ICCJ. Decizia nr. 1505/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1505/2010
Dosar nr. 3237/171/2007
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de fată, retine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local Oradea; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. în reprezentarea Statului Român; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.I. şi L.E. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Oradea, Consiliul Local Oradea, Statul Român prin M.E.F.P. şi Prefectura judeţului Bihor; a fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienta T.A. prin tutore P.D.N. A fost obligat Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamanţilor pentru imobilul construcţie, situat în Oradea, şi teren aferent în suprafaţă de 337 m.p., înscris în C.F. Oradea; s-a constatat că intervenienta T.A. are calitate de proprietar al imobilului situat în Oradea, construcţie şi teren suprafaţă de 674 m.p., dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamanţii au fost obligaţi să plătească intervenientei 1000 lei cheltuieli de judecată şi a fost respinsă cererea reclamanţilor pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, reclamanţii L.I. şi L.E. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două camere şi dependinţe, situat în imobilul din Oradea, înscris în C.F. Oradea, terenul aferent în suprafaţă de 337 m.p. trecând în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, atribuindu-i-se cumpărătorilor în folosinţă suprafaţa de 1000 m.p. teren pe durata existenţei construcţiilor.
Prin convenţia de donaţie încheiată la 01 august 1989 reclamanţii au donat statului român întregul teren cuprins în C.F. Oradea, obligându-se să demoleze construcţiile existente pe teren în termen de 30 de zile de la data punerii la dispoziţia lor a unui apartament corespunzător.
Apartamentul a fost demolat rămânând numai o parte din ziduri, fără acoperiş, uşi, ziduri, geamuri şi pardoseală, aşa cum rezultă din adresele emise de Primăria Municipiului Oradea.
La cererea Primărie Municipiului Oradea imobilul a fost radiat din C.F.
În anul 1996 Statul Român prin unitate specializată a încheiat cu intervenienta T.A. contractul de vânzare-cumpărare din 26 august 1996 pentru apartamentele din imobilul situat la adresa de mai sus şi terenul aferent în suprafaţă de 6786 m.p.
În baza încheierii de C.F. coala colectivă Oradea, cât şi coala individuală Oradea au fost sistate, apartamentele fiind comasate, iar imobilul compus dintr-o casă cu două camere şi terenul aferent au fost înscrise în C.F. Oradea, înscriindu-se dreptul de proprietate al intervenientei T.A. cu titlul de cumpărare în baza Legii nr. 112/2995.
Prin sentinţa civilă nr. 11463/2001 a Judecătoriei Oradea, ca urmare a acţiunii promovate de reclamanţi s-a constatat nulitatea absolută a actului intitulat „Convenţie" prin care aceştia au donat statului român imobilul situat în Oradea.
Prin notificarea din 06 august 2001 a Prefecturii Judeţului Bihor, reclamanţii au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri băneşti pentru apartamentul din imobilul situat în Oradea, şi terenul aferent acestuia în suprafaţă de 337 m.p., ulterior făcând precizarea că solicită restituirea în natură a construcţiei şi terenului preluat de Statul Român.
Notificarea nu a fost soluţionată nici până la data sesizării instanţei, având în vedere că reclamanţii au formulat mai multe acţiuni având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 26 august 1998 încheiat de intervenienta T.A. în baza Legii nr. 112/1995, acţiuni ce au avut ca efect suspendarea procedurii administrative privind soluţionarea notificării.
Reţinând că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat nulitatea actului de donaţie având ca obiect apartamentul şi terenul aferent (sentinţa civilă nr. 6748/2005 a Judecătoriei Oradea), instanţa a apreciat că preluarea imobilului a fost abuzivă şi reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii.
S-au reţinut ca nefondate susţinerile pârâtului primarul Municipiului Oradea şi ale intervenientei, în sensul că terenul aferent construcţiei nu a constituit proprietatea reclamanţilor, în condiţiile în care obiectul contractului de donaţie l-a format tocmai terenul în suprafaţă de 337 m.p. şi nu construcţia pe care reclamanţii s-au obligat să o demoleze. Aşadar, actul de preluare a imobilului atestă faptul că terenul respectiv aparţinea reclamanţilor la data preluării abuzive. Statul Român a recunoscut calitatea de proprietari a reclamanţilor asupra terenului în litigiu, deşi în cuprinsul contractului prin care au cumpărat apartamentul s-a făcut menţiunea că terenul aferent trece în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.
