ICCJ. Decizia nr. 1722/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1722/2010
Dosar nr. 922/46/2008
Ședința publică din 12 martie 2010
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea promovată la data de 10 noiembrie 2008, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, M.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu reclamantul P.G.I., revizuirea sentinţei civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, pronunţată în Dosarul nr. 383/828/2007 (Decizia nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş), schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate, anularea celei din urmă hotărâri şi suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii, până la soluţionarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi 325 C. proc. civ., revizuenta a arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad şi grade diferite, în una şi aceeaşi pricină de partaj, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate şi anume: sentinţa civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni în Dosarul nr. 383/828/2007, Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 şi sentinţa civilă nr. 11174/2000 a Judecătoriei Topoloveni în Dosarul nr. 7855/1999.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2008, revizuienta a depus precizări prin care a arătat că există contrarietate de hotărâri în Dosarul nr. 7855/1999 al Judecătoriei Piteşti, sentinţa civilă nr. 11174/2000 rămasă definitivă şi irevocabilă, Dosarul nr. 1389/828/2006 al Judecătoriei Topoloveni, sentinţa civilă nr. 164/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă şi Dosarul nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni, sentinţa civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 şi Decizia civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeş.
A mai precizat că revizuirea îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, referitor la C.E.C.-ul cerut în acţiuni diferite de partaj, de către acelaşi reclamant, cu nerespectarea excepţiei puterii lucrului judecat.
Consideră că esenţial este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărâri ulterioare, verificându-se dacă prin noua acţiune reclamantul nu urmăreşte acelaşi scop ca în primul proces. Această condiţie este îndeplinită şi în cazul în care problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentală.
La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1762/11 din 31 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş şi a acordat cuvântul şi asupra condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul termenului de promovare a acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 38/ F din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de revizuenta M.M. şi s-a respins ca tardivă cererea de revizuire privind sentinţa civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosar nr. 383/828/2007 şi Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, sentinţa civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 7855/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1872 din 19 decembrie 2003, sentinţa civilă nr. 164 din 21 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. 1389/828/2006, în contradictoriu cu intimatul P.G.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că revizuienta M.M. a solicitat prin cererea de revizuire, ulterior precizată, anularea sentinţei civile nr. 242 din 01 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni şi a Deciziei nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 11174 din 16 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Piteşti-modificată în apel de Tribunalul Argeş, prin Decizia nr. 1872 din /19 decembrie 2003 şi sentinţei civile nr. 164 din 21 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Topoloveni.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute la pct. 1 - 9 ale aceluiaşi text de lege.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obţine desfiinţarea doar a anumitor hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, pentru motivele expres prevăzute de lege.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum şi consecinţele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de promovare şi al motivelor de revizuire invocate.
În ceea ce priveşte primul aspect, instanţa a constatat că în discuţie se află trei hotărâri definitive, dintre care una modificată în apel, de Tribunalul Argeş, astfel că sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cererii, Curtea de Apel Piteşti a constatat că este competentă, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Sub cel de-al doilea aspect, respectiv a termenului de promovare a căii extraordinare de atac, instanţa anterioară a apreciat că art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este lipsit de echivoc, în sensul că termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului - de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Instanţa a reţinut că în speţă, aşa cum a rezultat din precizările făcute de revizuientă la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2008, hotărârea a cărei contrarietate se reclamă în raport de alte două sentinţe rămase definitive şi irevocabile, este sentinţa nr. 242 din 1 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta M.M.
Din perspectiva art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 242 din 01 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, este definitivă de la pronunţare, iar momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii, este cel al comunicării hotărârii.
Or, de la data de 01 aprilie 2008 şi până la data formulării cererii de revizuire, 10 noiembrie 2008, a trecut mai mult de o lună, timp în care a fost declarat chiar şi recurs împotriva sentinţei.
Instanţa a mai apreciat că în speţă este lipsită de relevanţă data pronunţării Deciziei civile nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, când hotărârea de fond a rămasă irevocabilă, dată la care este evident că revizuientă s-a raportat, întrucât respectiva hotărâre nu a evocat fondul cauzei, astfel cum legea condiţionează în mod expres admisibilitatea cererii de revizuire, dacă aceasta ar fi format obiectul cererii.
Prin urmare, Curtea de Apel Piteşti a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire, în aplicarea dispoziţiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că, nu s-a impus analiza pe fond a motivelor invocate în susţinerea revizuirii, întemeiate pe ipoteza hotărârilor potrivnice.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii, faţă de soluţia respingerii revizuirii ca tardiv formulate, aceasta apare ca rămasă fără obiect, motiv pentru care s-a dispus în consecinţă, potrivit art. 325 raportat la art. 403 C. proc. civ.
