ICCJ. Decizia nr. 9800/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9800/2009
Dosar nr. 1721/102/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Târgu Mureş s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant SC R. în contradictoriu cu pârâţii T.N., T.A., S.T. şi S.L. şi intervenientul T.T., au fost obligaţi pârâţii şi intervenientul să-şi ridice anexele improvizaţii situate pe terenul arabil intravilan în suprafaţă de 2036 mp înscris în C.F. nr. 92769/N, nr.top 88/65/1/1/1/6/22 situat în Tg. Mureş, fără număr, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să le ridice pe cheltuiala pârâţilor; s-a respins cererea privind evacuarea pârâţilor şi intervenientului de pe terenul identificat anterior, ca admisibilă, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţi, ca neîntemeiate şi au fost obligaţi pârâţii şi intervenientul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1424,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată după cum urmează: pârâţii T.N., T.A. şi intervenientul T.T. câte 237,48 lei fiecare, iar pârâţii S.T. şi S.L. câte 365,23 lei fiecare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta SC R. SRL Tg. Mureş şi pârâţii T.N., T.A., S.T. şi S.L.
În apelul reclamantei s-a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, motiv de nulitate prevăzut de art. 296 C. proc. civ., fiind pronunţată cu încălcarea art. 480 C. civ. deoarece este în afara oricărui dubiu şi rezultă din extrasul C.F. că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului teren intravilan în suprafaţa de 2036 mp situat în Tg. Mureş, că reclamanta este împiedicată în mod abuziv de pârâţi să uzeze de atributele acestui drept de proprietate, neexistând nici un raport contractual de locaţiune între reclamantă şi pârâţii intimaţi aceştia sunt simpli toleraţi, conform legii şi jurisprudenţei în materie toleratul este evacuabil ad mutum, de la data luării în posesie nelegitime a bunului altuia, în speţă pârâţii intimaţi continuă să folosească pe nedrept un teren proprietate reclamantei, încă din timpul în care acesta era proprietatea antecesorului de drept al reclamantei, ceea ce nu le conferă acestora un drept de locaţiune sau de folosinţă, fiind evident ca în cauză nu au aplicaţiune dispoziţiile legale în materia locaţiunii, ci acelea ale art. 480 C. civ. care îi conferă proprietarului dreptul de paşnică posesie, folosinţă şi dispoziţie.
În consecinţă s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi evacuarea pârâţilor de pe terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 C. civ. , art. 1073, art. 1077 C. civ. , art. 274 C. proc. civ.
În apelul declarat de pârâţi s-a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei având ca obiect obligaţia de a face, respectiv de a-şi ridica construcţiile anexe de pe terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond dând o greşită interpretare materialului probator existent în cauză, pe baza simplei existenţe a unui extras C.F. la dosar şi a unei expertize care atestă faptul că suprafaţa de teren invocată de reclamantă a fost dobândită prin act valabil de vânzare-cumpărare şi că reclamanta ar folosi mai puţin teren cu 2036 mp pe care s-ar găsi amplasate anexele gospodăreşti ale pârâţilor, că din probele administrate rezultă indubitabil că numitul F.E. a dobândit prin Titlul de proprietate nr. 133348/1993 suprafaţa de numai 3.500 mp teren însă acesta prin întabulări succesive, nelegale, a ajuns să figureze cu o suprafaţă mai mare cu 2193 mp suprafaţă care constituie proprietatea Statului Român şi pe care o au în folosinţă de foarte mulţi ani şi care nu le-a fost contestată nici o dată de nimeni, pe care ei au solicitat-o conform Legii nr. 247/2005, sens în care au solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea cererilor lor, cerere respinsă în mod nelegal de prima instanţă, deşi intervenientul Statul Român a arătat situaţia de fapt aşa cum rezultă ea din actele depuse la dosar şi care se găsesc în evidenţele Primăriei şi ale biroului de carte funciară, că se impune în mod corect şi legal schimbarea sentinţei atacate după ce în prealabil cauza va fi suspendată până la soluţionarea cererilor lor depuse conform Legii nr. 247/2005 şi a acţiunii în anularea actelor prin care F.E., vânzător, a înstrăinat o suprafaţă mai mare de teren reclamantei decât avea dreptul, acţiune promovată de către Primăria Tg. Mureş.
