ICCJ. Decizia nr. 1733/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1733/2010
Dosar nr. 7930/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1511 din 21 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. 6656/3/2006, s-a admis în parte acţiunea având ca obiect reparare prejudiciu erori judiciare formulată de reclamantul C.I., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale; s-au respins ca neîntemeiate cererile privind acordarea daunelor materiale, a gradului militar corespunzător şi de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamantul C.I., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 846/A din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate.
Prin Decizia civilă nr. 7318 din 8 iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a modificat în parte Decizia atacată, în sensul admiterii apelurilor declarate de aceste părţi împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la 15.000 lei daune morale, în loc de 70.000 lei, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
Recursul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi decizii, a fost respins ca nefondat.
La data de 9 octombrie 2009, reclamantul C.I. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 7318 din 8 iulie 2009, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 7930/1/2009.
În susţinerea cererii, revizuentul a arătat că, în temeiul dispoziţiilor art. 504 şi art. 506 C. proc. civ., la data de 23 septembrie 2002, a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât prin sentinţa penală nr. 94 din 14 iunie 1995, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate de câte 4 ani şi 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv, gestiune frauduloasă, pentru care ulterior a fost achitat, solicitând 300.000 Euro daune materiale, 500.000 Euro daune morale şi restabilirea situaţiei anterioare.
Din aceste solicitări, instanţele de fond şi apel au stabilit şi menţinut doar acordarea sumei de 70.000 lei daune morale, iar instanţa de recurs a micşorat cuantumul acestora la suma de 15.000 lei.
Revizuentul arată că a solicitat instanţei de recurs să se pronunţe şi cu privire la drepturile materiale aferente perioadei 07 octombrie 1994-13 mai 2002, cu rata inflaţiei calculată la zi, recunoaşterea vechimii în muncă corespunzătoare aceleiaşi perioade, drepturile de echipament, acordarea gradului corespunzător şi a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro, depunând în acest sens şi note scrise detaliate, cu privire la criticile şi pretenţiile formulate.
Prin Decizia ce face obiectul cererii de revizuire, instanţa nu s-a pronunţat asupra aspectelor anterior menţionate, dezvoltate şi explicitate prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, astfel încât, susţine revizuentul, se impune admiterea căii extraordinare de atac declarate.
Mai arată că data luării la cunoştinţă de conţinutul deciziei ce face obiectul revizuirii este 29 septembrie 2009.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a o respinge revizuirea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depăşit, întrucât Decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 8 iulie 2009, iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 a fost înregistrată la data de 9 octombrie 2009, cu încălcarea termenului legal enunţat.
Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., că termenul de revizuire de o lună se va socoti de la pronunţarea hotărârii.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Deşi revizuentul a motivat depăşirea termenului legal de depunere a cererii de revizuire, prin restricţionarea accesului la serviciul registratură datorită protestului magistraţilor, aceasta nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care să justifice depăşirea terenului legal, întrucât perioada de o lună ce reprezintă termenul de revizuire aplicabil în cauză (8 iulie - 8 august 2009) se suprapunea cu perioada vacanţei judecătoreşti în care, potrivit legii şi regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, programul de lucru cu publicul a fost doar redus, iar nu suprimat; pe de altă parte, revizuentul avea posibilitatea expedierii cererii prin poştă, astfel încât nu se poate reţine că partea este, datorită acestor împrejurări, exonerată de obligaţia legală de respectare a termenului de o lună, ci îşi invocă propria lipsă de diligentă.
Obligaţia de exercitare a drepturilor procesuale în cadrul termenelor legale este expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., nu mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală de procedură, absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei nr. 7318 din 8 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1825/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1729/2010. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