În termen legal, împotriva aceste decizii, revizuenta a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine că în mod nelegal s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, deoarece cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în situaţia în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, termenul pentru promovarea căii de atac curge de la pronunţarea acestei din urmă hotărâri, a instanţei de recurs, indiferent daca partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunţare.
Recurenta arată că în speţă, termenul de o lună curge de la 31 octombrie 2008 când a fost pronunţată Decizia civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeş (instanţă de recurs).
Totodată, se arată de către revizuentă, că prin constatarea cererii de revizuire ca tardiv formulată, instanţa i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, principiu de ordine publică europeană care constituie o exigenţă a Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (art. 304 pct. 4 C. proc. civ).
Pe de altă parte, instanţa a violat regula dublului grad de jurisdicţie, lipsindu-o pe recurentă de al doilea grad de jurisdicţie, întrucât sentinţa civilă nr. 38F/2009 a Curţii de Apel Piteşti, nu poate fi irevocabilă, ci este susceptibilă de recurs, astfel că, instanţa a încălcat şi prevederile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. care sunt de strictă interpretare, critică dezvoltată, de asemenea, de recurentă, pe temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Procedând în acest fel, instanţa a îndeplinit un act abuziv pe care era numai de atributul puterii legislative, în sensul că a procedat la modificarea legii, reducând în mod arbitrar termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri prevăzut de art. 324 pct. 1 teza ultimă, de la o lună la mai puţin de 10 zile, deoarece Decizia civilă nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeş a fost pronunţată pe 31 octombrie 2008, iar recursul său a fost introdus pe data de 10 noiembrie 2008, prin urmare, în termenul legal prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. pentru ipoteza contrarietăţii de hotărâri; această critică a fost susţinută de recurentă în baza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Totodată, instanţa a săvârşit un exces de putere tăgăduind valoarea unui text de lege care are forţă legală şi anume prevederile art. 324 pct. 1 teza ultimă şi art. 328 alin. (2) C. proc. civ. care sunt de strictă interpretare şi pe care le interpretează în mod arbitrar (art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ).
Recurenta mai susţine că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii în sensul că la pronunţarea soluţiei a avut in vedere alte împrejurări, reţinând aspecte pe care nu le-a pus in prealabil în discuţia pârtilor, respectiv tardivitatea acţiunii şi de asemenea, nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, încălcând prevederile art. 129 C. proc. civ., refuzând ataşarea Dosarului nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni şi deci şi a Deciziei nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeş, ceea ce în opinia recurentei, se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În plus, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe argumente străine de natura pricinii, încălcând principiul disponibilităţii, iar pe de altă parte, a lăsat necercetate capete de cerere şi nu a soluţionat fondul cauzei - contrarietatea de hotărâri, critică susţinută, de asemenea, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
O cerere este tardivă atunci când depăşeşte termenul prevăzut de lege pentru formularea ei, în speţă, acesta fiind de o luna de la pronunţarea ultimei hotărâri 31 octombrie 2008, anume, Decizia nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeş din Dosarul nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni şi care, dacă nu ar fi fost obiect al revizuirii, nici nu ar fi fost competentă Curtea de Apel Piteşti să soluţioneze cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Recursul formulat este nefondat.
Cererea de revizuire adresată Curţii de Apel Piteşti la 10 noiembrie 2008 a fost întemeiată pe ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., recurenta revizuentă susţinând că sentinţa civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, este potrivnică faţă de alte două hotărâri judecătoreşti anterioare: sentinţa civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000 a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1872 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Argeş, ca şi faţă de sentinţa civilă nr. 164 din 21 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în Dosar nr. 1389/828/2006.
Prioritar, instanţa anterioară şi-a verificat competenţa şi respectarea termenului de formulare a cererii de revizuire, ambele chestiuni fiind legal dezlegate de instanţa de revizuire.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.: În cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele careu au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire, va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.
Astfel cum reiese din cele redate în expozeul prezentei decizii, instanţele care au pronunţat hotărârile pretins potrivnice sunt: Judecătoria Topoloveni, Judecătoria Piteşti şi Tribunalul Argeş, atât Judecătoria Topoloveni, cât şi Judecătoria Piteşti, aflându-se în circumscripţia Tribunalului Argeş (şi, implicit a Curţii de Apel Piteşti), iar instanţa mai mare în grad faţă de cele două judecătorii menţionate şi faţă de Tribunalul Argeş, fiind Curtea de Apel Piteşti, legal învestită şi, deci, instanţă competentă să soluţioneze cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Raţiunea ipotezei de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă, aşa cum corect susţine şi recurenta, respectarea puterii de lucru judecat, iar finalitatea acesteia este înlăturarea hotărârii ulterioare date cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât conform art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se va anula cea din urmă hotărâre, partea neavând alegerea hotărârii menite a rămâne în circuitul civil şi să solicite, eventual, anularea primei hotărâri judecătoreşti, înzestrate cu autoritate de lucru judecat.
