea numitei P.S. şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin încheierile de C.F. nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 şi apoi 23341 din 7 decembrie 2006. (sentinţa civilă nr. 1044/2006, pronunţată de Tribunalul Alba).
Tribunalul a reţinut că aceste hotărâri judecătoreşti au autoritate de lucru judecat şi se bucură de prezumţia absolută de adevăr, care nu poate fi răsturnată prin vreun mijloc de probă, astfel că dreptul dobândit şi intabulat în baza lor nu poate fi supus vreunei rectificări.
De asemenea, s-a avut în vedere că nu poate fi supusă unei noi analize modalitatea de preluare de către stat a imobilului, fiind incidente prevederile Legii nr. 33/1994.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, instanţa de fond a reţinut că această calitate revine pârâtei în virtutea devoluţiunii legale şi testamentare, chiar şi în baza ultimului testament autentic nr. 10497/1982 invocat de reclamanţi, dar care îi instituie ca legatari universali alături de soţul pârâtei, în cote egale de ½ părţi.
Pârâta P.S. este unica moştenitoare a defunctului său soţ P.D. şi în această calitate a revendicat imobilul în litigiu.
In calitate de moştenitor pârâta putea revendica oricând orice bun al moştenirii, bun care astfel revine în masa succesorală. La data pronunţării celor două hotărâri judecătoreşti se cunoştea numai existenţa testamentului autentic nr. 1320/1973, prin care a fost testat imobilul în favoarea soţului pârâtei.
Acest testament este unul cu titlu particular, care a avut ca obiect un bun determinat din succesiunea defunctei T.D., respectiv imobilul în litigiu.
Testamentul invocat de reclamanţi, autentificat sub nr. 10497/1982 este unul universal sau cu titlu universal, prin care se testează câte o fracţiune din moştenire fiecărui legatar, adică părţi egale din întreaga moştenire pentru fiecare dintre legatarii N.E.A. şi P.D.
Din analiza conţinutului acestor testamente s-a reţinut că ambele sunt valabile, pentru că testamentul cu titlu particular nu a fost revocat prin testamentul universal şi că din ultimul testament a fost exclus bunul testat anterior. Testamentul universal nu îl revocă pe cel cu titlu particular, el desfiinţând numai dispoziţiile incompatibile din testamentul anterior.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond s-a criticat interpretarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece s-a aplicat art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi nu art. 1 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1), (2), (3), (4) şi art. 7, art. 9, art. 21 din Legea nr. 10/2001.
A doua critică se referă la greşita reţinere a valabilităţii testamentului cu titlu particular, concomitent cu ultimul testament cu titlu universal, menţionându-se că, dacă s-ar fi dorit să se menţină şi testamentul anterior s-ar fi făcut referire directă la acest aspect cu ocazia redactării ultimului testament. în acest sens, se arată că instanţa a interpretat greşit disp. art. 921 C. civ., referitoare la revocarea testamentelor.
S-a mai susţinut că instanţa a respins în mod greşit capătul de cerere privind anularea încheierilor de intabulare nr. 22305/2006 şi nr. 23341/2006, precum şi radierea menţiunilor făcute în baza acestora în C.F. 2910 Alba Iulia, pe considerentul că există autoritate de lucru judecat.
În acest sens, se susţine că instanţa de fond a reţinut greşit că, din examinarea considerentelor sentinţei civile nr. 1044/2006 rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba s-a dispus retrocedarea imobilului din litigiu în favoarea intimatei P.S. în baza Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care imobilul nu putea fi retrocedat în baza acestei legi. In dezvoltarea criticii apelanţii susţin că nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat, întrucât ei nu au fost părţi în cele două sentinţe civile menţionate. Titlurile care au stat la baza emiterii celor două încheieri de intabulare nu le sunt opozabile, pentru că sentinţa civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba a fost pronunţată în baza testamentului autentificat în 1973 şi care a fost revocat prin testamentul autentificat în anul 1982. Potrivit ultimului testament, intimata P.S. era îndreptăţită numai la retrocedarea cotei de ½ parte din imobilul în litigiu, iar restul cotei de proprietate revenea apelanţilor, dacă ar fi fost aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Pretind apelanţii că, numai contestatorii sunt îndreptăţiţi să solicite retrocedarea imobilului în litigiu, fiind singurii care au depus notificare în baza Legea nr. 10/2001
Într-o altă critică se invocă netemeinicia hotărârii primei instanţe pentru că nu a anulat dispoziţia nr. 1021 din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia şi nu a dispus restituirea în natură a imobilului şi înscrierea dreptului de proprietate în C.F.
