ICCJ. Decizia nr. 1729/2010. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1729/2010
Dosar nr. 3430/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 17 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 286/2006, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.F.E. la data de 14 februarie 2006, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr. 1829 – 48652 din 06 decembrie 1994 şi nr. 2439 din 20 ianuarie 2004, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de pe lângă Primăria comunei Galicea de aplicarea a legilor fondului funciar, Comisia Judeţeană Dolj pentru aplicarea legilor fondului funciar şi intervenientele P.M. şi T.F.
Prin Decizia nr. 2119 din 4 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosar nr. 2992/CIV/2006, s-a respins recursul formulat de reclamantul C.F.E. împotriva sentinţei nr. 423 din 17 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 286/2006, precum şi cererea de aderare la recurs formulată de intervenienta T.F.
Prin Decizia nr. 782 din 7 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 4227/63/2006, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta T.F. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosarul nr. 2922/CIV/2006, încheiere de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei formulate de intervenienta T.F. în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) partea finală C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 707 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de reclamantul C.F.E. la data de 28 martie 2008, împotriva deciziei nr. 782 din 07 iunie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 465 din 12 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006 s-a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de reclamantul C.F.E. la data de 9 ianuarie 2008 împotriva deciziei civile nr. 2119 din 04 decembrie 2006 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 502 din 3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 909/54/2008 s-a respins recursul declarat de contestatorul C.F.E. împotriva deciziei nr. 465 din 12 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006.
Intr-un alt ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 163 din 12 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 38/183/2006, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.C.F. la data de 30 mai 2006, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a renunţărilor la succesiune nr. 222 şi 223/1968, în contradictoriu cu pârâtul C.F.E.
Prin Decizia civilă nr. 395 din 10 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosarul sus-menţionat, s-a admis apelul declarat de reclamanta T.C.F. împotriva sentinţei nr. 163 din 12 februarie 2007 a Judecătoriei Băileşti, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 1353 din 11 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în acelaşi dosar, s-a admis recursul declarat de pârâtul C.F.E. împotriva deciziei nr. 395 din 10 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, cu consecinţa desfiinţării acesteia şi menţinerii sentinţei de fond.
Împotriva deciziei civile nr. 1353 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, reclamanta T.C.F. a formulat, pe rând, atât contestaţie în anulare, cât şi revizuire, astfel:
La data de 27 decembrie 2007, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, sub nr. 38.1/183/2006, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.C.F. împotriva deciziei nr. 1353 din 11 decembrie 2007 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 38/183/2006, contestaţie respinsă prin Decizia civilă nr. 107 din 4 februarie 2008.
La data de 11 ianuarie 2008, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, sub nr. 38.2/183/2006, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1353 din 11 decembrie 2007 a aceleiaşi instanţe, formulată de revizuenta T.C.F.
Prin Decizia civilă nr. 155 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., iar pentru cea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia civilă nr. 4473 din 2 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 2425/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta T.C.F. împotriva deciziei nr. 1353 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva deciziei nr. 4473 din 02 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2425/1/2008, numita T.C.F. a formulat prezenta contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În susţinerea cererii, contestatoarea a arătat, iniţial, că prin soluţia conţinută în Decizia ce face obiectul contestaţiei, respectiv, respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, s-a săvârşit o eroare materială, prin omiterea/confundarea unor elemente şi date materiale ale cauzei, în sensul că la dosarul cauzei se află depuse două cereri de revizuire, una în formă olografa şi alta în formă tehnoredactată, termenul de depunere trebuind a fi raportat la cererea olografa.
La termenul din 29 ianuarie 2009, contestatoarea, prin procurator C.A.D., a depus precizări la contestaţia în anulare, în sensul că greşeala materială conform dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. se referă la „confundarea contrarietăţii de dispozitive cu cea a contrarietăţii de motive cu autoritate de lucru judecat", aspect pe care 1-a susţinut şi cu ocazia dezbaterii cererii.
A arătat că, la pronunţarea hotărârii contestate, instanţa s-a aflat în eroare cu privire la motivele invocate, acestea referindu-se în fapt la motivarea celor două hotărâri contrare în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin aceasta omiţându-se cercetarea adevăratului motiv de casare invocat.
