ICCJ. Decizia nr. 1503/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1503/2010
Dosar nr. 119/111/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 179 din 5 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea reclamanţilor B.A. şi B.F. şi a dispus modificarea în parte a dispoziţiei Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2008, în sensul oferirii acordării de despăgubiri băneşti în favoarea reclamanţilor pentru imobilul înscris în C.F. 5641 Oradea, nr. top 5354/4, reprezentând în natură casă şi teren în suprafaţa de 335 mp, preluat de Statul Român, despăgubiri evaluate la suma de 143.500 lei, potrivit expertizei efectuate în cauza.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamanţilor, iar Primarul municipiului Oradea a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.720 lei.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţi au fost proprietarii imobilului înscris în C.F. 5641 Oradea, pe care în anul 1979 l-au donat Statului Român, donaţie lipsita de efecte juridice prin sentinţa civila nr. 1552/2003 a Judecătoriei Oradea rămasa irevocabila.
Conform convenţiei încheiate la 1 iunie 1979, reclamanţii au donai practic terenul, obligându-se sa demoleze construcţiile existente.
Prin dispoziţia Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2004, s-a respins atât cererea de restituire în natură, cât şi cea de acordare a acordării despăgubirilor băneşti, dispunându-se acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare în cuantum de 62.139,20 lei(RON).
Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi, reţinând ca restituirea în natura a imobilului nu este posibila, deoarece terenul este ocupat de un bloc de locuinţe şi de alei pietonale, a apreciat ca este în măsura sa stabilească valoarea despăgubirilor deoarece, dispoziţia atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, sens în care s-a efectuat o expertiză de evaluare.
Apelurile declarate de părţi împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
I. S-a reţinut că reclamanţii au solicitat schimbarea sentinţei în sensul acordării în echivalent a unui alt teren, în schimbul celui preluat de câtre stat, obligarea Stalului Român prin - Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata despăgubirilor băneşti pentru imobilul demolat şi, respectiv, restituirea în natura a parcelelor top 5354/11 şi 5354/12 în suprafaţa totala de 320 mp, terenuri care nu sunt afectate de construcţii.
S-a constatat că niciuna dintre afirmaţii nu corespund realităţii deoarece, aşa cum reiese din schiţa cadastrala de orientare (fila 76 dosar fond) cele doua parcele, chiar daca nu sunt afectate de construcţii, sunt afectate de zone pietonale care asigura accesul la blocurile din zona.
Pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor cuprinde şi valoarea casei care a fost demolată (fila 155 dosar fond) , iar instanţa nu a stabilit direct fata de Ministerul Economiei şi Finanţelor obligaţia de achitare a despăgubirilor, deoarece procedura este subînţelesă din conţinutul legii şi ea este ulterioara emiterii dispoziţiei de către Primarul Municipiului Oradea.
Instanţa de apel a făcut şi demersul pentru a clarifica în ce măsura unitatea administrativ teritoriala deţine în proprietate imobile ce ar putea fi acordate în compensare persoanelor îndreptăţite la masuri reparatorii, ori potrivit adresei nr. 103567 din 9 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a răspuns, că nu deţine astfel de imobile, astfel încât şi sub acest aspect cererea formulata de reclamanţi corect a fost respins.
II. Primarul municipiului Oradea a solicitat menţinerea dispoziţiei nr. 4450/2004 ca fiind temeinica şi legala şi au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005 dar, după cum corect a reţinut instanţa de fond, dispoziţia a fost emisa înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel tribunalul era competent material să constate valoarea despăgubirilor datorate contestatorilor.
Ministerul Economiei şi Finanţelor în reprezentarea Statului Român prin D.G.F.P. Bihor a solicitat respingerea acţiunii invocând lipsa calităţii procesuale pasive şi introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Criticile acestui apelant s-au apreciat ca nefondate, s-a dispus doar modificarea dispoziţiei emisă de Primarul municipiului Oradea şi nu plata directa de către apelant, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor având calitate procesuală pasivă în această cauză, deoarece are o răspundere generala pentru preluările abuzive ale bunurilor din domeniul privat aparţinând persoanelor fizice şi juridice în perioada cuprinsa între anii 1945 - 1989 şi garantează aplicarea măsurilor reparatorii indiferent de instituţia căreia îi revine concret obligaţia de a face plata acestor despăgubiri, astfel că hotărârile trebuie să fie opozabile reprezentantului legal al Statului Român.
