ICCJ. Decizia nr. 1127/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1127/2010
Dosar nr. 1588/99/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa nr. 468 din 24 martie 2008 Tribunalul Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.F., a admis acţiunea, a anulat decizia de respingere a notificării din 21 iunie 2006 emisă de CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti, a constatat că reclamanta P.F. are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi a obligat pârâta să-i acorde despăgubiri în echivalent, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 2.380 mp situat în comuna Dorna Cândrenilor, judeţul Suceava, identificat cu parcela X (cumulată în parcela Y), înscris în C.F. a comunei Dorna Cândrenilor, delimitat prin raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de expert P.A., despăgubiri ce urmează a fi evaluate de pârâtă în conformitate cu concluziile raportului de expertiză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, că de la autorii săi a fost preluată abuziv suprafaţa de 2.380 mp, că reclamanta a făcut dovada că terenul expropriat prin Decretul Prezidenţial nr. 196/1988 în scopul amplasării şi construirii obiectivului de investiţii „Electrificare linie C.F. - Suceava-Beclean pe raza comunei Dorna Cândrenilor” a fost proprietatea mamei sale, D.F., astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale active apare ca neîntemeiată. Tribunalul a constatat că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, restituirea în natură nefiind posibilă, cu consecinţa stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta CN C.F. - C.F.R. Sucursala Regională C.F. Iaşi, invocând următoarele motive: reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, titular la data preluării abuzive fiind P.I.T., iar nu D.F. a cărei succesoare este; instanţa de fond a reţinut cu o motivare ambiguă că aceeaşi suprafaţă de teren provine de la doi autori între care nu există nici o legătură; nu a fost făcută dovada întinderii suprafeţei de teren preluate în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; despăgubirile băneşti nu trebuie acordate de pârâtă şi nu au fost calculate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 178 din 5 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul, reţinând că s-a făcut dovada că în decretul de expropriere s-a înscris greşit proprietarul terenului ca fiind socrul mamei reclamantei, P.I.T., persoană decedată din anul 1951 şi că din certificatul tabular emis de notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc din 16 iunie 1995 rezultă că F. a lui N.P. (mama reclamantei) este proprietara terenului în litigiu. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că prin raportul de expertiză s-a identificat terenul în litigiu, precum şi identitatea dintre acesta şi parcela X cumulată cu parcela Y şi înscrisă în C.F. a comunei Dorna Cândrenilor, astfel încât dreptul de proprietate şi amplasamentul terenului sunt pe deplin dovedite. Cât priveşte critica referitoare la stabilirea despăgubirilor, a fost respinsă, de asemenea, ca nefondată, cu motivarea că prima instanţă nu a obligat pârâta la despăgubiri, ci a dispus ca aceasta să propună acordarea despăgubirilor, având plenitudine de jurisdicţie în soluţionarea pe fond a notificării, iar trimiterea la concluziile raportului de expertiză viza identificarea terenului, iar nu calculul despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională C.F. Iaşi, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamanta P.F.
Criticând decizia instanţei de apel prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., pârâta a susţinut că reclamanta nu a indicat în care din cazurile de preluare abuzivă prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/2001 se încadrează, că reclamanta nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită, deoarece nu a făcut dovada calităţii de moştenitor a lui P.I.T. - titularul dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive, că instanţa de fond a reţinut că aceeaşi suprafaţă de teren ar proveni de la doi autori - D.F. şi P.I.T., că în ciuda expertizei efectuate, la care pârâta a formulat şi obiecţiuni, nu reiese în mod evident că întinderea dreptului de proprietate la data preluării abuzive ar fi fost de 2380 mp, iar despăgubirile băneşti nu au fost calculate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nu trebuie acordate de către pârâtă.
Analizând criticile formulate, ce pot fi încadrate formal în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge ca nefondate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi nerestituite se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi.
Întrucât condiţia preluării abuzive, definită de art. 2 din Lege, nu se prezumă, instanţa are obligaţia de a aprecia, pe bază de dovezi, dacă împrejurarea invocată se încadrează în dispoziţiile legale.
În speţă modalitatea de preluare a imobilului de către stat a fost pe deplin dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei (Decretul Prezidenţial nr. 196 din 27 decembrie 1988 - fila 61 dosar fond, anexa la decretul de expropriere - filele 62-65 şi tabelul nominal cu terenurile necesare lucrărilor de electrificare a linie de cale ferată Suceava - Ilva Mică - Beclean pe Someş - fila 66). Din menţiunile înscrise pe actul normativ -“secret de servici”- rezultă faptul că acesta nu a fost publicat în M. Of., ceea ce face posibilă încadrarea actului de preluare în dispoziţiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001.
Critica invocată de recurentă referitoare la lipsa dovezii de persoană îndreptăţită a reclamantei, care nu ar fi probat calitatea de moştenitoare a numitului P.I.T., de la care s-a preluat terenul în litigiu, nu poate fi primită.
La 27 decembrie 1988, data emiterii Decretului Prezidenţial nr. 196, proprietarul tabular al terenului expropriat era D.F. (F. a lui N.P.) - mama reclamantei-intimate, fapt dovedit cu certificatul tabular din 16 iunie 1995 emis de Notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc. Identitatea dintre terenul intabulat în cartea funciară nr. 169 a comunei cadastrale Dorna Cândrenilor şi terenul expropriat şi înscris în prezent în C.F. Dorna Cândrenilor situat în parcela (cumulată cu parcela X) este stabilită de raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul P.A.
O altă critică invocată de recurentă este aceea potrivit căreia reclamanta-intimată nu a făcut dovada faptului că la momentul preluării abuzive titularul dreptului de proprietate era chiar notificantul sau, după caz, autorul acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus, sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.”
Aşadar, legiuitorul a instituit o prezumţie de proprietate în favoarea persoanei înscrise în actul de preluare, prezumţie simplă ce poate fi răsturnată cu probe contrare. Or, în speţă, reclamanta-intimată a făcut dovada faptului că din eroare în anexa la decretul de expropriere a fost trecut socrul autoarei reclamantei, P.J.T., persoană care decedase din 1951, conform certificatului de deces depus la dosar. Mai mult, cu înscrierile din cartea funciară a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale, D.F., de pe urma căreia reclamanta a depus certificat de moştenitor.
Înalta Curte constată pe deplin dovedită şi întinderea dreptului de proprietate, în sensul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu înscrierile din cartea funciară confirmate de raportul de expertiză.
Nici critica referitoare la modul de calcul şi acordare a despăgubirilor băneşti nu este fondată.
În dispozitivul sentinţei atacate se inserează obligaţia acordării de despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 2.380 mp, identificat conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că Tribunalul nu a obligat pârâta la despăgubiri, ci a dispus ca aceasta să propună acordarea de despăgubiri, iar trimiterea la concluziile raportului de expertiză viza identificarea terenului, iar nu calculul despăgubirilor.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
În acelaşi timp, făcând aplicaţiunea art. 274 C. proc. civ., la cererea intimatei-reclamante, va obliga partea căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională C.F. Iaşi împotriva Deciziei nr. 178 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata P.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 113/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
