ICCJ. Decizia nr. 1515/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1515/2010
Dosar nr. 15484/63/2008
Şedinţa publică de la 8 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la data de 2 septembrie 2009, reclamanţii P.V.G. şi P.V.C.E. în contradictoriu cu Primăria Craiova, prin Primar au cerut restituirea bunurilor mobile care au aparţinut tatălui lor.
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 2 decembrie 2008, Tribunalul Cluj a respins contestaţia formulată de reclamanţii
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut aspectul cu privire la faptul că în situaţia bunurilor mobile, măsurile reparatorii vizează două situaţii limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, în care persoanele îndreptăţite pot beneficia de acestea, reclamanţii neregăsindu-se în niciunul din cazuri (art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001).
Prin decizia civilă nr. 139 din 22 aprilie 200% Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de reclamanţii pentru aceleaşi considerente reţinute şi de tribunal.
Instanţa de apel a reţinut că în cază, nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că acest text de lege se referă în mod expres la bunuri imobile expropriate şi nu la bunuri mobile, aşa cum sunt cele care fac obiectul notificării formulate de apelanţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând incidenţa art. 304. pct. 9 C. proc. pen.
În motivarea recursului reclamanţii susţin că instanţa de apel nu a ţinut cont de probele din dosarul cauzei respectiv actele şi procesul verbal de preluare abuzivă de către Statul Comunist al bunurilor mobile.
În şedinţa publică de astăzi instanţa a ridicat din oficiu excepţia nulităţii recursului, faţă de neindicarea punctuală a motivelor de nelegalitate, raportat la dispoziţiile art. 3011 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi a excepţiei nulităţii recursului Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Or, raportând aceste dispoziţii legale la recursul reclamanţilor, este de reţinut că au fost invocate critici de netemeinicie ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi nici în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Criticile propriu zise la adresa hotărârii instanţei de apel presupun aplicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată.
Or, succesiunea de fapte şi de afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs, ce nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. face incidenţă excepţia nulităţii recursului prin prisma dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se constata nulitatea recursului reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamanţii P.V.G. şi P.V.C.E. împotriva deciziei nr. 139 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
