ICCJ. Decizia nr. 9792/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9792/2009
Dosar nr. 6734/3/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 februarie 2005, contestatorii K.E. şi R.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea în parte a deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, admiterea cererii contestatorilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul – teren în suprafaţă de 932 mp situat în Dej, la valoarea de piaţă a acestuia conform legii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a precizat că prin Decizia atacată s-a soluţionat notificarea depusă de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că pentru construcţia demolată s-a declinat competenţa de soluţionare către Primăria Dej, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 şi art. 33 din lege, iar pentru terenul în suprafaţă de 929,81 mp s-au acordat măsuri reparatorii în valoarea totală de 102.280.000 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 350 din 18 februarie 2008 a admis contestaţia formulată de contestatorii K.E. şi R.E. împotriva intimatei A.V.A.S. s-a modificat în parte Decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 1 din decizie, pentru terenul în suprafaţă de 932 mp, situată în Dej, la suma de 219.742 lei şi a fost obligată intimata către contestatori, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 740 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, urmare a notificării formulate de contestatori în baza Legii nr. 10/2001, intimata A.V.A.S. a emis Decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005, prin care a recunoscut dreptul acestora la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 929,01 mp situat în Dej, stabilind cuantumul despăgubirilor la 102280.000 lei. S-a făcut de către intimată aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, conform căruia „deciziile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubiri, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
- Împotriva sentinţei au declarat apel atât apelanţii contestatori K.E. şi R.E., cât şi apelanta-intimată A.V.A.S.
Apelanţii-contestatori K.E. şi R.E. au criticat sentinţa deoarece valoarea de piaţă stabilită prin expertiză nu ar fi corectă, susţinând că apelanţii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză prin care au susţinut vicii de fond ale acesteia.
Apelanta – pârâtă A.V.A.S. a criticat stabilirea valorii imobilului ce a fost stabilită de expert cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Normelor Metodologice de Aplicare a legii; valoarea de 26,33 Euro/mp nu reprezintă valoarea rezultată în urma unei tranzacţii finalizate din diverse zone ale oraşului Dej. Se mai susţine că aşa cum s-a precizat şi prin obiecţiuni, Comisia de Evaluare din cadrul A.V.A.S. a avut în vedere prevederile art. 10.8 lit. b) din HG nr. 498/2003, conform cărora pentru terenurile din intravilanul localităţilor, „stabilirea valorii lor urmează a se face potrivit valorii de piaţă".
Pe de altă parte, se solicită exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-ar putea reţine reaua-credinţă a acestei părţi sau neglijenţa pricinuită prin apărarea sa, arătându-se şi că aceste cheltuieli de judecată sunt stabilite arbitrar, fără dovezi clare.
Prin Decizia civilă nr. 27 din 15 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelurile formulate de apelanţii – contestatori K.E. şi R.E. şi de apelanta – intimată A.V.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 350 din 18 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că susţinerile contestatorilor care au fost formulate ca şi obiecţiuni la raportul de expertiză nu se justifică, atât raportul de expertiză, cât şi răspunsul la obiecţiunile formulate sunt legale şi în concordanţă cu ansamblul înscrisurilor administrate în cauză.
Criticile apelantei A.V.A.S. nu au fost primite de instanţa de apel care a considerat că hotărârea este dată cu respectarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 11 lit. b) din HG nr. 498/2003, ce prevăd în mod explicit că valoarea imobilului se stabileşte potrivit valorii de piaţă, că pentru terenurile intravilane se are în vedere valoarea de vânzare a unui teren din anul soluţionării notificării, iar valoarea rezultată face obiectul negocierii cu persoana îndreptăţită.
Cu privire la cheltuielile de judecată încuviinţate de către instanţă, instanţa a considerat că apărarea apelantei în sensul că nu a fost de rea credinţă şi astfel nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită, deoarece conform art. 274 C. proc. civ., reaua credinţă nu este un temei de obligare la plata acestor cheltuieli, cheltuieli ce au fost corect acordate, pârâta „căzând în pretenţii", conform legii.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâta A.V.A.S.