In drept, s-au invocat prevederile art. 282, art. 284, art. 287, art. 296, art. 274 C. proc. civ.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 295-296 C. proc. civ., curtea de apel a constatat nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia civilă nr. 52 din 8 februarie 2008 Tribunalul Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC R. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1362 din 14 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş. S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii T.N., T.A., S.T. şi S.L. împotriva sentinţei civile nr. 1362 din 14 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prima instanţă a administrat un probatoriu complet. pe care l-a interpretat bine, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Cu privire la apelul reclamantei, se reţine că între aceasta şi pârâţi nu
au existat raporturi de locaţiune asupra terenului în litigiu, în realitate reclamanta încercând să intre în posesia unui imobil pe care l-a dobândit prin cumpărare şi care se află în posesia faptică a pârâţilor care nu au vreun titlu legal care să-i îndreptăţească la aceasta.
Ca atare, legal prima instanţă a respins cererea de evacuare formulată de reclamantă ca inadmisibilă, evacuarea fiind o sancţiune specifică raporturilor de locaţiune,privind locuinţele, situaţia existentă în speţă putând fi tranşată doar printr-acţiune în revendicare.
Cu privire la apelul pârâţilor, se retine că în mod întemeiat prima instanţă a admis petitul formulat de reclamantă privind obligaţia de a face. Reclamanta este proprietara tabulară a suprafeţei de 2036 mp teren situat în Tg. Mureş, înscris în C.F. nr. 92.769/N Tg. Mureş, nr. top 8/65/1/1/1/6/22, dobândit prin cumpărare prin contractul autentificat sub nr. 733/2005 de către BNP L.D. (f. 5-6 dosar primă instanţă).
Din expertiza topografică efectuată de prima instanţă (f. 54-56,76) reiese că reclamantă are în posesie din proprietatea sa doar suprafaţa 1577,48 mp teren, restul fiind ocupat ilegal de pârâţi, care folosesc 554,52 mp teren, deşi legal au dreptul la folosinţa a doar 100 mp teren, aflat în proprietatea Statului Român, 454,52 mp fiind ocupaţi din proprietatea reclamantei.
Cu privire la criticile din apelul pârâţilor că prima instanţă nelegal ar fi admis acest petit, în baza simplei existenţe a unui extras C.F. şi a unei expertize fără a lua în considerare că numitul F.E., de la care reclamanta a cumpărat imobilul în litigiu a vândut mai mult decât avea dreptul, tribunalul constată şi aceste critici neîntemeiate. Din contractul de vânzare-cumpărare şi extrasul C.F. 92769/N Tg. Mureş reiese cu certitudine că reclamanta este proprietara de drept a terenului ocupat de pârâţi, fiind aplicabile prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei nefiind criticată în sensul susţinut de pârâţi.
De asemenea se constată neîntemeiate şi criticile apelanţilor pârâţi vizând faptul că în mod nelegal prima instanţă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea cererii lor de atribuire a terenului în litigiu în baza Legii nr. 247/2005. În mod legal prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece textul legal prevede condiţia dependenţei soluţiei ce se va pronunţa în cauză de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi ori în speţă pârâţii au cerut suspendarea până la soluţionarea unor cereri adresate Comisiei Locale Tg. Mureş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza Legii nr. 247/2005. În al doilea rând suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi în situaţia existenţei unei alte judecări este facultativă, iar nu obligatorie pentru instanţă, astfel s-ar ajunge la tergiversarea fără sfârşit a soluţionării cauzei.
Împotriva deciziei nr. 74 au declarat recurs pârâţii T.N., T.A., S.T. şi S.L., susţinând aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., urmând a se relua dezbaterea cauzei după soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 4248/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş.
S-a considerat de către instanţă că soluţia ce se va pronunţa în cauza având ca obiect rectificarea cărţii funciare influenţează soluţionarea prezentei cauze, dezlegarea pricinii atârnând de existenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi conform dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva încheierii a declarat recurs SC R. SRL ce a considerat incidente prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. Pe de o parte, se susţine încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1947 privind taxele de timbru, iar pe de altă parte, modul de soluţionare al cauzei nu ar depinde integral de modul în care va fi soluţionat dosarul privind modificarea cărţii funciare aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă fără echivoc că încheierile prin care s-a suspendat judecata recursului nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind irevocabile.
Cum prin încheierea recurată în speţa supusă judecăţii s-a dispus suspendarea judecării recursului în baza art. 2441 C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9804/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9796/2009. Civil → |
|---|
