ICCJ. Decizia nr. 124/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 124/2010
Dosar nr. 238/110/2005
Şedinţa publică din15 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1384/D din 18 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins excepţiile lipsei competenţei materiale a tribunalului, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SA Bacău şi a acţiunii, ca nefondate; a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M.M., astfel cum a fost precizată, împotriva pârâtelor Primăria comunei Mărgineni şi SC A.I. SA Bacău, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia necompetenţei materiale a tribunalului este nefondată faţă de precizarea acţiunii raportat la principiul disponibilităţii în procesul civil, precizare potrivit căreia cele două capete de cerere ale acţiunii reprezintă contestaţie şi respectiv obligaţie de a face în condiţiile Legii nr. 10/2001 - art. 25 şi 26.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SA Bacău este nefondată în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum şi faţă de obligaţia asumată de aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 864/2004, cu privire la rezolvarea notificării reclamantei.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată faţă de cele două capete de cerere ale acţiunii, astfel cum au fost precizate.
Pe fondul cauzei, C.A.P.ătul de cerere având ca obiect contestaţie împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria comunei Mărgineni este neîntemeiat.
Atât din cuprinsul acţiunii, cât şi din actele depuse de reclamantă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul în suprafaţă de 5.300 mp nu se afla în deţinerea nici unei entităţi prevăzute de art. 21 din lege, respectiv a pârâtei Primăria comunei Mărgineni, aceasta neavând, deci, calitatea de unitatea deţinătoare. Edificator este chiar cuprinsul notificării din 2002, din care reiese că însăşi reclamanta cunoştea situaţia juridică a terenului solicitat, pe care se află o clădire şi un grajd ce au aparţinut fostului C.A.P. Mărgineni şi care au fost cumpărate în anul 1991 de SC C. SA Bacău.
În consecinţă, Primăria comunei Mărgineni neavând, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, calitate de unitate deţinătoare, în mod corect prin adresa din 25 mai 2005, care într-un sens foarte larg poate fi considerată o dispoziţie/decizie, a comunicat reclamantei că notificarea din 2002 a fost trimisă spre rezolvare pârâtei SC A.I. SA Bacău.
Şi cel de-al doilea capăt de cerere al acţiunii, aşa cum a fost precizat -obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâtei SC A.I. SA Bacău de a emite o dispoziţie privind restituirea terenului în litigiu, este neîntemeiat.
Astfel, dacă caracterul abuziv al preluării terenului în litigiu de la proprietarul iniţial J.N.Ş., autorul reclamantei, este dovedit cu certificatul din 19 februarie 1991 eliberat de Filiala Bacău a Arhivelor Statului, din care rezultă că terenul face parte din suprafaţa totală de 9,21 ha predată statului conform Decretului nr. 115/1959, în schimb, în cauză, nu este dovedit caracterul abuziv al deţinerii terenului în litigiu de către pârâta SC A.I. SA Bacău.
Aşa cum însăşi reclamanta recunoaşte, terenul în litigiu a ajuns în proprietatea acestei pârâte ca urmare a fuziunii prin absorbţie cu SC C. SA, care la rândul său a dobândit terenul în litigiu prin cumpărare de la Comisia de lichidare a patrimoniului fostei C.A.P. Mărgineni, conform procesului-verbal de licitaţie din 06 noiembrie 1991, dar aceasta nu reprezintă o modalitate abuzivă de dobândire a bunului, cât timp reclamanta nu a făcut dovada că procesul-verbal de licitaţie a fost anulat în condiţiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de o atare situaţie, este evident că pârâta SC A.I. SA Bacău nu poate fi obligată în calitate de unitate deţinătoare a terenului în litigiu să emită o dispoziţie/decizie privind notificarea reclamantei, deoarece aceasta nu deţine în mod abuziv terenul, mai mult nu poate fi obligată nici să sesizeze instituţia publică implicată în privatizarea sa, respectiv fosta SC C. SA Bacău.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 52 din 19 martie 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta susţine că acţiunea sa este o contestaţie împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria comunei Mărgineni, pe care o consideră dispoziţie în sensul art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, dar cum la data intrării în vigoare a Legii nr. 10 terenul în suprafaţă de 5.300 mp nu se afla în deţinerea nici unei entităţi dintre cele prevăzute de art. 21, pârâta Primăria comunei Mărgineni nu are calitate de unitate deţinătoare.