Conform dispoziţiilor art. 11 din lege, imobilele expropriate şi care nu au fost demolate s-a dispus să fie restituite în natură persoanelor îndreptăţite cu respectarea dispoziţiilor legale şi cu condiţia să nu fie înstrăinate.
Întrucât, în speţă, construcţia proprietatea reclamanţilor a fost demolată, iar terenul aferent a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare, contract menţinut prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instanţa a reţinut că nu mai pot obţine restituirea în natură.
Restituirea în natură nemaifiind posibilă, a dus la concluzia că măsurile reparatorii pot fi acordate în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale.
Faţă de cele reţinute anterior, instanţa a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta T.A. prin tutore P.D.N. şi a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil din Oradea, (construcţii şi teren în suprafaţă de 674 m.p.) în temeiul Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare din 26 august 1998.
În baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi pârâtul Primarul Municipiului Oradea a fost obligat să emită dispoziţie de admitere a notificării şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanţilor pentru imobilul apartament nr. 3 şi terenul aferent în suprafaţă de 337 m.p.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Consiliului Local Oradea, a fost admisă, având în vedere că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deţinute de unitatea administrativ teritorială este obligată să emită dispoziţie de restituire în natură sau prin echivalent.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de M.E.F. a fost respinsă, tribunalul având în vedere că acesta stă în judecată nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Prin apelul declarat de M.E.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, s-a învederat că sentinţa atacată este nelegală, deoarece în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001, în speţă au calitate procesuală pasivă Primarul, A.N.R.P., respectiv C.C.S.D., şi nicidecum M.E.F.
S-a mai susţine că, în conformitate cu Hotărârea nr. 1068 din 5 septembrie 2007, pentru modificarea şi completarea HG nr. 361/2005, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.R.P., că s-a stabilit în sarcina acestei unităţi acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001, printre care şi faptul că această instituţie avizează compensarea obligaţiilor reciproce de plată şi, respectiv, de restituire existente între stat şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri băneşti conform Legii nr. 112/1995 şi Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, s-a învederat că Statul Român nu este reprezentat în asemenea speţe prin M.E.F. ci, calitate procesuală pasivă are Primarul, respectiv C.C.S.D., hotărârea fiind practic inaptă de executare.
Prin apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul obligării să emită dispoziţie numai pentru imobilul construcţie, ce formează obiectul notificării, nu şi pentru teren.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece reclamanţii au devenit proprietari cu titlu de cumpărare doar asupra apartamentului nr. 3, compus din două camere şi dependinţe, înscris în C.F. Oradea, după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13 februarie 1981, cu vanzătoarea S.E., dată la care terenul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, dreptul de proprietate al acestuia fiind intabulat în cartea funciari.
În aceste condiţii, s-a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii numai pentru apartament, nu şi pentru teren, soluţia primei instanţe fiind parţial eronată.
De asemenea, au declarat apel şi reclamanţii L.I. şi E., solicitând schimbarea acesteia în sensul obligării pârâţilor să emită dispoziţie de restituire în natură a apartamentului din imobilul situat în Oradea, precum şi a terenului aferent în suprafaţă de 337 m.p.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece reclamanţi, apelanţi au făcu dovada că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat convenţia încheiată în august 1989 cu Statul Român, prin care ei au donat la acel moment imobilul în favoarea acestuia, astfel că imobilul reintrând în patrimoniul lor nu putea fi înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. De asemenea, se mai susţine că, autorităţile nici nu au vândut vreodată acest apartament către intervenienta T.A., care a cumpărat doar apartamentele din imobil. Apelanţii au arătat că instanţa le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului (parţial demolat) şi a terenului în suprafaţă de 337 m.p., însă ceea ce îi nemulţumeşte este faptul că numai acoperişul fiind demolat, instanţa a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent atât pentru construcţie, caît şi pentru teren. Pe de altă parte, s-a susţinut că deşi le-a fost recunoscut dreptul pretins, prin hotărârea atacată reclamanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată faţă de intervenienta T.A., mai mult se impune a ca urmare a respingerii cererii de intervenţie.
Pe parcursul soluţionării apelului intimata T.A. a decedat, la 6 octombrie 2008 fiind introdusă în cauză moştenitoarea sa, P.D.N.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 66/ A din 07 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile reclamanţilor L.I. şi L.E. şi ale pârâţilor D.G.F.P. în reprezentarea M.E.F., Primarul Municipiului Oradea şi Primăria Municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Consiliul Local al Municipiului Oradea, Prefectura Judeţului Bihor şi intimata intervenienta P.D.N. în calitate de moştenitoare a defunctei T.A.
