ICCJ. Decizia nr. 1667/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1667/2010
Dosar nr. 9115/62/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 8 noiembrie 1999, reclamanta P.M.M.E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin comuna Bran, solicitând să se constate:
- că defunctul S.G.I., antecesorul său, era exceptat de la naţionalizare;
- nulitatea absolută a încheierii de sub B 4 , act 1536/1963 din C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714.
Totodată, reclamanta a solicitat radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului şi obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilul situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714.
În motivarea cererii, întemeiată pe Decretul nr. 92/1950, Decretul Lege nr. 115/1938, Legea nr. 112/1995 şi art. 480-481 C. civ., reclamanta a susţinut că imobilul revendicat, cumpărat de autorul său în anul 1921, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, deşi proprietarul se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare, fiind avocat.
La 19 noiembrie 1999, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând.
- introducerea în cauză, în calitate de pârât, a SC R. SRL Braşov;
- să se constate că pe terenul revendicat, situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714, se află o construcţie formată din 14 camere, parter şi mansardă;
- intabularea construcţiei;
- obligarea pârâtului Statul Român la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului menţionat, compus din teren de 10.823,81 mp şi construcţie.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a susţinut că:
- tatăl ei a cumpărat şi construcţia a cărei intabulare o solicită;
- anexele construcţiei menţionate, precum şi o parte din terenul aferent i-au fost restituite în baza Legilor nr. 18/1991 (suprafaţa de 1631,80 mp) şi nr. 112/1995 (anexele şi suprafaţa de 1035, 09 mp);
- a contestat Hotărârea Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru nerestituirea în natură a construcţiei principale, combinată cu refuzul acordării de despăgubiri.
Pe parcursul procesului, în cauză au intervenit, succesiv, L.S. (la 24 ianuarie 2000 şi 2 septembrie 2004, în interes propriu), I.V. (la 8 ianuarie 2001, în interes propriu şi în interesul intervenientului L.S.) şi J.G.S. (la 7 august 2002 şi 2 septembrie 2004, în interes propriu), care au susţinut că:
- au calitatea de fraţi ai reclamantei şi, ca atare, sunt îndreptăţiţi la retrocedarea imobilului (primul şi ultimul intervenient).
- este creditorul intervenientului L.S., căruia i-a împrumutat suma de 50.000 dolari SUA (cel de-al 2-lea intervenient).
La 27 aprilie 2001 şi 7 august 2002, reclamanţii L.S. şi, respectiv, J.G.S., au formulat separat cereri de chemare în judecată asemănătoare, ultimul dintre ei precizând că urmăreşte aceleaşi drepturi ca şi reclamanta P.M.E.M.; ulterior (29 septembrie 2004), reclamantul J.G.S. a lărgit cadrul procesual, învederând că pretenţiile sale sunt îndreptate împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, comuna Bran prin Primar, SC R. SRL Braşov şi P.M.E.M.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, a anulat cererea formulată de intervenientul I.V. (prin încheierea din 29 noiembrie 2002), a respins în principiu cererea intervenientului L.S. şi a admis în principiu cererea intervenientului S.J.G. (prin încheierea din 3 iunie 2003).
Acelaşi tribunal, prin încheierea din 3 decembrie 2004, a conexat cele 3 dosare şi apoi, prin sentinţa nr. 333 din 25 noiembrie 2005, a pronunţat următoarea soluţie:
- a respins excepţiile referitoare la inadmisibilitate şi lipsa calităţii procesuale active şi pasive (a pârâtei comuna Bran):
- a admis excepţia de inadmisibilitate a două petite ale acţiunii reclamantului S.J.G. (cele referitoare la radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi revendicare);
- a admis excepţia lipsei calităţii Comunei Bran, de reprezentant al Statului Român;
- a admis în parte cele 3 acţiuni precizate;
- a respins cererea de intervenţie principală precizată, formulată de intervenientul L.S.;
- a admis cererea de intervenţie accesorie precizată, formulată de intervenientul S.J.G..
- a constatat nulitatea cererii de intervenţie principală formulată de I.V.;
- a respins cererea de intervenţie accesorie a aceluiaşi intervenient;
- a constatat că S.I., antecesorul reclamanţilor, decedat la 19 iulie 1972, face parte din categoriile exceptate prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 92/1950;
- a dispus radierea din C.F. 557 Poarta a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris la nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714;
- a respins cererile reclamantei P.M.E.M., de constatare a nulităţii absolute a încheierii din 5 septembrie 1963, pronunţată de notariatul de Stat Regional Braşov, Secţia Cărţilor Funciare, în dosarul nr. 1535/1963, de constatare a existenţei construcţiei şi de intabulare a acestei lucrări;
- a respins cererile reclamantului L.S., de constatare a nulităţii absolute a încheierii notariale din 5 septembrie 1963 şi obligare a Statului Român la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului revendicat;
- a respins cererile reclamantului S.J.G., de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român şi obligare a acestui pârât la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului revendicat (ca inadmisibile) şi constatare a nulităţii absolute a încheierii notariale din 5 septembrie 1963;
- a respins cererile reclamanţilor faţă de Statul Român, pentru lipsa calităţii comunei Bran, de reprezentant al acestui pârât;
- a luat act de renunţarea reclamantei P.M.E.M. la judecarea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a petitului referitor la obligarea aceluiaşi pârât la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714;
- a respins cererea reclamanţilor, de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată;
- a obligat pe pârâţi şi intervenienţii L.S. şi I.V. să plătească Tribunalului Braşov sumele de 2.158.200 lei, 645.000 lei şi, respectiv, 523.000 lei cheltuieli de judecată efectuate pentru citarea în străinătate.
