ICCJ. Decizia nr. 1174/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1174/2010
Dosar nr. 38287/3/2007
Şedinţa publică de la 23 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin M.E.F. şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.M. şi I.K. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin M.E.F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul municipiul Bucureşti, prin primar General.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul Statul Român - prin M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind stabilită de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.
Cererea de restituire în natură nu este întemeiată întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză, tot terenul este afectat de elemente de sistematizare. Pe de altă parte, reclamanţii nu au probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., întinderea dreptului de proprietate preluat în fapt de stat, pentru a se putea concluziona că preluarea în fapt a imobilului s-a făcut de la aceştia şi nu de la o altă persoană.
Sub rezerva dovedirii că terenul deţinut de autorul lor era de o suprafaţă egală sau mai mare cu cea notificată, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, însă în cauză nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere.
2. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 26 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În considerentele hotărârii s-a arătat că instanţa de fond trebuia să cerceteze fondul cauzei sub aspectul tuturor posibilităţilor de restituire - în natură sau prin echivalent - reglementate de lege.
Faţă de Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, pentru a epuiza fondul cauzei şi, respectiv, un grad de jurisdicţie, instanţa era chemată să se pronunţe inclusiv cu privire la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care aprecia că restituirea în natură nu este posibilă.
3.Recursul
3.1. Motive
Pârâtul Statul Român - prin M.F.P. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Desfiinţând sentinţa apelată şi trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe, instanţa de apel nu a motivat de ce a desfiinţat dispoziţia primei instanţe prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
În mod neîntemeiat s-a reţinut că instanţa de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Instanţa de fond a cercetat fondul cauzei atât prin prisma motivelor invocate de reclamanţi, cât şi prin raportare la principiul de drept civil al disponibilităţii.
3.2. Întâmpinarea
Intimaţii reclamanţi au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că au formulat acţiunea şi împotriva Statului Român - prin M.F.P. uzând de dispoziţiile Deciziei nr. 20 în sensul că s-a solicitat instanţei de judecată să dispună ea însăşi restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv.
Statul Român - prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
3.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
La rândul său, art. 28 alin. (3) din lege arată că în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
În speţă, există unitate deţinătoare căreia reclamanţii i-au adresat notificarea - Primăria municipiului Bucureşti, care nu a contestat nici un moment faptul că ar avea o asemenea calitate. Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Lege, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.
În aceste condiţii, nu sunt incidente prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, M.F.P. neavând calitate procesuală în cauză.
Drept urmare, criticile formulate de recurent întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin desfiinţarea în tot a sentinţei pe motiv că nu s-ar fi analizat fondul cauzei sub toate aspectele, instanţa de apel nu s-a pronunţat şi în ce priveşte soluţia dată de prima instanţă excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român - prin M.F.P.
Totuşi, întrucât această chestiune a făcut obiect de analiză în primă instanţă, iar însuşi recurentul nu a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în apel şi sub acest aspect, nu va fi pronunţată asemenea soluţie.
Faţă de faptul că se va reţine lipsa de calitate procesuală pasivă a Statului Român - prin M.F.P., această parte nu are interes să declare recurs prin care să facă aprecieri asupra fondului raportului juridic litigios. De aceea, nu va fi analizat motivul de recurs privitor la modul în care prima instanţă a respectat principiul disponibilităţii, asemenea critici putând fi formulate numai de cel care are calitate de pârât.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi modificată în parte în sensul că se va dispune desfiinţarea în parte a sentinţei, păstrându-se soluţia de respingere a acţiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.
Vor fi păstrate celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român - prin M.F.P. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi în consecinţă:
Modifică în parte decizia în sensul că desfiinţează în parte sentinţa civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Păstrează soluţia de respingere a acţiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 20>0.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2010. Civil. Conflict de muncă. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1197/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