Apelanţii au fost obligaţi să plătească intimatei-interveniente P.D.N. 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 februarie 1981 de către fostul natoartiat de Stat Judeţean Bihor, apelanţii reclamanţi au cumpăra de la numita S.E. apartamentul compus din două camere şi dependinţe, situat în Oradea, înscris în C.F. indicata mai sus.
Prin convenţia încheiată la 01 august 1989 cei doi apelanţi au donat Statului Român întregul teren cuprins în C.F. Oradea, situat în Oradea, iar cu privire la construcţiile existente pe teren s-a obligat ca în termen de 30 de zile de la data punerii la dispoziţia lor a unui apartament corespunzător să le demoleze, urmând ca materialele rezultate din demolare să fie valorificate în interesul lor.
Prin sentinţa civilă nr. 11463 din 06 decembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă, a fost admisă acţiunea reclamanţilor, în sensul că s-a constatat nulitatea convenţiei evocate mai sus.
Din adresa din 17 iunie 1993 emisă de Primăria Municipiului Oradea, rezultă că imobilul care a constituit proprietatea lui L.I. situat în Oradea, a fost demolat.
Potrivit copiei de C.F. Oradea, reprezentând în natură casă colectivă compusă din 3 apartamente şi teren în suprafaţă totală de 674 m.p. (filele 71-73 dosar fond), la data de 14 august 1995, în baza cererii emisă de Primăria Municipiului Oradea, a fost radiat din cartea funciară apartamentul, înscris sub AII.
Prin contractul de vânzare - cumpărare din 26 august 1996 (filele 84 - 85 dosar fond), încheiat cu S.C.C.T.I. Bihor - S.A. Oradea, intimata decedată T.A. a cumpărat apartamentele din imobilul situat în Oradea, iar din adeverinţa din 6 iunie 1997 (fila 86) emisă de aceeaşi unitate specializată (S.C.C.T.I. Bihor - S.A. Oradea), rezultă că obiectul vânzării l-a format parţial şi apartamentul împreună cu terenul aferent în suprafaţă totală de 674 m.p., că terenul aferent apartamentului (337 m.p.) a fost comasat cu cel aferent apartamentelor, totalizând suprafaţa indicată mai sus,
Prin încheierea de C.F. (fila 82) s-a dispus ca parcelele din C.F. Oradea, să se transcrie în C.F. Oradea, comasându-se într-un singur imobil, iar vechile coli de carte funciară urmând a fi: sistate, iar apoi asupra nr. top. x şi y în suprafaţă totală de 674 m.p., care în natură reprezintă o casă compusă din două camere şi dependinţe, să se intabuleze dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, în favoarea numitei T.A.
Potrivit copiei extras de C.F. Oradea, nr. top. x şi y, asupra întregului imobil - casă şi teren în suprafaţă de 674 m.p. - este proprietară tabulară defuncta intimată, în baza încheierii de carte funciară evocată mai sus.
Reclamanţii din prezenta cauză au atacat contractul de vânzare - cumpărare încheiat de defuncta T.A. prin sentinţa civilă nr. 1275/2003 a Judecătoriei Oradea fiind respinsă acţiunea în constatarea nulităţii absolute, reţinându-se prescripţia dreptului la acţiune.
Hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 369/2005 a Curţii de Apel Oradea (filele 184 - 185 dosar fond).
Printr-o altă acţiune, înregistrată sub Dosar nr. 5915/2003, aceiaşi reclamanţi au solicitat a se constata existenţa în natura a apartamentului, nulitatea parţială a contractului de vânzare - încheiat de T.A., rectificarea de carte funciară, restabilirea saituaţiei anterioare şi evacuarea pârâtei,acţiune ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 6748/2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 598/2007 a Curţii de Apel Oradea (filele 14-17 dosar fond).
Din cele relevate mai sus, rezultă cu prisosinţă că asupra întregului imobil care a fost înscris iniţial în C.F. Oradea, nr. top. 3414/1 şi 3415/1 (actualmente sistată) şi transcris în C.F. Oradea, este intabulat dreptul de proprietate al intimatei T.A. (în prezent decedată) al cărei titlu de proprietate nu a fost desfiinţat până la această dată, situaţie în care în mod corect a apreciat prima instanţă că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă dispunând obligarea intimatului Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În ceea ce priveşte criticile invocate de pârâtul apelant M.E.F., s-au reţinut următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007 (norma-cadru de funcţionare a acestei instituţii, M.E.F. reprezintă statul român ca subiect de drept şi obligaţii în faţa instanţelor, iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, acesta coordonează şi administrează veniturile statului, precum şi datoria publică, motiv pentru care sunt apreciate ca nefondate susţinerile apelatului cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză.