Se menţionează că, faţă de considerentele sentinţei apelate, rezultă că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul temeiniciei şi legalităţii pretenţiilor formulate, ci a respins contestaţia pe baza excepţiilor autorităţii lucrului judecat şi inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.
In ceea ce priveşte testamentele întocmite în cursul vieţii de T.D., apelanţii susţin că au aflat la sfârşitul lunii decembrie 2006 de ultimul testament întocmit în anul 1982, testament care este valabil.
Pârâţii Primarul municipiului Alba Iulia şi Primăria Alba Iulia nu au încunoştinţat apelanţii despre procesele pe care le purtau cu pârâta P.S., astfel că, nu au avut posibilitatea să formuleze cerere de intervenţie pentru a-şi apăra drepturile.
Intimata P.S., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a contestatorilor invocată de pârâta P.S.
A fost admis apelul declarat de reclamanţii C.C. şi C.A. împotriva sentinţei civile nr. 430 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Alba, secţia civilă, şi în consecinţă:
A fost desfiinţată sentinţa civilă sus-menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudece la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 4 alin (3) din Legea nr. 10/2001, susceptibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile care se solicită.
Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare toţi succesibilii care nu au acceptat în termen moştenirea după antecesorii lor.
Reclamanţii care au calitatea de continuatori ai persoanei defuncţilor N., respectiv T.D. sunt consideraţi prin prisma dispoziţiilor legale repuşi în termen.
Faţă de aceste considerente, excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, invocată de pârâta P.S. s-a reţinut ca nefondată.
În ceea ce priveşte apelul reclamanţilor, instanţa de apel l-a reţinut ca întemeiat, pentru mai multe considerente, astfel:
Prin Decizia tribunalului, s-a considerat că instanţa a analizat „autoritatea de lucru judecat" a celor două sentinţe judecătoreşti irevocabile şi valabilitatea testamentelor întocmite de defuncta T.D. pentru a concluziona asupra legalităţii şi temeiniciei dispoziţiei nr. 1021/2006, emisă de Primarul municipiului Alba Iulia.
Cu toate acestea, preocupându-se în mod evident numai de aspectele arătate, nu a analizat legalitatea şi temeinicia dispoziţiei prin prisma motivelor invocate de C.C. şi C.A., nu s-a pronunţat asupra încheierilor de intabulare atacate şi asupra incidenţei în cauză a Legii nr. 10/2001.
Pentru neanalizarea fondului cauzei, s-a apreciat necesară trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, care să analizeze dacă terenul solicitat face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 în raport de modalitatea în care a fost preluat de Statul Român.
De asemenea, s-a considerat necesar a se soluţiona cauza pe fond, neputând fi reţinută autoritatea de lucru judecat a sentinţelor civile nr. 1610/2005 şi 1044/2006, pronunţate de Tribunalul Alba, întrucât reclamanţii nu au fost părţi în acele cauze, situaţie în care nu este întrunită condiţia triplei identităţi de obiect cauză şi părţi.
Nu este incidenţă nici excepţia puterii de lucru judecat (care are conţinut diferit faţă de autoritatea de lucru judecat), întrucât analiza situaţiei terenului s-a făcut dintr-o altă perspectivă decât cea invocată de reclamanţi.
Fiind o altă cauză în sens juridic, va fi analizat din această nouă perspectivă modul de preluare a terenului de către stat, cu titlu valabil sau abuziv.
După clarificarea acestor aspecte, se va stabili dacă reclamanţii sunt sau nu îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului şi dacă este sau nu justificată anularea încheierilor de intabulare.
