ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1787/2010
Dosar nr. 2613/84/2007
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Sălaj prin sentinţa civilă nr. 374 din 22 februarie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantei Parohia Greco-Catolică Pria şi a dispus rectificarea C.F. nr. 5 Pria în sensul radierii înscrierii de intabulare cu nr. 84/1967 cu privire la înscrierea Parohiei Ortodoxe Române în nr. top. 220 şi restabilirii în C.F. a situaţiei anterioare cu privire la nr. top. 220, conform înscrierii anterioare înscrierii operate sub nr. 84/1967. A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea privind rectificarea C.F. nr. 5 Pria nr. top. 257.
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă - în conformitate cu art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006. Cultele şi asociaţiile religioase precum şi unităţile de cult (printre care, potrivit art. 23 din Legea nr. 1/2000 sunt şi parohiile) se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale, autonom, potrivit principiilor statuate sau coduri canonice.
Pe fondul cauzei s-a constatat că titlul în temeiul căruia a fost făcută înscrierea din Cartea Funciară nr. 5 Pria nr. top. 257 şi 220 în baza încheierii nr. 84 din 20 februarie 1967, şi anume Decretul nr. 177/1948 şi respectiv Decretul nr. 358/1948 nu a fost valabil nici la data când s-a făcut înscrierea şi nici în prezent.
Acţiunea s-a considerat întemeiată, întrunindu-se în cauză condiţiile prevăzute de art. 34 lit. a) din Legea nr. 7/1996 şi, ca atare, s-a dispus rectificarea înscrierii de la nr. top. 220.
S-a constatat că în C.F. nr. 5 Pria la nr. top. 257 figurează un cimitir numit „Berki" în suprafaţă de un stj. (50,36 mp) iar la nr. top. 220 figurează biserica şi împrejmuiri de 1 jgh. (5755 mp).
Aceste numere topografice au avut iniţial înregistrări ce datează pentru nr. 257 din 20 septembrie 1898 (avere bisericească) iar pentru nr. 220 din 17 iunie 1989 (în favoarea bisericii greco-catolice).
Prin Încheierea nr. 84 din 20 februarie 1967 în baza Decretului nr. 177/1948 şi Decretului nr. 358/1948 s-a rectificat numele Parohiei Greco-catolice în Parohia Ortodoxă Română.
Instanţa a constatat că decretele nr. 177 şi 358/1948 au fost aplicate cu încălcarea prevederilor acelor acte normative întrucât bunurile ce au aparţinut cultului greco-catolic nu puteau fi atribuite unei biserici (art. 36 din Decretul nr. 177/1948 dispunând trecerea averii cultelor desfiinţate, în proprietatea statului) iar Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituţional raportat la Constituţia din 1948 care reglementa şi ocrotea proprietatea privată.
Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989 iar Decretul nr. 177/1948 prin Legea nr. 489/2006, astfel încât înscrierile din C.F. făcute în temeiul acelor acte normative, nu mai au suport legal.
Referitor la rectificarea C.F. 5 Pria nr. top. 257 s-a constatat că aceasta este inadmisibilă deoarece ea priveşte un cimitir, bun care face parte din categoria de bunuri prevăzute de Anexa nr. I art. III pct. 10 la Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, (cimitire orăşeneşti şi cămine) care aparţin domeniului public al comunei sau oraşului.
2. Instanţa de apel
Pârâta Parohia Ortodoxă Română Pria a declarat apel solicitând schimbarea sentinţei tribunalului în sensul respingerii acţiunii ca nefondată întrucât imobilele asupra cărora se solicită clarificarea situaţiei juridice nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 126/1990 şi nr. 182/2007 reclamanta solicitând înscrierea în C.F. a unei situaţii inexistente în raport de faptul că pretinde un drept asupra unei biserici şi a unui cimitir de 50 mp când în realitate există un cimitir de 3358 mp şi teren atribuit unor persoane fizice.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 90 A din 16 martie 2009 a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa Tribunalului Sălaj, trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Zalău.