De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziţia Comisiei Centrale de Evacuare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foştilor proprietari, în fapt „Fondul Proprietatea" se constituie sub forma unei societăţi de investiţii deţinută în întregime de Statul Român şi administrată de M.E.F. până la transmiterea acţiunilor către persoanele fizice îndreptăţite, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin OUG nr. 81/2007.
Aspectele invocate de către apelant privind calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. şi C.C.S.D., s-au reţinut ca fără relevanţă în cauză, apelantul având mijloace legale pentru a-şi compensa datoriile cu autorităţile arătate, atâta timp cât acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul-apelant Primarul Municipiului Oradea, s-a reţinut ca nefondat, având în vedere că potrivit actului intitulat Convenţie, încheiat la 01 august 1989, între fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Oradea şi I.J.G.C.L. Bihor, pe de o parte şi apelanţi L.l. şi L.E. pe de altă parte, aceştia din urmă au donat statului întregul teren din C.F. Oradea, situat în Oradea, aferent apartamentului, iar construcţiile existente s-au obligat să le demoleze.
Astfel, corect a apreciat instanţa de fond că obiectul convenţiei de donaţie l-a format tocmai terenul în suprafaţă de 337 m.p. şi nu construcţia existentă, atâta timp cât prin acel act reclamanţii-apelanţi s-au obligat să demoleze construcţiile, urmând ca materialele rezultate din demolare să fie valorificate în interesul lor.
Pe de altă parte, este cert ca preluarea imobilului de la reclamanţi s-a efectuat în mod abuziv, iar aceştia sunt persoane îndreptăţite Ia acordarea de măsuri reparatorii pentru acesta.
Aşa cum s-a arătat mai sus, construcţiile au fost demolate, astfel că reclamanţii nu se află în situaţia prevăzută de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, de a li se restitui proprietatea asupra terenului aferent locuinţei.
Din analiza noţiunii preluării abuzive şi a modurilor de soluţionare a notificărilor în situaţia preluării terenurilor de către Stat, în baza art. 30 şi 31 din Legea nr. 58/1974, HG nr. 250/2007, art. 14 lit. c) stipulează ipoteza în care ulterior înstrăinării construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, acesta din urmă neavând dreptul de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenţei Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptăţite.
Mai este de relevat că dispoziţiile legilor adoptate în domeniul proprietăţii au ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate şi restituirea în natură atunci când este posibil, iar în caz contrar, despăgubirea fostului proprietar. Se poate aprecia că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au şi un caracter de complinire în ceea ce priveşte drepturile foştilor proprietari, astfel că, instanţa a apreciat că reclamanţii au făcut dovada îndreptăţirii lor la măsuri reparatorii.
Referitor la criticile invocate de apelanţii reclamanţi cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în faţa primei instanţe în favoarea intervenientei T.A. (în prezent decedată), acestea sunt nefondate, cererea de intervenţie formulată de către aceasta fund admisă de către tribunal, iar obiectul acesteia viza tocmai imobilul din litigiu, revendicat de către reclamanţi.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate toate cele trei apeluri formulate în cauză, iar în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat apelanţii la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei P.D.N., în calitate de succesoare a intimatei decedate T.A., reprezentând onorariu avocaţial în apel.
Împotriva Deciziei civile nr. 66/ A din 07 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, au declarat recurs în termen legal pârâţii M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor şi Primarul Municipiului Oradea, care au invocat în drept motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul pârât Statul Român prin M.F.P. - prin D.G.F.P. Bihor a susţinut nelegalitatea hotărârii instanţei de apel ca inaptă de executare pentru că, în mod greşit s-a reţinut că acest recurent, ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor, coordonează şi administrează veniturile statului, precum şi datoria publică, şi că are mijloace legale pentru a-şi compensa datoriile cu autorităţile indicate, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză.
Susţine recurentul că, în conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în cauză are calitate procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român C.C.S.D., constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, conform Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările ulterioare.
În combaterea acestui motiv, se susţine că statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în num e propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii, fiind reprezentat prin M.F.P.