Tot în rejudecare se va avea în vedere că tribunalul a reţinut greşit valabilitatea celor două testamente, în condiţiile în care testamentul cu titlu universal stabileşte că moştenirea defunctei va reveni ambilor săi copii, tară nicio excepţie sau fără a exclude vreun bun din patrimoniul său. Testatoarea a înţeles să împartă întreaga sa avere în mod egal celor doi copii.
Împotriva deciziei nr. 199/A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, în termen legal a declarat recurs P.S., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea criticilor se susţine că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin hotărârea primei instanţe nu a fost analizat fondul cauzei.
In sensul criticii formulate se arată că reclamanţii, prin primul capăt de cerere al contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei nr. 1021 din 6 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Alba Iulia au solicitat să se constate că imobilul în litigiul a fost preluat fără titlu valabil, prin Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987.
Raportat la acest prim capăt de cerere se apreciază că instanţa de fond prin sentinţele civile nr. 1610 din 23 noiembrie 2005 şi nr. 1044 din 2006 pronunţate de Tribunalul Alba s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat preluarea cu titlu valabil a imobilului de către stat şi incidenţa prevederilor Legii nr. 33/1994 a cărei aplicabilitate nu a fost suprimată prin intervenţia Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, prin care reclamanţii au solicitat să se stabilească împrejurarea că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului, se susţine că a fost soluţionat şi acesta.
Menţionează recurenta că instanţa a stabilit calitatea sa de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, că testamentul din anul 1982 este unul cu titlu universal şi nu conţine dispoziţii incompatibile cu cele din testamentul cu titlu particular.
Pentru aceste considerente recurenta susţine că nu se impunea desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Hotărârea recurată este criticabilă în ceea ce priveşte dispoziţia de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe, recursul fiind fondat.
Este bine cunoscut că apelul reprezintă o cale ordinară de atac prin intermediul căreia oricare dintre părţi poate solicita unei jurisdicţii superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Prin caracterul său devolutiv, judecata se poartă asupra tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept, cu respectarea principiului disponibilităţii procesuale, cercetându-se cauza numai în raport de motivele indicate.
Instanţa de apel are obligaţia realizării unui control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul primei judecăţi, pentru a nu se încălca principiul dublului grad de jurisdicţie.
În speţă, constatându-se că prima instanţă a soluţionat cauza numai pe excepţii, fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel în raport de caracterul devolutiv al acestei căi de atac avea obligaţia să analizeze toate aspectele invocate prin criticile formulate şi să se pronunţe asupra acestora.
Se reţine că nu s-a analizat situaţia terenului în litigiu, în sensul dacă face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001, în funcţie de modalitatea în care a fost preluat de Statul Român.
In mod greşit s-a apreciat incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de cele două hotărâri judecătoreşti irevocabile, în condiţiile în care reclamanţii nu au fost părţi în dosarele în care acestea s-au pronunţat, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
Nu a fost analizată legalitatea şi temeinicia dispoziţiei atacate prin prisma motivelor invocate şi instanţa nu s-a pronunţat asupra încheierilor de intabulare atacate. Se impunea analiza situaţiei terenului în discuţie din perspectiva modalităţii de preluare a terenului de către stat, respectiv cu titlu valabil sau abuziv.
De asemenea, se impunea o analiză minuţioasă în ceea ce priveşte valabilitatea celor două testamente, pornind de la faptul că testamentul universal întocmit în anul 1982 stabileşte că moştenirea defunctei va reveni ambilor săi copii, fără a exclude vreun bun din patrimoniul său şi fără a include vreo altă excepţie. Din conţinutul acestuia rezultă că defuncta a înţeles să împartă averea sa ambilor copii în mod egal, fără a face o menţiune expresă referitoare la menţinerea unei dispoziţii din testamentul anterior sau cu privire la gratificarea fiului său cu imobilul din litigiu.
Numai după administrarea şi interpretarea probatoriilor se poate stabili dacă reclamanţii sunt sau nu îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului şi dacă se impune sau nu anularea încheierilor de intabulare.
Pentru considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis, să se caseze Decizia recurată şi cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P.S. împotriva deciziei nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9727/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9712/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
