ICCJ. Decizia nr. 1251/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1251/2010
Dosar nr. 3493/3/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 26 octombrie 2007, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.P., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 20.640 lei cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 52 din Constituţie şi art. 109 şi 112 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- este deţinut în Penitenciarul Jilava şi, prin sentinţa nr. 950 din 23 aprilie 2007, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti-secţia penală a obligat-o pe pârâtă să suporte costurile unei lucrări protetice;
- potrivit raportului de expertiză medico-legală din 22 ianuarie 2007, prezintă diverse afecţiuni, care pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P.
- deşi are probleme renale şi pulmonare grave, iar apa din Penitenciarul Jilava nu este potabilă, pârâta i-a respins cererile repetate de transferare într-un alt penitenciar,
- de asemenea, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 623 din 3 mai 2007, definitivă, i-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale;
- despăgubirile solicitate reprezintă costul tratamentului medical şi compensarea condiţiilor de subzistenţă.
La 16 noiembrie 2007, reclamantul a învederat că, în temeiul sentinţei nr. 930 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, mai solicită de la pârâtă daune materiale de 800.000 lei.
Consecutiv acestei solicitări, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 10080 din 7 decembrie 2007, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe considerentul valoare obiectului pretenţiilor reclamantului depăşeşte limita prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti-secţia a IlI-a civila, prin sentinţa nr. 504 din 13 martie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, drept consecinţă, a respins acţiunea.
S-a reţinut că:
- prin sentinţa nr. 950/2007, pârâta, prin Penitenciarul Bucureşti Jilava, a fost obligată să suporte integral costurile tratamentului stomatologic şi al lucrărilor protetice necesare restabilirii funcţiei masticatorii a reclamantului;
- potrivit art. 10 alin. (1), (3) și (4) din H.G. nr. 1849/2004, penitenciarele funcţionează în subordinea pârâtei dar au personalitate juridică şi sunt ordonatori terţiari de credit;
- pretenţiile reclamantului vizează neîndeplinirea obligaţiilor chiar de către locul de detenţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 230 din 16 octombrie 2008, a admis apelul declarat de reclamant şi a desfiinţat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
S-a reţinut că:
- reclamantul solicită despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 950/2007 şi condiţiile materiale din penitenciar, cu privire la care susţine că îi afectează starea de sănătate;
- obligaţia prevăzută în hotărârea judecătorească menţionată a fost stabilită în sarcina pârâtei, şi nu a Penitenciarului Bucureşti Jilava;
- astfel, potrivit H.G. nr. 1849/2004, pârâta elaborează şi fundamentează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, propriu şi al unităţilor subordonate (inclusiv al Penitenciarului Bucureşti Jilava), asigură executarea acestui buget şi îndrumă şi controlează respectarea dispoziţiilor legale pe linie financiar-contabilă;
- furnizarea serviciilor medicale nu a făcut obiectul judecăţii deoarece se realizează prin cabinete medicale (inclusiv de medicină dentară) organizate la nivelul fiecărei unităţi penitenciare, în cadrul asistenţei medicale primare prevăzute de art. 10 şi urm din Ordinul Ministerului Justiţiei şi al M.S.P. nr. 1361/G1016 din 4 iunie 2007;
- faţă de art. 31 din ordinul menţionat, potrivit căruia sunt gratuite doar tratamentele odontale şi parodontale prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, chestiunea de drept dezlegată a fost aceea a persoanei care trebuie să suporte costul serviciilor medicale în discuţie;
- aşadar, indiferent de locul şi modul efectuării tratamentului, contravaloarea lucrărilor prevăzute expres în sentinţa penală menţionată trebuie să fie suportată de pârâtă;
- această constatare nu este infirmată de referirea (în cuprinsul dispozitivului) a unităţii penitenciare, implicată numai în activitatea de asistenţă medicală ca atare;
- prin cererea dedusă judecăţii se solicită (în temeiul art. 5803 C. proc. civ.) daune-interese pentru pretinsa neîndeplinire a unei obligaţii „intuim personae" de către debitor,
- în atare condiţii, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât debitorul obligaţie, respectiv A.N.P., astfel cum a solicitat reclamantul;
- referitor la celelalte pretenţii, sunt valabile considerentele expuse cu privire la atribuţiile pârâtei în materia bugetului propriu şi al unităţilor subordonat;
- în concluzie, prima instanţă a apreciat greşit că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiţiei - A.N.P. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri şi menţinerea sentinţei.
In motivarea recursului, întemeiat generic pe art. 304 C. proc. civ., recurentul a susţinut că penitenciarele au personalitate juridică şi sunt ordonatori terţiari de credit, astfel că A.N.P., care asigură doar fondurile necesare funcţionării unităţilor din subordine, este lipsită de calitate procesuală pasivă.
Această critică, a cărei dezvoltare face posibilă încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- obligaţia a cărei executare o solicită reclamantul (referitoare la suportarea integrală a costurilor tratamentului stomatologic şi lucrărilor protetice) a fost stabilită prin hotărâre penală definitivă în sarcina A.N.P., şi nu a Penitenciarului Bucureşti Jilava;
- în raport de atribuţiile ce îi revin cu privire la bugetul propriu şi al unităţilor din subordine, tot A.N.P. trebuie să suporte eventualele despăgubiri pentru condiţiile materiale necorespunzătoare din penitenciarul în care este deţinut reclamantul.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei - A.N.P. împotriva Deciziei nr. 230/A din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1247/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1257/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