Recurenta revizuentă a mai susţinut încălcarea dreptului său la un proces echitabil, garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, întrucât curtea de apel a menţionat în dispozitivul deciziei supuse prezentului recurs că este irevocabilă, anulându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicţie.
Principiul dublului grad de jurisdicţie nu este aplicabil căilor extraordinare de atac (precum revizuirea), ci numai celor ordinare şi nici acesta nu este absolut, întrucât legiuitorul a reglementat situaţii în care hotărârile date în primă instanţă sunt supuse numai recursului (cale extraordinară de atac) şi au autoritate de lucru judecat provizorie care se consolidează la momentul rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri, fie prin neexercitarea recursului, fie prin soluţionarea lui.
Pe de altă parte, se constată că acesta este un argument invocat apriori de către recurentă, pentru ipoteza în care Înalta Curte, contrar dispoziţiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., ar fi pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs, ignorând regula de procedură potrivit căreia o cale de atac este dată de lege, iar nu de judecător.
Recursul împotriva deciziei date în soluţionarea unei revizuiri pentru hotărâri potrivnice este inadmisibil doar în cazul în care instanţa de revizuire ar fi fost Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce nu este cazul în speţă.
Şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire a fost legal soluţionată de instanţa anterioară, în aplicarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care dispun că termenul de o lună pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar dacă hotărârile au fost date de instanţă de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare (ca şi pentru ipoteza art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.).
De vreme ce sentinţa civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, prin respingerea recursului ca nefondat (decizie care nu evocă fondul), în mod corect curtea de apel s-a raportat, pentru calculul termenului de revizuire, la data comunicării sentinţei a cărei anulare s-a cerut; or, aplicând o prezumţie simplă, permisă prin dispoziţiile art. 1203 C. civ., această comunicare este mult anterioară datei de 10 octombrie 2008 (revizuirea fiind promovată la 10 noiembrie 2008), întrucât recursul împotriva ei a fost soluţionat la 31 octombrie 2008.
Contrar celor susţinute de recurentă, termenul de revizuire nu curge de la data pronunţării deciziei instanţei de recurs, la care aceasta s-a raportat, întrucât decizia instanţei de recurs nu evocă fondul, după cum recurenta revizuentă, la data comunicării sentinţei civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, avea alegerea fie de a exercita recurs, fie de a recurge la promovarea unei cereri de revizuire prin care să invoce contrarietatea cu alte hotărâri judecătoreşti anterioare şi să recurgă la calea de atac (extraordinară, în ambele situaţii) care i se părea mai adecvată finalităţii urmărite.
Pe de altă parte, se constată că decizia instanţei de recurs, Decizie nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 Tribunalului Argeş, a fost anulată prin admiterea contestaţiei în anulare promovată de aceeaşi pârâtă M.M., potrivit celor ce rezultă din Decizia civilă nr. 604/ R din 31 martie 2009 a Tribunalului Argeş, secţia civilă (fila 16 Dosar nr. 3792/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ataşat la cel prezent).
Prin urmare, aceeaşi decizie a instanţei de recurs, împotriva căreia recurenta susţine că ar fi formulat şi cererea de revizuire, nu ar putea fi anulată şi pe calea revizuirii, întrucât la acest moment este lipsită de efecte, ceea ce constituie un argument în plus cu privire la hotărârea judecătorească a cărei anuare s-a cerut pe calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Nici dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întrunite sub aspectul criticat de recurentă (încălcarea principiului contradictorialităţii ca urmare a nepunerii în dezbaterea părţilor a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire), întrucât din considerente deciziei recurate, reiese că aspectele dezbătute la termenul din 14 ianuarie 2009 au fost: suspendarea executării Deciziei civile nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, termenul de promovare a revizuirii şi admisibilitatea căii de atac, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, necercetarea motivului de revizuire (hotărâri judecătoreşti potrivnice), reprezintă consecinţa firească a admiterii excepţiei tardivităţii cererii, excepţie peremptorie ce a făcut de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., astfel că şi acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinţei nr. 38/ F din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă la plata a 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.G.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1673/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