S-a reţinut în motivarea acestei soluţii că prin petitul acţiunii reclamanta contestă de fapt valabilitatea preluării imobilului (ca fiind făcută fără titlu) deci revendică imobilul fiind invocate şi dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 legea cultelor potrivit cărora bunurile sacre confiscate în mod abuziv în anii 1940 – 1949 vor fi restituite conform legislaţiei în vigoare adică art. 1 alin. (3) din OG nr. 64/2004.
Instanţa din oficiu având în vedere acest cadru juridic a solicitat precizări în legătură cu valoarea imobilului şi, în raport de estimările intimatei de la termenul din 9 martie 2009 în sensul că valoarea imobilelor este sub 5 miliarde s-a constatat că Tribunalul nu era competent să judece cauza, competenţa materială revenind în primă instanţă judecătoriei.
S-a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe cu îndrumarea de a se aprecia dacă Decretul nr. 177/1948 a fost sau nu un act abuziv, în raport de Constituţia din 1948, neavând relevanţă împrejurarea că - potrivit art. 51 din Legea nr. 489/2006 a fost abrogat acest decret.
3. Recursul
Împotriva deciziei nr. 90/2009 a Curţii de Apel Cluj pârâta Parohia Ortodoxă Pria a declarat recurs.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-au adus critici în esenţă referitor la greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă.
Astfel s-a arătat că instanţa în verificarea competenţei materiale are în vedere petitul introductiv de acţiune în întregul său şi nu o parte din aceasta şi nici împrejurarea că pretenţiile reclamantei nu corespund realităţii.
Reclamanta a formulat o acţiune în nulitatea înregistrării în Cartea Funciară cu privire la o biserică şi un cimitir, a căror valoare este 5 miliarde lei, dar competenţa este dată de valoarea cererii şi nu a imobilului revendicat.
Pe de altă parte constatându-se necompetenţa instanţei de fond a Tribunalului în mod greşit şi cu depăşirea propriei competenţe Curtea de apel a făcut recomandări instanţei de fond pentru judecarea cauzei.
4. Analiza instanţei de recurs
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea introductivă de instanţă a privit o acţiune în justiţie, în rectificarea înregistrării în Cartea Funciară în temeiul Decretului-lege nr. 126/1997 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), înregistrare în C.F. făcută ca urmare a OG nr. 64/2004, acţiune determinată de neînţelegerea părţilor în procedurile de conciliere.
Instanţa de apel învestită cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Sălaj a constatat din oficiu că instanţa de fond care s-a pronunţat în cauză, nu era competentă să judece şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Sălaj pentru soluţionarea cauzei.
Pronunţând această soluţie Curtea de Apel Oradea a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiei incidente în cauză (Ordonanţa nr. 64/2004) pronunţând prin aceasta o soluţie nelegală.
Decretul-lege nr. 126/1990 a fost completat prin Ordonanţa nr. 64/2004 publicată în M.Of. nr. 791 din 18 august 2004 în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzută la art. 3 din Legea nr. 126/1990, partea interesată are deschisă calea acţiunii în justiţie potrivit dreptului comun.
Acest din urmă act normativ a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevăzut în mod expres că „soluţionarea acestor acţiuni (la care se referă art. 3 din Legea nr. 126/1990) este de competenţa tribunalului.
Celelalte critici, în raport de încălcarea dispoziţiilor legale incidente privind competenţa (în privinţa îndrumărilor date de instanţa de apel către instanţa de trimitere) sunt nerelevante.
Se constată în mod egal că nu s-au dovedit condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ. pentru a reţine temeinicia acestor motive de recurs.
Ca urmare, reţinând întrunite condiţiile în justificarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa Decizia cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a judeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei Parohia Ortodoxă Pria împotriva deciziei nr. 90/A din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1788/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1784/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
