ICCJ. Decizia nr. 9773/2009. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9773/2009
Dosar nr. 3535/2/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 767din 19 septembrie 2008, pronunţată de către Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată din oficiu, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU - afiliat la Federaţia Educaţiei Naţionale, împotriva pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN GIURGIU, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE si ŞCOALA ISVOARELE, ambele cu sediul în comuna Giurgiu, judeţul Giurgiu, a fost obligata pârâta ŞCOALA ISVOARELE să calculeze şi să plătească membrilor sindicatului reclamant-personalul din învăţământ, drepturile băneşti reprezentând prime de vacanţă pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data stabilirii dreptului şi până la data plăţii efective, au fost obligaţi pârâţii CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE ŞI CONSILIUL JUDEŢEAN GIURGIU să vireze pârâtei ŞCOALA ISVOARELE, fondurile necesare plăţii drepturilor anterior menţionate către membrii sindicatului reclamant, s-a constatat prescris dreptul la acţiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1725/R din 19 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEŢEAN GIURGIU împotriva sentinţei civile nr. 767/LM din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. 1558/122/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat F.E.N. şi intimaţii-pârâţi ŞCOALA ISVOARELE şi CONSILIUL LOCAL ISVOARELE, a modificat în parte sentinţa atacată, in sensul ca a respins ca neîntemeiate pretenţiile aferente anilor 2005-2008, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învăţământ pentru anul şcolar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. (1) lit. g) plata unei prime de vacanţă din venituri proprii, în condiţiile legii, odată cu indemnizaţia de concediu.
Curtea a constatat că, salarizarea personalului din învăţământ se face în condiţiile art. 48-50 din Legea nr. 127/1997, act normativ care stabileşte următoarele: (1) „Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învăţământul constituie o prioritate naţională, ţinând seama de responsabilitatea şi complexitatea muncii, de pregătirea şi experienţa profesională, de rolul şi importanţa activităţii prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare; (2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi şi facilităţi ale personalului didactic auxiliar şi nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime şi maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori şi organizaţiile sindicale reprezentative din învăţământ, potrivit legii".
De asemenea, dispoziţiile art. 50 alin. (12) prevăd următoarele: personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă".
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, pentru ca prevederea din contractul colectiv de muncă cu privire la prima de vacanţă să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispoziţiile legale în materia salarizării nu conţin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanţă, în acest sens sunt elocvente dispoziţiile alin. (2) al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim şi maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori şi organizaţiile sindicale reprezentative din învăţământ, potrivit legii.
Prin urmare, legea nu stabileşte în mod concret, expres şi imperativ dreptul la primă de vacanţă, astfel că dispoziţia din contactul colectiv de muncă nu este aplicabilă şi nu are eficienţă atâta timp cât nu se corelează cu dispoziţiile legale în ceea ce priveşte salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului didactic din învăţământul preuniversitar.
O a doua condiţie cerută de acelaşi text din contractul colectiv de muncă impune existenţa fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din „venituri proprii".
Or, tocmai acest lucru nu a fost dovedit in cauza, existenţa veniturilor proprii care pot lua destinaţia primelor de concediu în condiţiile contractului colectiv de muncă.
Curtea a constatat că, nici la judecata în fond şi nici la judecata în recurs, nu s-a făcut dovada existenţei unor venituri proprii ale intimatului care să dobândească destinaţia specifică de primă de vacanţă aşa cum au stabilit părţile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, Curtea a reţinut că, în mod nelegal au fost obligate pârâtele să aloce fondurile necesare plăţii acestor sume atâta timp cât dispoziţiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabilesc că aceste prime trebuie plătite din fonduri proprii ale unităţilor de învăţământ.
Cu privire la stabilirea prin analogie cu alte categorii socio-profesionale, Curtea a considerat că nu se poate aplica criteriul analogiei deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condiţiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesară şi îndeplinirea celorlalte condiţii descrise mai sus.
Prin Decizia civilă nr. 3378/R din 14 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuientul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat la Federaţia Educaţiei Naţionale şi pe intimaţii CONSILIUL JUDEŢEAN GIURGIU, ŞCOALA ISVOARELE si CONSILIUL LOCAL ISVOARELE, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1558/122/2008 (8162/2008) de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre au fost avute in vedere următoarele considerente de fapt si de drept:
La data de 15 aprilie 2009, s-a înregistrat prin serviciul registratură pe rolul acestei instanţe de judecata, cererea de revizuire formulată de revizuientul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat la Federaţia Educaţiei Naţionale, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1558/122/2008 (8162/2008), a Secţiei a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cauza revizuirii a fost indicată de revizuient ca fiind dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea Sindicatelor, iar prin motivele cererii se învederează că instanţa a dat o soluţie care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le enumeră in cuprinsul cererii) şi în care soluţia dată de instanţa Curţii de Apel a fost de respingere ca nefondat a recursului, cu menţiunea, hotărâre irevocabila.
Revizuientul a solicitat admiterea revizuirii deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009, întrucât a întâmpinat probleme în aplicarea sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile şi, astfel, s-ar crea discriminări între grupele comunale şi orăşeneşti ale membrilor de sindicat.
La data de 13 mai 2009, prin Serviciul Registratură al Curţii, a depus întâmpinare intimatul CONSILIUL JUDEŢEAN GIURGIU, cu solicitarea expresa de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
La termenul din 14 mai 2009, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe de soluţionare a cererii de revizuire, faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2), rap. la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text de lege invocat şi de revizuient, „revizuirea unei hotărâri.... se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs; in cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".
Cum Decizia a cărei revizuire se cere a fost dată de o instanţă de recurs, instanţa a procedat conform dispoziţiilor exprese ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ. , „in cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice", declinând competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire, din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează:
In drept, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".
Textul de lege redat in paragraful anterior are ca fundament instituţia puterii de lucru judecat.
Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii pentru a putea fi admisa; 1. să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii: 2. hotărârile să fie pronunţate in aceeaşi pricina-tripla identitate de obiect, părţi, cauza: 3. hotărârile să fie pronunţate in dosare diferite: 4. să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat: 5. să se ceara anularea celei de-a doua hotărâri.
Ipoteza de fapt invocata de revizuientul de fata, conform căreia, instanţa de judecata a pronunţat o soluţie care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le enumeră in cuprinsul cererii, fiind depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 02 decembrie 2009) în care soluţia dată de instanţa curţii de apel a fost de respingere ca nefondat a recursului, cu menţiunea, hotărâre irevocabila, respectiv împrejurarea ca revizuientul a întâmpinat probleme în aplicarea sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile şi, astfel, s-ar crea discriminări între grupele comunale şi orăşeneşti ale membrilor de sindicat, nu poate fi valorificata in contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, hotărârile fata de care s-a susţinut contrarietatea au fost pronunţate în dosare diferite, dar in contradictoriu cu alte părţi, ceea ce înseamnă neindeplinirea cumulativa a cerinţelor textului de lege susmenţionat (nu a fost îndeplinită condiţia identităţii de părţi).
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, in acord cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU împotriva deciziei nr. 1725/R din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat Federaţiei Educaţiei Naţionale împotriva deciziei nr. 1725/R din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9786/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9765/2009. Civil → |
|---|