Interpretarea rezultată în urma omisiunii aspectelor menţionate este contrară jurisprudenţei instanţei supreme şi a celei consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care leagă, conform art. 20 din Constituţia României, şi instanţele interne.
Motivul contrarietăţii de hotărâri prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ca motiv de revizuire, se sprijină pe efectul lucrului judecat care cunoaşte, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale, respectiv, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit aspect deja dezlegat în legătură cu raporturile juridice dintre părţi [conform art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. (2 )C. civ.]. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat, în forma prezumţiei asigură evitarea contradicţiilor între considerentele hotărârii judecătoreşti, prezumţie ce are caracter absolut în raporturile dintre părţi.
În argumentarea susţinerilor, a invocat practică judiciară în materie a instanţei supreme precum şi practică CEDO în speţe similare şi a arătat că, din moment ce efectele lucrului judecat pe care se întemeiază contrarietatea de hotărâri includ două ipoteze - contrarietatea de dispozitive şi cea de motive - rezultă că instanţa, cercetând doar contrarietatea de dispozitive, a omis a cerceta unul din motivele de casare invocate, fapt ce se încadrează în prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Se mai arată că, aplicarea art. 318 alin. (1) C. proc. civ. se impune în cauză prin raportare la art. 328 C. proc. civ., deoarece hotărârea din recurs era supusă căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare, ceea ce impune că şi Decizia din revizuire este susceptibilă de aceeaşi cale de atac.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, în considerarea următoarelor argumente:
Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita, în cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs.
Înalta Curte, examinând Decizia a cărei anulare se solicită, constată că prin aceasta s-a respins cererea de revizuire formulată de contestatoarea revizuentă împotriva deciziei nr. 1353 din 11 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 38/183/2006.
Din motivarea acestei decizii rezultă că Decizia nr. 1353/2007 supusă revizuirii, a mai făcut obiectul unei căi extraordinare de atac, respectiv, a unei contestaţii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 107 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
De asemenea, deşi contestatoarea a susţinut iniţial, că cererea de revizuire a deciziei nr. 1353/2007 a fost respinsă ca tardivă, fiind incident în cauză cazul de contestaţie în anulare referitor la greşeala materială, ulterior, prin precizările formulate, aceasta arată că cererea vizează cazul de contestaţie în anulare referitor la omiterea cercetării tuturor motivelor invocate, şi anume, „...instanţa a confundat contrarietatea de dispozitive cu contrarietatea de motive cu autoritate de lucru judecat...".
Prin Decizia ce face obiectul prezentei contestaţii, Înalta Curte a respins cererea de revizuire nu ca tardiv formulată, cum în mod greşit susţine contestatoarea, ci ca neîntemeiată, apreciind că aceasta nu răspunde exigenţelor dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care a fost întemeiată, respectiv, hotărârile supuse revizuirii nu sunt potrivnice, în sensul prevăzut de lege.
Înalta Curte a constatat că „cele două hotărâri cuprind o soluţie identică în privinţa cererii principale, respectiv a cererii de intervenţie, în sensul că, prin ambele hotărâri, aceste cereri au fost respinse" şi a reţinut că „verificarea îndeplinirii condiţiilor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se raportează la soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârilor pretins potrivnice, deoarece autoritatea de lucru judecat, a cărei respectare constituie raţiunea edictării acestui caz de revizuire, se ataşează dispozitivului hotărârii judecătoreşti".
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. pot face obiect al contestaţiei în anulare numai hotărârile instanţei de recurs or, Decizia contestată în cauza de faţă este o hotărâre pronunţată asupra unei cereri de revizuire şi nu asupra unei decizii prin care s-a soluţionat calea de atac a recursului.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 317 alin. (1) şi art. 320 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluţionat un recurs împotriva unei decizii date în apel.
Prin urmare, alte hotărâri judecătoreşti nu pot forma obiectul contestaţiei în anulare.
În raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare nici hotărârile pronunţate de instanţele de recurs după casare cu reţinere, nici hotărârile pronunţate în revizuire sau într-o altă contestaţie în anulare.
In consecinţă, faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., urmând a respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.C.F. împotriva deciziei nr. 4473 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1733/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1725/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