Tribunalul a reţinut corect că reclamanta cunoştea situaţia juridică a imobilului, fapt ce rezultă din chiar cuprinsul notificării, în care se menţionează că pe terenul solicitat se află o clădire şi un grajd care au aparţinut fostului C.A.P. Mărgineni şi care au fost cumpărate de SC C. SA.
Este corectă concluzia tribunalului în sensul că nu s-a dovedit caracterul abuziv al deţinerii terenului în litigiu de către pârâta SC A.I. SA Bacău şi că aceasta nu poate fi obligată să emită o dispoziţie privind notificarea reclamantei.
Mai mult, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a fost preluat de pârâta SC A.I. SA Bacău prin fuziune de la SC C. SA, unitate cu capital de stat, care a fost privatizată, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, conform cărora măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituţia care a efectuat privatizarea.
Expertiza efectuată în apel concluzionează că pentru terenul de 9,21 ha, suprafaţă în care intră terenul în litigiu, moştenitorii lui J.Ş. au fost înscrişi cu acţiuni la I.A.S., terenul fiind în prezent în proprietatea SC E.C. SRL, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 9 aprilie 2004.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţele anterioare nu au lămurit situaţia terenului litigios, reţinând greşit că acesta a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În realitate, suprafaţa în litigiu, de 5.370 mp, nu a fost reconstituită, întrucât apărea ca fiind confiscată în baza Decretului nr. 308/1954. Ea nu a fost inclusă nici în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, pe numele moştenitorilor lui J.Ş., şi nici în diferenţa de 0,73 ha pentru care li s-a oferit acţiuni la I.A.S., concluziile expertizei în acest sens fiind eronate, neavând la bază toate actele ataşate la dosar, ca de altfel nici actele existente în arhiva Primăriei Mărgineni.
Suprafaţa de 5.370 mp face parte din suprafaţa totală de 9,91 ha deţinută de proprietarul originar J.Ş., dar pentru ea nu s-a dispus reconstituirea conform Legii nr. 18/1991.
Ceea ce s-a reconstituit pe Legea nr. 18/1991 este o suprafaţă de 8,44 ha, pentru care s-a emis titlu de proprietate, şi o suprafaţă de 0,73 ha, pentru care s-au acordat acţiuni la I.A.S.
Suprafaţa în litigiu, de 5.370 mp, face parte din diferenţa până la întregirea proprietăţii de 9,91 ha, ce a aparţinut autorului, pentru care moştenitorii nu au beneficiat încă de măsuri reparatorii.
Pentru respectiva suprafaţă are calitate de unitate deţinătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pârâta SC A.I. SA Bacău, care a preluat-o de la SC C. SA, în al cărei patrimoniu intrase în anul 1991, în urma cumpărării prin licitaţie publică de la C.A.P. Mărgineni.
Această pârâtă nu şi-a îndeplinit, însă, obligaţia legală de a răspunde prin dispoziţie motivată la notificarea de restituire, nefacând altceva decât să îndrume în permanenţă persoana îndreptăţită către o altă unitate, deşi Primăria comunei Mărgineni, sesizată în baza art. 28 din Legea nr. 10/2001, a indicat-o pe ea drept unitate deţinătoare.
De altfel, faptul că pârâta SC A. SA Bacău trebuie să rezolve notificarea, în sensul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului solicitat, cu privire la care reclamanta a dovedit dreptul de proprietate al autorului ei şi caracterul abuziv al preluării, rezultă şi din contractul prin care pârâta a înstrăinat bunul către SC E. SRL, contract în care s-a menţionat obligaţia vânzătoarei ca, pentru suprafaţa de 5.300 mp, pentru care a fost depusă notificarea din 2002, în cazul unei soluţionări favorabile a notificării, fie să revoce parţial contractul, fie să îl menţină în condiţiile plăţii de despăgubiri către persoana îndreptăţită.