S-a reţinut că:
- reclamantul L.S. a revendicat imobilul prin cererea de intervenţie principală formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că solicitarea sa nu este inadmisibilă;
- în schimb, cererile reclamantului S.J.G., de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român şi revendicare sunt inadmisibile pentru că au fost formulate ulterior intrării în vigoare a legii precitate;
- după cum s-a constatat printr-o sentinţa civilă nr. 160/1975, definitivă, pronunţată de Tribunalul Bucureşti într-un alt dosar, reclamanţii P.M.E.M. şi L.S. sunt comoştenitori legali, în cote egale, de câte ½, ai defuncţilor S.I. şi S.E., astfel că acţiunea lor în revendicare respectă regula unanimităţii;
- notificarea formulată de reclamantul S.J.G. are valoare de acceptare a succesiunii aceloraşi defuncţi, dar îşi produce efectele doar în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001;
- de vreme ce reclamanta P.M.E.M. şi-a păstrat petitele referitoare la realizarea dreptului, renunţarea la judecata petitului privind revendicarea, formulată de apărătorul său, cu procură specială, nu face inadmisibilă acţiunea în revendicare;
- petitul referitor la exceptarea autorului reclamanţilor de la naţionalizare are ca obiect constatarea unui drept, iar petitul privitor la constatarea existenţei construcţiei a fost completat cu solicitarea de intabulare, dobândind caracterul unei acţiuni în realizare;
- legitimarea procesuală activă este stabilită prin sentinţa civilă nr. 160/1975 (în privinţa reclamanţilor P.M.E.M. şi L.S.) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în privinţa reclamantului S.J.G.).
- Statul Român este reprezentat legal de Ministerul Finanţelor Publice, şi nu de comuna Bran;
- imobilul înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 şi 1714, a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 9271950, de la S.I., autorul reclamanţilor, care fiind avocat, făcea parte din categoriile exceptate de la naţionalizare;
- prin urmare, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, titlul Statului Român nu este valabil, ceea ce impune radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al acestei entităţi şi revenirea la situaţia anterioară;
- actele notariale sunt supuse unor căi speciale de atac, exercitabile într-un anumit termen şi, ca atare, în privinţa lor nu operează imprescribilitatea acţiunii în constatarea nulităţii absolute;
- imobilul revendicat face parte din patrimoniul comunei Bran, astfel că acţiunea în revendicare formulată de reclamantul L.S. este îndreptată împotriva unui neposesor (Statul Român).
- potrivit art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, în caz de moarte, dreptul de proprietate se poate dobândi fără înscriere în cartea funciară, dar pentru exercitarea unor acte de dispoziţie asupra imobilului este necesară intabularea drepturilor moştenitorilor;
- acţiunea în revendicare constituie act de dispoziţie, iar reclamanţii nu au solicitat, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, intabularea drepturilor ce le revin ca moştenitori ai defunctului proprietar.
- expertiza tehnică şi înscrisurile depuse la dosar nu identifică numărul topografic pe care figurează construcţia la care se referă reclamanta P.M.E.M. în cererea de constatare a edificării şi intabularea acestei lucrări.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 62 din 28 martie 2006, a respins apelurile declarate de reclamanţii L.S. şi S.J.G. şi Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Braşov.
S-a reţinut că:
- în motivele scrise de apel, reclamanţii critică doar încheierile de respingere, în principiu, a cererilor de intervenţie;
- formal, aceste cereri îndeplineau cerinţele prevăzute de art. 50 C. proc. civ. şi, ca atare, ar fi putut fi încuviinţate în principiu;
- ambele cereri de intervenţie menţionate au însă acelaşi obiect ca şi acţiunile conexe astfel că, pe fond, ar fi fost soluţionate la fel, ceea ce înseamnă că neîncuviinţarea lor în principiu nu a produs nicio vătămare apelanţilor reclamanţi;
- motivele ce vizează fondul pricinii au fost tardiv formulate şi, în consecinţă, apelul declarat de reclamanţi a fost analizat prin prisma caracterului devolutiv;
- această analiză nu a evidenţiat deficienţe, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică sub toate aspectele;
- Ministerul Finanţelor Publice a figurat ca reprezentant al Statului Român, care era parte în cauză, astfel că prima instanţă a respins corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acest apelant;
- deoarece a căzut în pretenţii, Statul Român a fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată (2.158.200 lei), dar nu singur, ci alături de ceilalţi pârâţi.
