ICCJ. Decizia nr. 1859/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1859/2010
Dosar nr. 3/44/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2001 la Tribunalul Vrancea reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC I. Vrancea SA Focşani, contestând Decizia nr. 3686 din 21 august 2001, considerând că Decizia atacată este nelegală, fiind îndreptăţită la restituirea în natură sau la valoarea de circulaţie a terenului în suprafaţă de 1376 mp aflat în posesia pârâtei şi situat în interiorul perimetrului ocupat de aceasta în Focşani.
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 Tribunalul Vrancea a admis excepţiile invocate de pârâţi şi s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, s-a constatat tardivitatea şi inadmisibilitatea contestaţiei formulată de reclamant, respingând acţiunea.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 9 A din 26 februarie 2002 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe. Prin Decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 9 A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi nu a emis o dispoziţie motivată cu privire la restituirea în natură a imobilului, sau cu privire la neapelarea ori imposibilitatea restituirii în natură a acestuia pentru motivele reglementate de Legea nr. 10/2001, considerând că şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în această materie, expediind o adresă reclamantului (nr. 3686 din 21 august 2001), în care s-a consemnat că s-a adresat greşit unităţii deţinătoare.
Instanţa a mai reţinut că modalitatea de a se pronunţa asupra notificării ce i-a fost adresată în modul menţionat nu se justifică, constituind o neîndeplinire a obligaţiilor ce îi reveneau în situaţia în care deţinea imobilul în litigiu, chiar dacă a dobândit, aşa cum se susţine, proprietatea acestuia ca efect al procesului de privatizare.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 894 A din 20 decembrie 2005 a admis cererea reclamantului şi a anulat sentinţa civilă nr. 1509 A din 6 decembrie 2004, a admis apelul reclamantului şi a anulat sentinţa civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea şi a fixat termen la data de 24 ianuarie 2005 pentru evocarea fondului.
Prin încheierea de la data de 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) Curtea de Apel Galaţi, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.).
Prin întâmpinarea depusă la 25 martie 2005, A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 894 A din 20 decembrie 2005, a respins ca nefondată excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de A.CV.A.S. Bucureşti şi în consecinţă:
A admis contestaţia formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1376 mp situată în Focşani, judeţul Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în condiţiile în care imobilul a fost preluat cu titlu, fiind evidenţiat în patrimoniul pârâtei SC I.V. SA Focşani, aşa încât, reclamantul în calitate de persoană îndreptăţită trebuie să se adreseze instituţiei publice implicate în privatizare. Reclamantul a făcut această dovadă cu notificarea adresată A.V.A.S. la data de 31 ianuarie 2002 prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti întrucât restituirea imobilului (clădire şi teren) nu este posibilă.
Instanţa de apel a apreciat că în speţă sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 conform cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Instanţa a mai reţinut că pârâta A.V.A.S. Bucureşti trebuie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în discuţie (teren şi construcţie demolată) şi că, deşi pârâta SC I.V. SA Focşani are calitate procesuală pasivă, aceasta nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Instanţa de apel a apreciat ca nefondată acţiunea faţă de pârâta SC I.V. SA Focşani deoarece la momentul formulării notificării aceasta era privatizată conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 1992 şi care la art. 6 precizează că vânzătorul, în speţă A.V.A.S. Bucureşti, garantează pe cumpărător (pârâta) împotriva oricăror pretenţii ale unor eventuali proprietari expropriaţi anterior, obligându-se să acopere orice răspundere a acestora decurgând din asemenea eventuale pretenţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti (A.V.A.S.) şi reclamantul M.I.
Prin prisma recursului declarat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală în condiţiile în care a fost introdusă în proces după casarea cu trimitere prin Decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie obligatorie pentru instanţa de apel conform art. 315 C. proc. civ.
Prin recursul declarat, reclamantul M.I. invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu putea concluziona că terenul în litigiu este în întregime ocupat, câtă vreme expertiza efectuată în cauză a arătat că nu se poate răspunde la obiective întrucât nu i s-a permis accesul la acest teren, expertul precizând totuşi că „aparent, o porţiune de teren este liberă"…
A mai susţinut că instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la teren, omiţând a se pronunţa cu privire la construcţia demolată a cărei valoare a fost stabilită la 6738 dolari SUA. Aceeaşi omisiune a instanţei există şi cu privire la daunele moratorii solicitate şi la cheltuielile de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantul M.I. şi pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 894 din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
A fost casată Decizia civilă nr. 894 din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în motivarea deciziei că potrivit dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.
În speţă introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului dispusă de instanţa de apel prin încheierea din 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) reprezintă schimbarea calităţii părţilor, schimbare ce nu este permisă de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
Admiţându-se recursul declarat de A.V.A.S. pentru aceste considerente, s-a considerat că se impune şi admiterea recursului declarat de reclamant pentru asigurarea unei judecăţi unitare.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 3/44/2008 la Curtea de Apel Galaţi.
Reclamantul, printr-o cerere adresată instanţei şi-a precizat poziţia în sensul că a optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri băneşti.