Pe de altă parte, chiar dacă dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prevăd că în cazul imobilelor evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, notificarea trebuie îndreptată către A.V.A.S., iar în speţă notificarea înregistrată iniţial la Primăria Mărgineni a fost trimisă la SC A.I. SA Bacău, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi a respectării termenului de formulare a notificării, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Intimata-pârâtă SC A.I. SA Bacău a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sens în care a reiterat apărările făcute la fond şi în apel.
În această etapă procesuală au fost administrate înscrisuri noi de către recurentă, în dovedirea situaţiei juridice a imobilului litigios.
Recursul este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare:
Unul din argumentele pentru care instanţa de apel a confirmat soluţia fondului, de respingere a contestaţiei reclamantei, a fost acela că, pentru terenul litigios, moştenitorii defunctului proprietar J.Ş. au obţinut măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991, fiind înscrişi cu acţiuni la I.A.S.
În drept, acest argument îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la măsurile reparatorii prevăzute de această lege terenurile supuse reglementărilor din legile fondului funciar.
Era, deci, esenţial de stabilit în cauză dacă terenul litigios, în suprafaţă de 5.370 mp, situat în intravilanul comunei Mărgineni, a făcut sau nu obiectul măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 18/1991, numai în caz negativ el intrând sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Or, pe acest aspect, situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanţa de apel, care nu a verificat apărările reclamantei pe baza înscrisurilor probatorii pe care acestea s-au întemeiat.
Astfel, reclamanta a susţinut, inclusiv prin concluziile scrise depuse în faţa instanţei de apel (filele 77-78 dosar apel), că din suprafaţa totală de 9,91 ha deţinută de autorul ei, J.Ş., a obţinut măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 18/1991 numai pentru 9,17 ha - reconstituire pentru 8,44 ha, conform titlului de proprietate nr. 137.300/1995 şi acţiuni la L.A.S. pentru 0,73 ha - şi că suprafaţa în litigiu, de 5.370 mp, pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, face parte din diferenţa până la 9,91 ha, neacoperită de măsurile reparatorii acordate potrivit Legii nr. 18/1991.
La filele 23-24 dosar fond există titlul de proprietate din 1995, emis pe numele moştenitorilor defunctului J.Ş. pentru suprafaţa de 8 ha 0454 mp teren, iar la fila 74 din acelaşi dosar există o întâmpinare a Primăriei comunei Mărgineni, care cuprinde recunoaşterea acesteia în sensul că pentru terenul litigios nu a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, respectivul teren neintrând sub incidenţa acestei legi deoarece a fost confiscat, dar că el există faptic şi scriptic, fiind deţinut de SC A.I. SA Bacău, unitate la care a îndreptat notificarea de restituire formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, prin expertiza efectuată în apel (fila 66 dosar), s-a reţinut că, Comisia locală de fond funciar Mărgineni a reconstituit reclamantei suprafaţa de 0,73 ha (suprafaţă în care nu intră terenul litigios), iar pentru diferenţa de 9,21 ha (suprafaţă în care intră terenul în litigiu), moştenitorii lui J.Ş. au fost înscrişi cu acţiuni la I.A.S.
Datele contradictorii rezultând din aceste probe se impuneau a fi lămurite de instanţa de apel, inclusiv prin administrarea de probe suplimentare, în vederea determinării corecte a regimului juridic al terenului litigios.