Pârâţii au declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 2481 din 20 martie 2007, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Curţii de Apel Braşov, cu motivarea că valoarea estimată a obiectului pricinii se ridică la 600.000 dolari SUA, sumă inferioară limitei maxime de 5 miliarde lei stabilită prin art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. , astfel că în speţă sunt operante prevederile derogatorii ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 390 din 11 octombrie 2007, a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat parţial sentinţa (doar în privinţa apelurilor aceloraşi părţi) şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că instanţa intermediară:
- a omis să se pronunţe asupra apelului comunei Bran, care, deşi era nemotivat, trebuia să fie soluţionat prin prisma efectului devolutiv;
- a calificat greşit calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 53 din 29 februarie 2008, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov, pe considerentul că hotărârea apelată a fost pronunţată la 25 noiembrie 2005, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, iar problema competenţei în caz de rejudecare nu a făcut obiectul recursurilor şi nu a fost pusă în discuţia părţilor.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 92 din 23 septembrie 2008, a respins apelurile declarate de pârâţi.
S-a reţinut că:
- spre deosebire de reclamanta P.M.E.M., ceilalţi 2 reclamanţi (din dosarele conexe) nu au renunţat la judecata în contradictoriu cu Statul Român, astfel că această entitate şi-a păstrat calitatea de pârât;
- în atare situaţie, Statul Român a fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ. ;
- prima instanţă a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român deoarece, faţă de petitele acţiunilor conexe, acest apelant trebuia să stea ca parte în proces.
- apelul Comunei Bran este nemotivat şi, ca atare, trebuie soluţionat conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ. ;
- în cadrul dezbaterii apelurilor, pârâta comuna Bran a ridicat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive;
- această excepţie este nefondată pentru că reclamanţii au precizat că înţeleg să se judece şi cu pârâta Comuna Bran, prin Primar.
Pârâţii Statul Român şi comuna Bran au declarat separat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului şi înlăturării obligaţiilor stabilite în sarcina Statului Român (primul recurent) şi respingerii celor 3 acţiuni (al 2-lea recurent).
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurentul Statul Român a susţinut că:
- nu are calitate procesuală pasivă deoarece imobilul revendicat se află în intravilanul comunei Bran şi nu s-a făcut dovada că aparţine proprietăţii publice de interes naţional, aşa cum prevede art. 12 alin. (4)-(5) din Legea nr. 213/1998;
- pe cale de consecinţă, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este greşită.
Comuna Bran şi-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , susţinând că:
- acţiunile în revendicare ale reclamanţilor L.S. şi S.J.G. sunt inadmisibile deoarece au fot promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001;
- reclamanta P.M.E.M. a renunţat la judecarea acţiunii în revendicare, iar reclamantul S.J.G. nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor acceptant al defunctului proprietar, astfel că acţiunea în revendicare formulată de reclamantul L.S. încalcă regula unanimităţii;
- prin renunţarea la judecata acţiunii în revendicare au rămas în discuţie doar petitele referitoare la constatarea exceptării de la naţionalizare şi nulităţii absolute a încheierii notariale de trecere a imobilului în proprietatea Statului Român, astfel că şi-a pierdut calitatea procesuală pasivă.
Toate criticile recurenţilor sunt nefondate deoarece:
- la 5 septembrie 1963, în cartea funciară a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, cu menţiunea că această operaţiune are la bază prevederile Decretului nr. 92/1950;
- referitor la acest imobil, care se află în administrarea comunei Bran, toţi reclamanţii au solicitat, între altele, constatarea greşitei naţionalizări, rectificarea corespunzătoare a cărţii funciare, precum şi restituirea în natură;
- pârâţii au contestat propria calitate procesuală pasivă dar nu au prezentat acte referitoare la situaţia juridică a imobilului din punct de vedere al apartenenţei la domeniul public sau privat al statului ori vreunei unităţi administrativ teritoriale;
- or, în lipsa unor asemenea precizări şi faţă de obiectul cererilor deduse judecăţii, instanţele de fond şi apel au respins corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ambii pârâţi.
- acţiunile în revendicare ale reclamanţilor L.S. (care a revendicat imobilul la 24 ianuarie 2000, prin cererea de intervenţie în interes propriu) şi S.J.G. au fost respinse, ultima ca inadmisibilă pe considerentul că a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001;
- în atare situaţie, criticile aduse de comuna Bran modului de soluţionare a acţiunii în revendicare promovată de reclamantul L.S. sunt lipsite de obiect.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Braşov şi de comuna Bran, prin primar împotriva deciziei nr. 92/Ap din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1776/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1663/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
