ICCJ. Decizia nr. 9764/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9764/2009
Dosar nr. 2207/86/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Cu notificarea nr. 294 din 13 august 2001, petentul V.T. a cerut acordarea de despăgubiri, în sumă de 500 milioane lei vechi, pentru imobilul - casă cu anexe gospodăreşti, care a fost situat în oraşul Fălticeni, şi care a fost preluat în mod abuziv de stat şi, ulterior, demolat, invocând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 550 din 18 martie 2008, P.M. Fălticeni a respins cererea formulată de petentul V.T. (cu menţiunea că acesta a decedat iar procedura a fost continuată de moştenitorii F.D.D. şi F.D.), reţinând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de stat a imobilului compus din construcţii (casă de locuit şi anexe gospodăreşti) şi 252 m.p. teren, situat la adresa indicată de petent.
Prin contestaţia înregistrată, la 21 aprilie 2008, reclamanţii F.D.D. şi F.D. au solicitat anularea dispoziţiei menţionate şi admiterea cererii în despăgubire.
În motivarea solicitării de despăgubire reclamanţii au susţinut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din menţiunile adeverinţelor nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni şi nr. 14742 din 8 august 2001 emisă de pârâtă, preluarea realizându-se în vederea realizării planului de sistematizare a oraşului, cu menţiunea că terenul s-a preluat în baza Decretului nr. l 7/1981, iar construcţiile fără vreun titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 1503 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis cererea, a anulat dispoziţia şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că, potrivit menţiunilor adreselor mai sus arătate, pârâtă, P.M. Fălticeni, confirmă modalităţile de preluare ale imobilului, caz în care, solicitarea de despăgubire formulată de reclamanţi este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul P.M. Fălticeni.
În motivarea apelului pârâtul a susţinut că despăgubirile acordate reclamanţilor de prima instanţă, anume despăgubiri băneşti, contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, astfel de despăgubiri putând fi stabilite doar în condiţiile legii speciale, modalitate cu care este de acord în ipoteza respingerii apelului.
Totodată, pârâtul a reiterat, fără a dezvolta, susţinerea potrivit căreia reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive de stat a imobilului în litigiu.
Prin decima civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat, în parte sentinţa, în sensul că a constatat că, pentru imobilul în litigiu, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la obţinerea de măsuri reparatorii prin echivalent, adică de despăgubiri care însă se acordă în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceiaşi decizie a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de parte a apelantului M. Fălticeni.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că primul motiv de apel este întemeiat, întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu se prevede posibilitatea acordării de către pârât de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referinţă prevăzută de acest act normativ, regimul stabilirii şi plăţii unor astfel de despăgubiri fiind cel imperativ instituit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, caz în care se impune schimbarea sentinţei sub acest aspect.
Referitor la cele de-al doilea motiv de apel formulat de pârât, instanţa a reţinut că nu poate fi primit, întrucât reclamanţii au probat faptul preluării abuzive de către stat a imobilului.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit menţiunilor adresei nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni, casa de locuit care a aparţinut autorilor reclamanţilor, aspect necontestat de pârât, compusă din 6 camere, 2 bucătării şi o sală, a fost demolată în luna noiembrie 1976 în vederea realizării planului de sistematizarea a O. Fălticeni, aspect confirmat şi prin menţiunile nr. 14742 din 8 august 2001 emisă de pârâtă, prin care se atestă şi faptul preluării terenului în baza Decretului nr. 17/1981.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P.M. Fălticeni, invocând incidenţa motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul susţine că „instanţa de fond a admis contestaţia formulată de reclamanţi trecând cu uşurinţă peste motivul principal al respingerii notificării, acela de a nu face dovada preluării abuzive a imobilului solicitat (un document juridic valabil)" şi că împotriva hotărârii primei instanţe a formulat apel, prin care a invocat două motive, însă instanţa de apel „s-a limitat a dezvolta mai mult primul punct al cererii" iar „cu privire la cel de-al doilea a reţinut fără temei legale că preluarea abuzivă s-a făcut având ca bază o adeverinţă, nr. 4940 din 5 august 1977, ceea ce nu este admis potrivit legii", motiv pentru care se impune casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru continuarea judecăţii.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost dezvoltat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Când recursul nu este motivat sau când se indică doar formal anumite motive de recurs, fără însă ca acestea să fie în vreun mod dezvoltate în raport cu considerentele hotărârii atacată, calea de atac este lovită de nulitate.
În speţa supusă analizei, prin cererea de recurs pârâtul a indicat trei motive de recurs, anume cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia iar potrivit pct. 9, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10, potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovedi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, se constată că nu mai poate face obiectul analizei întrucât a fost abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 219/2005.
Or, din dezvoltarea motivelor de recurs se constată ca pârâtul nu a invocat nicio critică care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., mai sus enunţate.
De altminteri, verificând lucrările dosarului se constată că reclamanţii a învestit instanţele de fond cu judecata unei contestaţii, formulată de reclamanţi, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziţiei nr. 550 din 18 martie 2008 emisă P.M. Fălticeni, iar instanţele de fond s-au pronunţat cu privire la acest act juridic, fără a-i schimba natura ori înţelesul, caz în care indicarea în declaraţia de recurs, a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se dovedeşte a fi formală.
Totodată, simpla afirmaţie formulată de pârât, în sensul că statuarea instanţei de apel cu privire la un anumit mijloc de dovadă (adresa nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni) ar fi contrară legii, nu îndeplineşte condiţia referitoare la motivare şi nu permite încadrarea acestei afirmaţii în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aceasta întrucât, nu se indică textul de lege sau principiul de drept încălcat şi, respectiv, nu se arată sensul în care ar fi avut loc această încălcare, caz în care, această afirmaţie, formulată în termeni generali, nu întruneşte caracterul unei critici de nelegalitate.
În concluzie, se constată că pârâtul, în realitate, prin motivele de recurs, s-a rezumat să enunţe afirmaţii cu caracter general la adresa considerentelor pe baza cărora instanţa de apel a soluţionat pricina, caz în care, Înalta Curte este pusă în imposibilitate de a-şi exercita dreptul său de control cu privire la hotărârea recurată.
Aşa fiind, reţinând şi că în cauză nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. Fălticeni prin primar împotriva deciziei nr. 7 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9768/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9757/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
