ICCJ. Decizia nr. 1135/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1135/2010
Dosar nr. 74/43/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa nr. 488 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii G.A. şi O.G. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa Meşteşugărească „T.” Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul reclamanţilor a fost expropriat prin Decretul nr. 875 din 30 decembrie 1969, trecând în proprietatea statului o suprafaţă de 680 mp liberă de construcţii, că ulterior pârâta a edificat cu autorizaţie legală un complex meşteşugăresc care ocupă o suprafaţă de 214 mp, că pentru terenul în litigiu reclamanţii au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât nu pot beneficia de două măsuri reparatorii pentru acelaşi bun, iar persoana juridică deţinătoare nu este cooperativa pârâtă, ci Primăria Municipiului Târnăveni, care trebuia notificată în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea în tot a hotărârii şi admiterea pe fond a cererii introductive. Au criticat sentinţa arătând că în mod greşit s-a stabilit că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 ci ale Legii nr. 1/2000, că în speţă trecerea terenului în litigiu în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, fără existenţa unui titlu, situaţie în care se impune restituirea în natură a întregului imobil, inclusiv a construcţiilor edificate ulterior preluării.
Pe parcursul judecării apelului reclamantul O.G. a decedat, apelul declarat de acesta fiind continuat de reclamanta O.A. şi de fiica acesteia O.R..
Prin Decizia nr. 100/A din 11 decembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a constatat calitatea acestora de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 214 mp înscris în C.F. Boziaş, din care urmează a fi scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru teren în anul 1972, în sumă de 1.360 lei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 875 din 1969 al fostului Consiliu de Stat al R.S.R. în scopul construirii unui complex de deservire a populaţiei, reclamanţilor acordându-li-se o despăgubire în cuantum de 1.360 lei şi că au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite fiind înscrişi în cartea funciară ca proprietari tabulari. Cu privire la persoana deţinătoare, instanţa de apel a statuat că pârâta Cooperativa Meşteşugărească T. are această calitate, deoarece are atributul folosinţei imobilului. În ce priveşte întinderea suprafeţei ce urmează a se restitui în natură a reţinut că prin Ordinul din 05 februarie 2007 eliberat de Prefectura Mureş li s-a atribuit reclamanţilor 466 mp teren, astfel încât în cauza de faţă urmează a se dispune doar asupra diferenţei de 214 mp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantele invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Au susţinut că în mod greşit s-a dispus doar restituirea suprafeţei de 214 mp, solicitând admiterea în totalitate a cererii de restituire, care să cuprindă şi construcţiile edificate de intimata-pârâtă fără autorizaţie şi care nu mai sunt folosite conform destinaţiei avute iniţial. De asemenea, au criticat decizia instanţei de apel sub aspectul instituirii obligaţiei de a se scădea din valoarea despăgubirilor cuvenite suma actualizată de 1.360 lei, cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada achitării acestei sume.
Analizând criticile formulate, ce pot fi circumscrise formal motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de recurs s-au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere modificarea hotărârii atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit îndoielnic al acestuia.
Din verificarea motivelor de recurs aşa cum au fost dezvoltate, se constată că recurentele nu au formulat nici o critică ce se poate circumscrie acestui motiv.
Critica de nelegalitate, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la greşita aplicare a legii ca urmare a nerestituirii în natură a terenului în suprafaţă de 214 mp ocupat de construcţiile edificate de intimată, nu poate fi primită.
Din probele administrate în cauză se constată că terenul în litigiu, în suprafaţă totală de 680 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 875/1969 al fostului Consiliu de Stat al R.S.R., în scopul construirii unui complex de deservire a populaţiei. În fila de C.F. a localităţii Buziaş se evidenţiază construcţiile edificate în 1970 de Cooperativa T., respectiv clădire cu parter şi etaj situată în strada A., fiind intabulat dreptul de folosinţă pe durată nedeterminată al acesteia din urmă asupra terenului aflat sub construcţia intabulată, înscrierile amintite fiind operate la 10 octombrie 1971.
Sub imperiul dispoziţiilor Decretului nr. 118/1938, în vigoare la data efectuării înscrierii, intabularea în cartea funciară avea caracter constitutiv de drepturi, fiind, totodată, singura dovadă a dreptului de proprietate în zonele cu regim de carte funciară.
Din această perspectivă, în speţă nu pot fi incidente dispoziţiile art. 11 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 invocate de recurente referitoare la restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezile invocate de acestea referitoare la edificarea construcţiilor de către intimată fără autorizaţie.
În procedura Legii nr. 10/2001 regimul juridic al imobilelor expropriate este reglementat de dispoziţiile art. 11, care în alin. (3) prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Or, prin Ordinul din 5 februarie 2007 eliberat de Prefectura Judeţului Mureş, terenul în suprafaţă de 466 mp a fost atribuit în folosinţă veşnică reclamanţilor din prezenta cauză, în condiţiile Legii nr. 1/2000. Pentru diferenţa de 214 mp, ocupată de construcţii, în mod corect instanţa de apel a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea reclamantelor că terenul revendicat poate fi considerat liber, de vreme ce spaţiile comerciale nu mai pot fi folosite conform destinaţiilor avute iniţial, iar prin restituirea terenului cu construcţia existentă intimata s-ar afla în poziţia unui constructor pe terenul altuia, iar recurentele ar fi de acord cu plata contravalorii imobilului la momentul exproprierii.
Legea nr. 10/2001, ca lege specială derogatorie de la dreptul comun, stabileşte modalităţile de restituire a bunurilor preluate abuziv, neputând fi completată cu dispoziţiile Codului civil decât în măsura în care acestea nu contravin procedurilor speciale de restituire.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa dovezilor referitoare la plata către recurente a contravalorii terenului expropriat, în cuantum de 1.360 lei.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, conform înscrisurilor aflate la filele 16-17 dosar fond, reclamanţii au fost notificaţi să ridice suma acordată cu titlu de despăgubire, urmând ca în caz contrar să fie depusă la C.E.C. Pe înscrisul de la fila 16 figurează menţiunea olografă a primirii recipisei C.E.C. din 2 iulie 1970 de către O.A., menţiunea fiind însoţită de datele de identificare ale acesteia.
Pe cale de consecinţă, în mod legal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a dispus scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren în anul 1972, în sumă de 1.360 lei.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii ca legală a deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantelor O.A. şi O.R. împotriva Deciziei nr. 100/A din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1139/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
