ICCJ. Decizia nr. 1315/2010. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1315/2010
Dosar nr. 5086/2/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2202/R din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant P.V.M.; s-a modificat, în parte, sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare şi a veniturilor atestate de adeverinţa din 12 iunie 2008 emisă de I.C.I.M. Bucureşti; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat cerere de revizuire, în termen legal, apelantul-reclamant P.V.M., cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 4986 din 2 iulie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de temeiul juridic invocat în susţinerea acesteia, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestei cereri, astfel cum a fost precizată, s-a arătat că prevederile deciziei atacate nu corespund întocmai cu prevederile pronunţării, înscrise la data judecării în condica de şedinţă. Se precizează că, în forma în care este înscrisă în condică, admiterea recursului este explicită, fără indicarea vreunei restricţii sau excepţii, deci pentru totalitatea celor recurate.
Apariţia în redactarea din 24 aprilie 2009 a obligaţiei Casei de Pensii de a recalcula drepturile la pensie, însă nu pentru toate perioadele solicitate şi pentru care s-a câştigat recursul, ci numai pentru una din ele (perioada F), este cu atât mai greu de înţeles cu cât însăşi motivarea Deciziei nr. 2202/R/2009, argumentează pentru validarea la recalculare a perioadei 23 iulie - 23 iulie 1948 şi 01 februarie - 01 aprilie 1949.
Astfel, pentru prima din aceste perioade se constată „că s-au încasat nişte venituri în iulie şi august, fără a se preciza perioadele pentru care s-au primit aceste venituri”. Or, chiar din actele respective rezultă salariul pe oră de 38,37 lei; pontajul în ore în luna respectivă defalcat pe ore normale, ore cu spor de 50%, ore cu spor 100%; reţinerile pentru impozitul şi C.A.S. aferent.
Pentru cea de a doua perioadă (B) în actul nr. 21117 din 15 martie 1949 sunt înscrise toate elementele definitorii şi anume nr. deciziei ministeriale de încadrare, funcţia şi categoria de încadrare, precum şi salariul brut atribuit.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de revizuient deciziei din recurs se referă exclusiv la modul greşit în care ar fi fost modificată în recurs decizia primei instanţe sub aspectul calculului sumei datorate cu titlu de pensie, invocându-se o contrarietate între cuprinsul pronunţării din data de 6 aprilie 2009 menţionată în condică şi motivarea din Decizia nr. 2202 din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în soluţionarea recursului împotriva sentinţei civile nr. 7638 din 9 decembrie 2008. Or, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă la hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se pronunţă prin raportare la hotărâri definitive sau irevocabile potrivnice, ceea ce presupune că acestea au fost pronunţate în dosare diferite, căci numai în această ipoteză se poate vorbi despre hotărâri care au devenit definitive sau irevocabile şi care sunt potrivnice.
Motivul întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, pronunţându-se hotărâri contradictorii. Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi dosar, ci în dosare diferite, în al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea puterii lucrului judecat.
Astfel fiind, nu este admisibilă revizuirea în ipoteza în care hotărârile s-au pronunţat în cadrul aceluiaşi proces, ca şi atunci când excepţia puterii lucrului judecat a fost ridicată în al doilea proces. În asemenea ipoteze partea poate exercita calea recursului.
Prin urmare, apare ca inadmsibilă o cerere de revizuire care tinde la modificarea dispozitivului unei hotărâri, astfel cum este menţionat în condica de şedinţă, în raport de considerentele aceleaşi hotărâri, căci nu este îndeplinită condiţia contrarietăţii între două hotărâri pronunţate în cauze diferite.
Pe de altă parte, nu se poate ca, pe calea revizuirii, să se invoce aspecte de nelegalitate a soluţiei pronunţată în fond sau în căile de atac, căci motivele de revizuire, limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ., nu cuprind o astfel de posibilitate.
Susţinerea revizuientului în sensul că, prin admiterea recursului său, au fost considerate ca fondate toate criticile sale din recurs şi, prin urmare, trebuiau să îi fie recunoscute drepturile pentru toate perioadele solicitate, aspect care ar fi în contradicţie cu menţiunea de modificare numai în parte a sentinţei atacate, nu constituie un argument care să se încadreze în motivul de revizuire menţionat, căci nici acesta nu priveşte o altă hotărâre, ci se raportează la eventuale greşeli de redactare a deciziei din recurs.
Pentru aceste argumente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2202/R din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1316/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