Întrucât regimul juridic al bunului nu se poate determina cât timp împrejurările de fapt ce interesau pe acest aspect nu au fost pe deplin stabilite, Înalta Curte urmează ca pe temeiul art. 314 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să admită recursul reclamantei, să caseze decizia atacată şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
După ce va stabili, pe baza analizei probelor administrate în cauză, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în recurs, care a fost suprafaţa totală de teren ce a aparţinut autorului reclamantei, J.Ş., şi cât din această suprafaţă a făcut obiectul măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care va ordona suplimentarea probatoriului în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., solicitând relaţii de la autorităţile implicate în aplicarea legii fondului funciar, instanţa de trimitere va avea de apreciat dacă suprafaţa de teren în litigiu, solicitată prin notificarea din 2002, a făcut obiectul reparaţiei potrivit Legii nr. 18/1991 şi, în funcţie de rezultat, dacă ea intră sau nu sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
În caz afirmativ, instanţa de trimitere va avea de stabilit în continuare care este entitatea căreia îi revine obligaţia de a soluţiona notificarea reclamantei.
În dezlegarea acestei probleme se va porni de la faptul necontestat că terenul litigios era deţinut la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de o societate comercială privatizată, pârâta SC A.I. SA Bacău (conform propriilor recunoaşteri, făcute inclusiv prin întâmpinarea depusă în recurs, pârâta SC A.I. SA Bacău a dobândit terenul litigios de la SC C. SA Bacău în anul 2000, în urma fuziunii prin absorbţie cu aceasta, iar SC C. SA l-a dobândit prin licitaţie publică în anul 1991 de la Comisia de lichidare a fostului C.A.P. Mărgineni) şi de la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate.
Aceste dispoziţii sunt cele ale art. 29, în redactarea de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (fost art. 27), soluţie ce derivă din declararea neconstituţionalităţii art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prin care se abrogase sintagma „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul dispoziţiilor menţionate.
Astfel, prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, obligatorie pentru instanţe, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului legal sus indicat şi s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, în sensul suprimării distincţiei dintre imobilele preluate cu titlu şi fără titlu valabil, au devenit inaplicabile, cu consecinţa reactivării vechiului art. 27 din Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii.
Acest din urmă text reglementează exclusiv situaţia imobilelor preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, stabilind în alin. (1) că pentru această categorie de imobile, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar în alin. (2) cine este entitatea competentă în soluţionarea notificării prin care s-a solicitat restituirea în condiţiile alin. (1), respectiv instituţia publică implicată în privatizare.
Din interpretarea per a contrario a art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în forma de la data intrării sale în vigoare, rezultă că, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, asupra măsurilor reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 - restituire în natură sau prin echivalent - se va pronunţa unitatea deţinătoare a imobilului.
Cu alte cuvinte, în ipoteza preluării imobilului de către stat fără titlu valabil, soluţionarea notificării cade în competenţa unităţii deţinătoare a imobilului, iar în cazul preluării bunului cu titlu valabil, soluţionarea notificării cade în competenţa instituţiei publice implicate în privatizare.
Or, în speţă, nici una dintre instanţele anterioare nu au stabilit natura preluării de către stat - cu sau fără titlu valabil - a terenului litigios, evidenţiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul SC A.I. SA Bacău, în raport de care să procedeze, ulterior, la stabilirea entităţii competente să rezolve notificarea reclamantei - pârâta SC A.I. SA Bacău sau A.V.A.S. şi să dispună în consecinţă, în limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, fie în sensul redirecţionării notificării reclamantei la A.V.A.S., în cazul preluării bunului cu titlu valabil, fie, în cazul preluării fără titlu valabil, în sensul obligării pârâtei SC A.I. SA Bacău la emiterea dispoziţiei de soluţionare pe fond a notificării, respectiv de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite în raport de situaţia concretă a bunului litigios.
Cum nici situaţia de fapt ce interesa în stabilirea entităţii competente să rezolve notificarea reclamantei nu a fost pe deplin lămurită, pentru ipoteza în care Legea nr. 10/2001 ar fi aplicabilă în cauză, recursul reclamantei se vădeşte întemeiat şi sub acest aspect, care impune, de asemenea, soluţia casării cu trimitere, conform art. 314 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva Deciziei nr. 52 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1219/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1242/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