Recurenţii-reclamanţi au învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine greşita respingere a apelului reclamanţilor fără ca soluţia respingerii să fie motivată şi fără ca motivele de apel să cunoască vreo analiză din partea instanţei. Se apreciază că valoarea despăgubirilor stabilite este neconformă cu criteriile legale referitoare la valoarea de piaţă a imobilului aflat în litigiu, că instanţa nu s-a pronunţat faţă de apărările lor, privind modalitatea de stabilire prin expertiză, a valorii de piaţă a imobilului.
Se mai consideră că modalitatea de calcul este greşită, indicând valorile „concrete", conform metodologiei legale, în cuantum de 101.640 Euro.
Recurenta A.V.A.S. susţine următoarele critici de nelegalitate a deciziei:
În cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond şi-ar fi însuşit punctul de vedere al expertului cu privire la valoarea imobilului, nearătându-se motivele pentru care aceasta este corectă, faţă de cea calculată de A.V.A.S., valoarea imobilului a fost stabilită de expert cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, şi normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Se consideră că instanţa de fond greşit a reţinut că terenul în litigiu are suprafaţa de 932 mp, suprafaţă cu care apare înscris în cartea funciară, în cartea funciară apare o suprafaţă de teren de 929,81 mp.
Se solicită, în consecinţă, exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece A.V.A.S. nu ar putea fi obligată, nefiind reţinută reaua credinţă sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în proces.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de recurenţii reclamanţi vizează, pe de o parte, „nemotivarea soluţiei de respingere a apelului de către instanţa de apel", iar pe de altă parte, se critică modalitatea de calcul a valorii despăgubirilor care ar fi neconforme criteriilor legale privind valoarea de piaţă a imobilului aflat în litigiu.
Susţinerile acestor recurenţi nu se justifică: Decizia recurată cuprinde atât motivele de fapt, dar şi cele de drept ce au format convingerea instanţei, ca şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, se consideră de către Curtea de Apel că apelul este nefondat deoarece criticile contestatorilor privind stabilirea valorii imobilului ce au fost formulate ca şi obiecţiuni la raportul de expertiză au fost respinse, soluţia impunându-se în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nu se poate reţine nici incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenţii-contestatori privind stabilirea valorii despăgubirilor la care contestatorii sunt îndreptăţiţi, valoare a despăgubirilor pe care o contestă şi recurenta pârâtă prin recursul declarat.
Instanţele de judecată au interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 10 pct. 8 lit. b) din HG nr. 498/2003. Valoarea imobilului în litigiu s-a stabilit potrivit valorii de piaţă, prin raportul de expertiză efectuat în cauză fiind respectate criteriile legale prevăzute de dispoziţiile legale suscitate pentru calculul acestei valori a imobilului teren, cu privire la care reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Nici susţinerea recurentei A.V.A.S. privind întinderea suprafeţei de teren la care reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în echivalent nu se justifică, instanţa de apel a considerat în mod just că suprafaţa de teren de 932,40 mp este înscrisă în C.F. nr. 15520 Dej, sub A + 1, nr. top. 145/2, ea fiind identificată şi prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Critica recurentei-pârâte privind greşita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate atrage nelegalitatea deciziei atacate: instanţei de apel a făcut o justă aplicare art. 274 C. proc. civ.: Prin admiterea contestaţiei şi modificării parţiale a deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S., această pârâtă a căzut în pretenţii, aflându-se în culpa procesuală, conform art. 274 C. proc. civ.
Reclamanţii au dreptul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, neprezentând relevanţă susţinerea recurentei pârâte A.V.A.S. că nu a fost reţinută reaua-credinţă sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în proces.
Fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a prevederilor art. 274 C. proc. civ., Curtea de Apel a aplicat în mod just aceste prevederi legale, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi şi de recurenta-pârâtă, în baza art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii deciziei civile a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii K.E. şi R.E. şi de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 27 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9796/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9790/2009. Civil → |
|---|