SC I.V. SA Focşani a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea ca nefondat apreciind ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
Prin Decizia civilă nr. 59 A din 11 martie 2008 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în rejudecare, după anularea sentinţei civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.V.A.S. Bucureşti, s-a admis contestaţia formulată de petentul M.I. în contradictoriu cu SC I.V. SA Focşani şi a obligat pârâta la plata despăgubirilor în sumă de 266.572,30 RON pentru imobilul situat în Focşani. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către petent.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele: intimata-pârâtă SC I.V. SA Focşani nu a respectat prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu a emis o dispoziţie motivată cu privire la atribuirea în natură a imobilului sau cu privire la imposibilitatea restituirii acestuia, considerând că şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în această materie, trimiţând contestatorului o simplă adresă cu numărul 3686 din 21 august 2001 în care îi atrăgea atenţia că s-a adresat greşit unităţii deţinătoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzător valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Cum restituirea în natură nu este posibilă iar reclamantul a optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri băneşti urmează a se constata că valoarea acestor despăgubiri a fost stabilită de expertul R.I. prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3540/2006 al Curţii de Apel Galaţi la 256.572,30 lei noi (filele 108 – 109).
Având în vedere Decizia nr. 6445 din 5 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care se stabileşte că A.V.A.S. nu are calitate procesuală în prezenta cauză conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) C. proc. civ., s-a concluzionat că pârâta SC I.V. SA Galaţi este beneficiara terenului preluat abuziv de la reclamant aşa cum constată şi expertul R.I. în raportul de expertiză efectuat în dosarul 3540/2004 al Curţii de Apel Galaţi.
Chiar în concluziile scrise pârâta recunoaşte că foloseşte terenul respectiv care nu mai poate fi însă restituit în natură întrucât este afectat de lucrări de investiţii şi utilităţi.
Având în vedere cadrul procesual stabilit prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor băneşti către reclamant urmând eventual să-şi valorifice pretenţiile către A.V.A.S. pe calea unei acţiuni ulterioare invocând prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată.
Pe calea de consecinţă, în conformitate cu dispoziţia art. 296 C. proc. civ. s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea şi după anularea acesteia, s-a admis contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâta SC I.V. SA Focşani.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 256.572,30 lei pentru imobilul situat în Focşani (în incinta societăţii pârâte).
Împotriva deciziei a declarat recurs SC I.V. SA care a învederat următoarele motive de nelegalitate:
Nu s-a avut în vedere faptul că petentul s-a adresat cu notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti şi instituţiei implicate în procesul de privatizare (A.V.A.S.) la data de 31 ianuarie 2002; dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu prevăd faptul că, în situaţia în care unitatea deţinătoare nu răspunde solicitantului printr-o dispoziţie motivată, aceasta va putea fi sancţionată cu obligarea la plata măsurilor reparatorii solicitate, chiar dacă răspunderea revine altei instituţii.
Motivarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost interpretată în mod greşit de Curtea de Apel Galaţi care, în rejudecare apelului, a reţinut că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă şi, drept urmare, singura care mai poate fi obligată la plata de despăgubiri către reclamantul-apelant este pârâta SC I.V. SA. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că nu se pot introduce părţi noi în proces în căile de atac, dar nu că A.V.A.S. nu ar fi răspunzător, în calitate de instituţie care a efectuat privatizarea.
În al doilea rând, se susţine că art. 29 din Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabil în cauză, deoarece SC I.V. SA nu este o regie autonomă, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, o organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept privat prevăzută de art. 21 din lege.
O altă critică vizează aplicarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dar nu în sensul prevăzut de legiuitor, acela al răspunderii instituţiilor implicate în privatizarea societăţii comerciale faţă de cererile de despăgubire formulate de foştii proprietari ai imobilelor expropriate care se află în prezent în proprietatea unor astfel de societăţi.
Se susţine în drept incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 29 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate personale îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de piaţă a imobilelor solicitate. Aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 în cadrul procesual stabilit, pârâtă este SC I. Vrancea, iar Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă recurată a stabilit în mod just că această pârâtă este deţinătorul terenului în litigiu, teren ce nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de lucrări de investiţii şi utilităţi. Astfel, nu se pot reţine motivele de recurs privind greşita obligare a recurentei în raportul juridic dedus judecăţii, ea fiind singura pârâtă care justifică această calitate procesuală pasivă, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Susţinerile privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. nu se justifică. Prin Decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că A.V.A.S. nu are calitate procesuală, deoarece introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S. dispusă de instanţa de apel prin încheierea din 24 ianuarie 2005 echivalează cu o schimbarea a calităţii părţilor, ceea ce ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de apel a procedat la o justă aplicare a prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel Galaţi a rejudecat cauza în sensul şi limitele stabilite prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie obligatorie pentru instanţă, cu privire la problemele de drept dezlegate.
A dispune în sensul celor solicitate de recurentă şi anume a se constata calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. în cauză ar fi echivalent cu încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., deoarece modul în care instanţa de control judiciar a soluţionat problema acestei calităţi procesuale este obligatoriu pentru instanţa de trimitere.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de SC I.V. SA şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.V.S.A. împotriva deciziei nr. 59 A din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1832/2010. Civil → |
|---|