Împotriva deciziei civile nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea au declarat recursuri în termen legal reclamanţii B.A. şi B.F., cât şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin D.G.F.P. Bihor.
Reclamanţii B.A. şi B.F. au criticat hotărârea instanţei de apel pentru faptul că nu a acordat un alt teren în compensare cu cel preluat abuziv, cât şi cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, susţinând că în mod greşit nu a fost obligat la plata despăgubirilor cuvenite, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, care a fost introdus în cauză numai cu acest scop.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi prin D.G.F.P. Bihor, prin recursul declarat critică hotărârea instanţei de apel pentru că a soluţionat cauza reţinând greşit calitatea sa procesuală pasivă.
În acest sens precizează că, art. 25 din Decretul nr. 31/1954 prevede că „Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop."
Mai susţine că, în contextul acestor prevederi, cât şi a celor din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Statul Român este reprezentat de alte organe.
Arată că, din aceste prevederi legale rezultă că Statul Român nu este reprezentat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, ci calitate procesuală o au Primarul municipiului Oradea, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Deşi pârâtul nu a indicat în drept motivul de recurs avut în vedere, din prezentarea extensivă a criticii instanţa poate face încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate instanţa de recurs le reţine ca nefondate, pentru considerentele de mai jos:
Referitor la recursul declarat de reclamanţii B.A. şi B.F. se reţine că, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 - Titlul VII, art. 1 alin. (1), sunt reglementate sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură.
În art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ se prevede că "pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", care are în principal atribuţia de a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire şi să ia măsurile necesare aplicării acestei legi. în acest sens, dosarele în care au fost emise dispoziţiile pentru acordarea măsurilor reparatorii se înaintează Comisiilor centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Numai în baza raportului de evaluare respectiva comisie emite Decizia care reprezintă titlul de despăgubire.
În raport de cele arătate, se reţine că singura autoritate competentă să stabilească valoarea despăgubirilor este această comisie.
Recurenţii reclamanţi au solicitat iniţial restituirea în natură prin compensare a terenului cu numărul top 5354/11 şi 5354/12 dar, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, acest teren este spaţiu verde, situat între blocuri şi căile de acces, situaţie în care este imposibilă restituirea în natură.
Potrivit alin. (3) lit. g) din anexa la hotărârea de guvern pentru aprobarea normelor tehnice de întocmire a inventarului domeniului public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor „terenurile ocupate de spaţiile verzi şi drum aparţinând domeniului public", nu pot fi restituite în natură.
Fiind dovedit că unitatea administrativ teritorială nu deţine în proprietate imobile care să poată fi acordate în compensare persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, se reţine că hotărârea instanţei de apel este legală, în afara criticilor formulate şi recursul reclamanţilor urmează să fie respins.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Bihor se reţine că şi acesta este nefondat.
Este adevărat că se invocă lipsa calităţii sale procesuale pasive, menţionând că această calitate ar reveni Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din conţinutul hotărârii recurate rezultă că, instanţa a dispus doar modificarea dispoziţiei Primarului municipiului Oradea şi nu obligarea directă la plată a recurentului.
Recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă pentru că răspunderea sa este generală pentru preluările abuzive ale bunurilor din domeniul privat, aparţinând persoanelor fizice şi juridice în perioada prevăzută de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, pârâtul este cel care garantează aplicarea măsurilor reparatorii, indiferent de instituţia căreia îi revine această obligaţie constând în plata despăgubirilor, în speţă hotărârile pronunţate devin opozabile acestuia.
Prin soluţia dată, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi nu s-au aplicat greşit dispoziţiile legale cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, în sensul că aceasta ar reveni Primarului ori Autorităţi naţionale pentru restituirea proprietăţilor, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâtul are calitate procesuală pasivă în contextul celor arătate, ceea ce înseamnă că au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede că „în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice", calitatea sa procesuală revenindu-i în speţă numai în contextul arătat.
Pentru considerentele expuse, se reţine că hotărârea instanţei de apel este legală, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind nefondate, astfel că recursurile vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B.A., B.F. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei civile nr. 52A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1501/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