Precizează recurentul că Statul Român, în speţă nu este reprezentat de către M.F.P., calitatea procesuală pasivă având-o Primarul, respectiv C.C.S.D.
În subsidiar, se învederează că nu se justifică obligarea M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum a procedat instanţa de apel.
În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul pârât Primarul Municipiului Oradea, se susţine că hotărârea instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea legii, deoarece în mod greşit a dispus obligarea Primarului Municipiului Oradea la emiterea unei dispoziţii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent reclamanţilor pentru imobilul construcţie situat în Oradea, dar şi pentru terenul aferent de 337 m.p., înscris în C.F. col. nr. xxx Oradea şi C.F. nr. yyy Oradea.
În sensul lămuririi criticii formulate, a învederat că reclamanţii apelanţi L.I. şi L.E. au devenit proprietari cu titlul de cumpărare asupra apartamentului compus din 2 camere şi dependinţe.
În privinţa terenului aferent menţionează că, pe data încheierii contractului acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974, cu ocazia vânzării menţionându-se că se atribuie în folosinţa cumpărătorilor o suprafaţă de 100 m.p. pe durata existenţei construcţiei, potrivit Deciziei nr. 149/1981 eliberată de Consiliul Popular.
Examinând criticile formulate de recurenţi, ce fac posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le reţine ca nefondate, pentru următoarele aspecte:
Cu privire la recursul recurentului pârât M.E.F., se apreciază că în mod corect instanţa de apel a reţinut calitatea procesuală a acestuia în reprezentarea Statului Român ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor, potrivit Normei 4 de funcţionare, art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007.
De altfel, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, recurentul este cel care coordonează şi administrează veniturile statului, precum şi datoria publică,
Şi fondurile puse la dispoziţia C.C.E.D. pentru despăgubirea foştilor proprietari, respectiv Fondul Proprietatea, este constituit sub forma unei societăţi de investiţii deţinută în totalitate de Statul Român şi administrată prin M.F.P., până la transmiterea acţiunilor către persoanele fizice îndreptăţite, potrivit art. 7 din Legea nr. 247/2005.
Faţă de aceste aspecte, recursul acestui pârât este nefondat şi urmează să fie respins.
Nefondat este şi petitul subsidiar din apel, prin care se critică aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Critica este nefondată pentru că, urmare a respingerii apelului formulat de pârât, acesta căzând în pretenţii, corect a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea se reţine că:
Hotărârea instanţei de apel este legală în raport de criticile formulate de acest reclamant, în deplină concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi cu legislaţia în materie referitoare la îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român în baza disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Critica se referă la faptul că, recurentul a fost obligat să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul construcţie dar şi pentru teren, în condiţiile în care s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii numai pentru construcţii, deoarece terenul a fost dobândit de statul român în condiţiile Legii nr. 58/1974.
Din cuprinsul C.F. Oradea rezultă că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 337 m.p. cu titlu de donaţie, intabulat prin încheierea nr. xxx/1995.
Prin convenţia încheiată între reclamanţi şi stat la 01 august 1989, reclamanţii au donat întregul teren, iar cu privire la construcţii şi-au asumat obligaţia să le demoleze.
Prin sentinţa civilă nr. 11463 din 6 decembrie 2001 a Judecătorie Oradea, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea convenţiei.
Întrucât modalitatea de dobândire a imobilului de către Statul Român a fost cea prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, respectiv bunuri intrate în proprietatea statului prin donaţie, în mod legal s-a stabilit că reclamanţii au dreptul la o reparaţie prin echivalent care să reprezinte contravaloarea proprietăţii lor (construcţie + teren).
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate ca preluate abuziv imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 478/1954, prin donaţiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate prin acte în formă autentică în condiţiile în care s-a admis acţiunea în anularea sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Ulterior, prin modificarea Legii nr. 10/2001, nu s-a mai cerut constatarea nulităţii donaţiei prin hotărâre judecătorească.
Corect s-a reţinut că, dispoziţiile legii adoptate în domeniul proprietăţii au ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate şi restituirea în natură, atunci când este posibil, iar în caz contrar despăgubirea fostului proprietar.
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au şi un caracter de complinire cu privire la drepturile foştilor proprietari, astfel că instanţa de apel corect a reţinut că reclamanţii au făcut dovada îndreptăţirii lor la măsuri reparatorii.
Pentru considerentele expuse, reţinându-se că ambele recursuri sunt nefondate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor şi Primarul Municipiului Oradea împotriva Deciziei civile nr. 66/ A din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1502/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
